2ra-1291/20 — Anularea facturilor

Dosarul nr. 2ra-1291/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R.Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Budăi, I.Muruianu, A.Malîi)

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Popodneac și Ion-

Gheorghe Șvitchi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia Popodneac

și Ion-Gheorghe Șvitchi împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/183 și Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la anularea facturilor,

obligarea excluderii datoriei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 noiembrie 2018, Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/183 și Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la anularea facturilor,

obligarea excluderii datoriei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 11 decembrie 2013 a

Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, irevocabilă din 27 iunie 2014, au fost respinse

ca neîntemeiate pretențiile pârâților Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/183 și Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea sumei în

mărime de 12 581,68 de lei. Însă, ultimii nu s-au conformat, continuând să includă

suma dată la rubrica datorii în facturile cu privire la serviciile comunale.

Potrivit informației despre achitările serviciilor locativ-comunale pentru perioada

martie 2013 – iunie 2017, la locul de consum ap. nr. xxx, nu sunt înregistrate datorii la

capitolul apă caldă, iar datoriile în sumă de 15 290 de lei continuă să fie incluse cu rea

credință în facturi.

Prin actul ingineresc din 10 noiembrie 2017 se confirmă deconectarea totală a

apartamentului nr. xxx de la agentul termic și din anul 2018 nu se mai facturează

agentul termic.

Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi, în conformitate cu prevederile Legii cu

privire la apărarea drepturilor consumatorului, Legii serviciilor publice și de

gospodărie comunală, au solicitat anularea facturilor emise pe numele Lidiei

1

Popodneac, obligarea pârâților să excludă din factura lunară datoria pentru energia

termică și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererile de concretizare a acțiunii Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi

au mărit cuantumul pretențiilor înaintate și au completat acțiunea cu pretenții accesorii.

În motivarea acestor cereri au invocat că între Lidia Popodneac și Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” nu există nici un raport juridic și nu există temeiuri de

facturare.

Au relatat că au fost întocmite acte inginerești potrivit cărora în mai multe

apartamente, inclusiv și apartamentul nr. xxx, sistemul intern al blocului de

aprovizionare cu energie termică nu funcționează în regim normal, iar începând cu

sezonul rece a anului 2008, locatarii s-au debranșat de la țevile tranzitorii.

Potrivit actului privind deconectarea apartamentului nr. xxx de la sistemul de

aprovizionare cu apă caldă și încălzire din data de 10 noiembrie 2017, se confirmă

deconectarea dată din 1 decembrie 2006, precum și faptul că gestionarul fondului

locativ a suspendat relațiile sale cu titularul apartamentului, fără a avea pretenții la

achitarea acestor servicii. Suma de 5 152,05 lei, încă nu a fost încasată deoarece a depus

o cerere la CtEDO.

A mai invocat că secția x a blocului locativ, în care se află apartamentul nr. xxx

nu dispune de încăpere tehnică cu încălzire la subsol și în coridoare comune, în pod nu

este instalată nici o sistemă inginerească, deci lipsesc pierderile normative de energie

termică pentru menținerea în stare funcțională a acestora.

În apartament coloanele de încălzire tranzitorii sunt înfundate de 20 de ani și nu

permit încălzire cu 10% în anul 2011, cu 15% în anul 2012 și nici cu 20% în anul 2013.

Au solicitat Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi admiterea acțiunii, anularea

sumei de 18 687,56 de lei din facturile de plată pentru energia termică cu obligarea

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/183 și Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” să excludă pe viitor facturarea lunară pentru agentul termic, încasarea

în mod solidar a prejudiciului moral în mărime de 89 900 de lei (36 salarii minimale

garantate (2775 lei) pentru trei ani) și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

270,00 lei.

Prin hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

acțiunea a fost admisă parțial, s-a obligat Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 54/183 de a exclude din contul consumatorilor Lidia Popodneac și Ion-

Gheorghe Șvitchi suma de 12 581,68 de lei în temeiul hotărârii din 11 decembrie 2013

a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, irevocabilă din 27 iunie 2014. În rest, acțiunea

s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat

de Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi și s-a menținut hotărârea din 26 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

În favoarea acestei soluții instanțele ierarhic inferioare au reținut hotărârile

judecătorești prin care s-a respins încasarea de la Lidia Popodneac și Diana Șvitchi a

sumei de 12 215,23 de lei, datorie pentru consumul energiei termice și 366,46 de lei cu

titlu de costuri, iar în total suma de 12 581,68 de lei și prin care s-a încasat de la Lidia

Popodneac și Diana Șvitchi, în mod solidar, în beneficiul Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/183 datoriile pentru serviciile de livrare a energiei termice

formate în perioada martie 2013 – februarie 2017 în sumă de 5 152,05 lei, cât și

constatările reținute în mod irevocabil cu privire la lipsa temeiurilor de încasare a sumei

de 12 581,68 de lei, precum și cu privire la faptul că chiar și situația în care

apartamentul este totalmente debranșat de la sistemul centralizat de încălzire, nu-i

2

scutește de la plata pentru energia termică, atâta timp cât există o normă legală,

obligatorie prevăzută în Anexa 7 la Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002, se bucură de prezumția absolută de adevăr și nu pot fi contrazise printr-o altă

hotărâre.

Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o nouă acțiune

între părți, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile care, odată stabilite

printr-o hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil, întră în sfera raporturilor de

ordine publică, pe care părțile nu le pot modifica nici în situația în care ar exista acordul

lor.

Pretențiile reclamanților cu privire la anularea sumei de 18 652,70 de lei din

facturile de plată pentru energia termică cu obligarea pârâților să excludă pe viitor

facturarea lunară pentru agentul termic, este întemeiată doar în partea sumei de 12

581,68 de lei, în temeiul hotărârii din 11 decembrie 2013 a Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău, irevocabilă din 27 iunie 2014.

La 16 iulie 2020, Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi au declarat recurs

împotriva deciziei din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de recurs au indicat că prin decizia contestată se încalcă

flagrant drepturile procedurale ale reclamanților, art. 6 din Codul familiei precum și

accesul la justiție.

Au solicitat Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la

rejudecare în fond, la etapa de primire a cererii de chemare în judecată.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 10 august 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Până la

examinarea cererii de recurs, intimații nu au depus referință.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi în raport cu materialele cauzei civile,

consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 mai 2020, care a fost

expediată în adresa participanților la proces la data de 9 iulie 2020 (vol.II, f.d.17).

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 16 iulie 2020

de către Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi în interiorul termenului legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Lidia Popodneac și Ion-

Gheorghe Șvitchi, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Lidia Popodneac și

Ion-Gheorghe Șvitchi în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi nu pot duce

la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul

de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

4

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că, recursul declarat de

Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe Șvitchi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Popodneac și Ion-Gheorghe

Șvitchi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5