3ra-983/20 — anularea raspunsului si obligarea eliberarii certificatelor de mostenitor legal

3ra-983/20 — anularea raspunsului si obligarea eliberarii certificatelor de mostenitor legal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-983/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, O. Cojocaru, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul depus de către Olga Izuric și Natalia Ivanova, reprezentate

de avocatul Vera Ursu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Olga Izuric și Natalia Ivanova împotriva notarului Valentina Șumcova,

intervenient accesoriu Ion Lungu și Vera Vîlcu privind anularea răspunsului și

obligarea de a elibera certificatele de moștenitor legal,

împotriva deciziei din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 septembrie 2018, Olga Izuric și Natalia Ivanova au depus cerere de

chemare în judecată împotriva notarului Valentina Șumcova, intervenient accesoriu

Ion Lungu și Vera Vîlcu privind anularea răspunsului și obligarea de a elibera

certificatele de moștenitor legal.

În motivarea acțiunii reclamantele au invocat că sunt fiicele lui Lungu Ion, din

prima lui căsătorie, Lungu Ion XXX este fiul, iar Vîlcu Vera este soția acestuia din

ultima căsătorie.

La data de XXX a decedat Lungu Ion, fapt ce se confirmă prin certificatul de

deces nr. 16 din 11 iulie 2017, înregistrat la OSC mun. Chișinău. După decesul

acestuia a rămas patrimoniul succesoral constituit din apartamentul XXX. Lungu Ion

în timpul vieții nu a lăsat testament în privința masei succesorale rămase după moartea

sa, astfel încât moștenitori legali cu drept de cotă egală sunt fiicele Olga Izuric și

Natalia Ivanova din prima căsătorie, fiul Lungu Ion din altă căsătorie și soția Vîlcu

Vera din ultima căsătorie.

Au indicat că la 20 septembrie 2017, de către notarul Șumcova Valentina a fost

deschisă procedura succesorală după decesul lui Lungu Ion, decedat la XXX, cu

ultimul domiciliu în XXX, în baza declarației privind acceptarea succesiunii și

solicitarea eliberării certificatului de moștenitor la cota-parte din patrimoniul

succesoral depuse de soția decedatului Vîlcu Vera.

1

În acest context este de menționat că Vîlcu Vera a dus în eroare notarul și a

declarat că alți moștenitori nu sunt. Ulterior, la 07 decembrie 2017 și respectiv 20

decembrie 2017 la notarul Șumcova Valentina, în termenul legal de 6 luni, au fost

depuse declarații privind acceptarea succesiunii și solicitarea eliberării certificatelor

de moștenitor la cotele-părți din patrimoniul succesoral, de către fiul decedatului

Lungu Ion și fiicele Izuric Olga și Ivanova Natalia.

Au menționat că după expirarea termenului de 6 luni după decesul lui Lungu

Ion, Vîlcu Vera s-a adresat notarului Șumcova Valentina cu cerere prin care a solicitat

eliberarea certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părți din

proprietatea comună în devălmășie, asupra 1/2 cotă-parte din apartamentul XXX, care

a fost privatizat de soțul ei, precum că apartamentul ar constitui proprietate comună

în devălmășie, iar dânsei îi revine 1/2 cotă-parte, în afară de cota-parte care i-ar reveni

prin moștenire.

La 30 ianuarie 2018, reprezentantul reclamantelor de asemenea a depus la

notarul Șumcova Valentina cerere cu privire la eliberarea certificatelor de moștenitor

legal, totodată expunându-și dezacordul cu cererea Verei Vîlcu. Din informația

comunicată de către notar, cu cererea Verei Vîlcu nu a fost de acord nici Lungu Ion,

fiul decedatului. Reclamantele au afirmat că prin decizia de refuz a întocmirii actului

notarial nr. 16 din 01 februarie 2018, notarul Șumcova Valentina a refuzat să elibereze

certificatele de moștenitor legal, din motiv că între moștenitori există divergențe și nu

pot fi stabilite cotele-părți din apartamentul XXX.

La 07 august 2018, reprezentantul reclamantelor s-a adresat cu cerere prealabilă

notarului Șumcova Valentina, solicitând eliberarea certificatelor de moștenitor legal

pe numele lui Izuric Olga și Ivanova Natalia asupra a câte 1/4 cotă-parte din

apartamentul nominalizat.

Prin răspunsul nr. 83 din 03 septembrie 2018, notarul Șumcova Valentina a

comunicat că tuturor moștenitorilor legali, pretendenți la averea succesorală

constituită din apartamentul XXX, rămasă după decesul lui Lungu Ion, le-au fost

eliberate decizii de refuz a întocmirii actului notarial, deoarece între aceștia există

divergențe.

Din acest motiv, până când nu va exista o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă privind soluționarea litigiului între moștenitori, notarul nu va putea elibera

certificatul de moștenitor legal pe numele niciunui moștenitor.

Astfel, notarul a sugerat moștenitorilor să se adreseze în instanța de judecată

pentru soluționarea litigiului sau soluționarea acestuia pe cale amiabilă, cu acordul

tuturor moștenitorilor. Olga Izuric și Natalia Ivanova consideră refuzul notarului

neîntemeiat și ilegal, iar alegațiile precum că apartamentul XXX, constituie

proprietate comună în devălmășie a soților Lungu Ion și Vîlcu Vera, nu au niciun

suport legal, ultima urmând să moștenească la fel 1/4 cotă-parte de rând cu cei trei

copii ai defunctului.

Au invocat că, drept dovadă a faptului că apartamentul constituie proprietate

personală a defunctului servește extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat la

19 iulie 2018, prin care se confirmă că bunul imobil aparține cu cota parte 1.0 lui

Lungu Ion, temeiul înscrierii constituind contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 3577 din 18 august 2015,

încheiat în baza hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe

nr. 535 din 18 martie 2004.

2

Au remarcat că, potrivit extrasului din hotărârea Comisiei municipale de

privatizare a fondului de locuințe nr. 535 din 18 martie 2004, la privatizarea

apartamentului a participat doar Lungu Ion, imobilul fiindu-i transmis cu titlu gratuit,

fapt ce se confirmă și prin răspunsul din 11 iunie 2018, primit de la Direcția generală

economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău.

În conformitate cu art. 23 din Codul familiei, bunurile ce aparțin fiecăruia dintre

soți pot fi recunoscute de instanța judecătorească proprietate în devălmășie a acestora

dacă se va stabili că în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soților sau

al mijloacelor unuia dintre soți ori în urma muncii numai a unuia dintre soți, valoarea

acestor bunuri a sporit simțitor (reparație capitală, reconstrucție, reutilare,

reamenajare etc.).

Astfel, potrivit normei citate, numai de către instanța de judecată poate fi

recunoscut un bun personal, ca proprietate comună în devălmășie, însă atât timp cât

toate înscrisurile la dosarul succesoral atestă că apartamentul este proprietate

personală a lui Lungu Ion și nu există o hotărâre a instanței de judecată cu privire la

recunoașterea bunului imobil ca proprietate comună în devălmășie, notarul nu este în

drept să refuze eliberarea certificatului de moștenitor legal.

La fel, notarul nu poate să refuze eliberarea certificatului de moștenitor legal

datorită faptului că unul din moștenitori nu este de acord cu cota-parte ce îi revine.

Au specificat că temeiul transmiterii în proprietate a locuinței a fost hotărârea

Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe nr. 535 din 18 martie 2004,

iar la momentul respectiv Vîlcu Vera nu a participat la privatizare și nu era în căsătorie

cu Lungu Ion.

De asemenea, faptul că Lungu Ion a achitat costul suprafeței surplus de 7,40 m.p.

în mărime de 1790 lei, nu constituie temei de a declara bunul imobil proprietate

comună în devălmășie or, înscrisurile anexate atestă contrariul. Au reiterat că după

decesul lui Lungu Ion au rămas patru moștenitori legali de clasa I – fiicele Izuric Olga

și Ivanova Natalia, fiul Lungu Ion și soția acestuia Vîlcu Vera.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele de fapt și de drept relatate, consideră că

asupra patrimoniului succesoral rămas, notarul este obligat să elibereze certificate de

moștenitor pentru toți moștenitorii în cote-părți egale. Reclamantele au susținut că

prin refuzul notarului de a elibera certificate de moștenitor legal asupra a 1/4 cotă-

parte din apartamentul XXX, ce constituie averea succesorală rămasă după decesul

tatălui Lungu Ion, se încalcă dreptul la proprietate, drept garantat de art. 1 al Primului

Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Or,

certificatul de moștenitor este unicul act care confirmă dobândirea dreptului de

proprietate și care poate fi prezentat la organul cadastral pentru înregistrarea dreptului

de proprietate.

Au solicitat anularea refuzului notarului Șumcova Valentina nr. 83 din 03

septembrie 2018 cu privire la eliberarea certificatelor de moștenitor legal pe numele

Olgăi Izuric și Natalia Ivanova asupra a 1/4 cotă-parte din apartamentul XXX,

patrimoniul succesoral rămas după decesul lui Lungu Ion; obligarea notarului

Șumcova Valentina să elibereze certificate de moștenitor legal pe numele lui Izuric

Olga și Ivanova Natalia asupra a 1/4 cotă-parte din apartamentul XXX și încasarea

din contul pârâtului a tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de

asistență juridică.

3

Prin hotărârea din 08 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de către Olga Izuric și Natalia Ivanova a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, Olga Izuric și Natalia

Ivanova, reprezentate de avocatul Vera Ursu, la 09 aprilie 2019 au depus apel

nemotivat, iar la 17 aprilie 2019 apel motivat împotriva hotărârii din 08 aprilie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în termenul stabilit de lege, solicitând casarea

hotărârii contestate și pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a pretențiilor

din acțiune.

Prin decizia din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Olga Izuric și Natalia Ivanova, reprezentate de avocatul Vera Ursu.

Prin decizia din 05 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul depus de către Olga Izuric și Natalia Ivanova, reprezentate de avocatul Vera

Ursu.

S-a casat integral decizia din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către Olga

Izuric și Natalia Ivanova împotriva notarului Valentina Șumcova, intervenient

accesoriu Ion Lungu și Vera Vîlcu, cu privire la anularea răspunsului și obligarea de

a elibera certificatele de moștenitor legal și s-a restituit cauza Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 aprilie 2019 și emisă o decizie nouă prin

care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Olga

Izuric și Natalia Ivanova.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, notarul întemeiat a respins

cererea prealabilă, menținându-și poziția expusă în decizia de refuz în eliberarea

certificatelor de moștenitor legal, deoarece între moștenitori există divergențe în ce

privește cotele succesorale. Aceste divergențe urmează a fi soluționate în cadrul unui

proces civil. Or, atât timp cât moștenitorii nu ajung la un consens, notarul nu are

competență de a oferi apreciere argumentelor aduse de moștenitori și de a constata

existența sau lipsa regimului devălmaș al proprietății ce formează patrimoniul

succesoral. Prin urmare, Colegiul a constatat că răspunsul nr. 83 din 03 septembrie

2018 a fost emis în condiții legale, iar temeiuri de anulare a acestuia nu au fost

identificate.

Instanța de apel a subliniat că, reclamantele au contestat actul notarului Șumcova

Valentina nr. 83 din 03 septembrie 2018. Deși reclamantele au denumit acest act

„refuz cu privire la eliberarea certificatelor de moștenitor legal”, totuși materialele

cauzei atestă că acesta constituie de fapt răspunsul la cererea prealabilă. Prin urmare,

respingând acțiunea cu privire la anularea refuzului privind eliberarea certificatului

de moștenitor legal, instanța de fond a depășit limitele pretențiilor din acțiune. Or,

refuzul privind eliberarea certificatelor de moștenitor legal, care este materializat în

decizia de refuz a întocmirii actului notarial nr. 16 din 01 februarie 2018, nu a fost

contestat de către reclamante. Deci, judecând acțiunea, instanța de fond urma să

verifice legalitatea răspunsului nr. 83 din 03 septembrie 2018, dar nu a refuzului de a

elibera certificatele de moștenitor legal.

La 12 august 2020 Olga Izuric, reprezentată de avocatul Vera Ursu, a depus

recurs nemotivat, ulterior la 10 septembrie 2020 (data de pe plicul poștal) a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

4

solicitând casarea deciziei contestate, pronunțarea unei decizii noi privind admiterea

acțiunii (f.d. 216-217, Vol.I și f.d. 1-7, Vol. II).

În motivarea recursului a indicat că masa succesorală este constituită din bunul

imobil XXX, aflat în proprietatea personală a defunctului Lungu Ion, iar acest fapt

urmează a fi constatat reieșind din conținutul extrasului din hotărârea Comisiei

municipale de privatizare a fondului de locuințe nr. 535 din 18 martie 2004, prin care

se indică că Lungu Ion a participat la privatizare de unul singur, apartamentul fiindu-

i transmis cu titlu gratuit.

Concomitent, în contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată nr. 3577 din 18 august 2015, cumpărător este indicat

doar defunctul Lungu Ion (cota parte 1.0), iar achitarea suplimentară a sumei de 1790

de lei a fost cu titlu de surplus pentru suprafeța de 7, 40 m2.

A menționat că, hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului de

locuințe nr. 535, prin care lui Lungu Ion i-a fost transmis imobilul este din 18 martie

2004, iar căsătoria cu Vera Vîlcu a fost înregistrată la data de XXX.

Consideră că, instanțele ierarhic inferioare eronat au ajuns la concluzia că

regimul juridic al apartamentului este în devălmașie or, conform Hotărârii nr. 2 din

27 martie 2006 a Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la aplicarea unor

dispoziții ale Codului civil și ale altor acte normative referitoare la dreptul de

proprietate privată asupra imobilelor”, dacă dreptul de proprietate a fost dobândit prin

privatizare, imobilul nu se va considera proprietate comună în devălmășie, dar

proprietate comună pe cote-părți, astfel că se va împărți în natură tuturor

participanților la privatizare, dar nu numai între soți, conform cotelor ideale aferente.

Astfel, este greșit a constata proprietatea comună în devălmășie în cazul

dobândirii unui bun prin privatizare.

A afirmat că, instanțele de judecată au ignorat prevederile Legii privatizării

fondului de locuințe în ceea ce ține de obligativitatea participării la privatizare a

tuturor membrilor de familie și necesitatea acordului scris al acestora. În speță, soția

defunctului Vîlcu Vera nu a fost membru al familiei acestuia în momentul transmiterii

locuinței în proprietate, nu a participat la privatizare și nu are nici un drept asupra

imobilului dat. Este inadmisibil ca o persoană care nu participă la privatizare să aibă

statut de coproprietar și să dețină 1/2 cotă parte din bunul imobil.

A invocat că, Vîlcu Vera nu a prezentat niciun înscris prin care să confirme

participarea proprie la privatizarea bunului imobil sau alte acțiuni din care s-ar deduce

că este coproprietara bunului. Iar, faptul că bunul imobil a fost înregistrat în momentul

căsătoriei și că, pentru surplusul de 7, 40 m2 a fost achitată suma de 1 700 de lei, nu

constituie temei pentru a considera că bunul a fost primit de către defunct cu titlu

oneros, precum au concluzionat instanțele de judecată.

Temeiul apariției dreptului de proprietate asupra apartamentului a fost hotărârea

Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe nr. 535 din 18 martie 2004,

ceea denotă obținerea gratuită a bunului imobil. Achitarea pentru surplusul de metraj

de către defunct nu este în măsură să influențeze sau să schimbe caracterul gratuit al

actului juridic civil translativ de proprietate, deoarece această achitare este

nesemnificativă și pentru un spațiu foarte mic, comparativ cu întregul imobil.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

5

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iulie 2020, însă la materialele

cauzei nu se atestă confirmarea recepționării deciziei de către recurenți.

Prin urmare, recursul Olgăi Izuric, reprezentată de avocatul Vera Ursu, a fost

depus cu respectarea termenelor procedurale de depunere a recursului, în conformitate

cu prevederile art. 245 din Codul administrativ,

La 16 septembrie 2020 în adresa intimaților, a fost expediată copia recursului,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă până în prezent intimații

nu și-au valorificat dreptul său de a se expune pe marginea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Cu referire la recursul depus de Olga Izuric, reprezentată de avocatul Vera Ursu,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține

prevederile art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, conform cărora Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.

246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În context, motivarea

6

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Olga Izuric, reprezentată de avocatul Vera Ursu.

Referitor la recursul depus de Natalia Ivanova, reprezentată de avocatul Vera

Ursu, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține prevederile art. 246 alin. (2) lit. c) Cod administrativ, potrivit căruia recursul se

declară inadmisibil în special cînd recursul este depus de o persoană neîmputernicită.

La rândul său, în temeiul art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

Completul de admisibilitate constată că, în speță, dreptul procedural de a ataca

în ordine de recurs decizia din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost valorificat

în numele și interesele Nataliei Ivanova de către avocatul Vera Ursu.

În conformitate cu articolul 80 alin. (7) din Codul de procedură civilă,

împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat,

eliberat de reprezentat și certificat de avocat.

Conform art. 60 alin. (1) și (2) Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la

avocatură cu modificările și completările ulterioare, avocatul acordă asistență juridică

clientului în baza contractului de asistență juridică, încheiat în formă scrisă.

7

Împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat.

Formularul mandatului este un document de strictă evidență. Conținutul, forma și

modul de utilizare a mandatului se aprobă de către Guvern.

Conform pct. 8 din Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea formularului și

modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar nr. 158 din 28

februarie 2013, împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar în procesul civil,

stabilite conform art. 81 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova,

urmează a fi consemnate pe versoul mandatului sau, după caz, în procura întocmită la

cererea clientului, în modul stabilit de lege. Dacă se întocmește o procură, avocatul

sau avocatul stagiar va nota pe versoul mandatului textul „Conform procurii anexate”

și va semna versoul mandatului în locul clientului. Împuternicirile avocatului sau ale

avocatului stagiar stabilite în procură sunt valabile doar dacă aceasta se prezintă

împreună cu mandatul.

Verificând împuternicirile avocatului Vera Ursu de a exercita în numele și

interesele Nataliei Ivanova dreptul de o reprezenta în instanțele de judecată precum și

de a ataca decizia instanței de apel, completul de admisibilitate constată că, la

materialele cauzei un mandat care ar atesta dreptul avocatului Vera Ursu de a

reprezenta interesele și de a declara recurs în interesele Nataliei Ivanova, lipsește.

Prin urmare, recursul declarat de avocatul Vera Ursu, în interesele Nataliei

Ivanova, este depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare și urmează

a fi declarat inadmisibil.

Or, după cum s-a menționat supra, conform art. 246 alin. (2) lit. c) Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este depus de o

persoană neîmputernicită.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că recursul declarat de

avocatul Vera Ursu, în interesele Nataliei Ivanova este depus de o persoană

neîmputernicită, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 246 alin. (1) și (2) lit. c) și e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Olga Izuric și Natalia Ivanova, reprezentate de avocatul Vera

Ursu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

8