2ra-1489/20 — cu privire la declararea nulitătii testamentului si a certificatului de mostenitor testamentar

2ra-1489/20 — cu privire la declararea nulitătii testamentului si a certificatului de mostenitor testamentar (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1489/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) C. Valah

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

D E C I Z I E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Alexandru Iachiviuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Iachiviuc

împotriva lui Oleg Berdeu, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova

cu privire la declararea nulității testamentului și a certificatului de moștenitor

testamentar,

împotriva deciziei din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2016 Alexandru Iachiviuc, reprezentat de avocatul Elena Teleucă

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Berdeu, intervenient

accesoriu notarul public Rodica Semionva cu privire la declararea nulității

testamentului din 26 noiembrie 2014, prin care defunctul Emelian Iachiviuc a testat

averea sa succesorală lui Oleg Berdeu și a certificatului de moștenitor testamentar

întocmit pe numele lui Oleg Berdeu (f.d. 5-7, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamantul Alexandru Iachiviuc, reprezentat de avocatul

Elena Teleucă a indicat că, la XXXXX Emelian Iachiviuc a decedat, iar el este unicul

fiu al decedatului și moștenitor legal de clasa I. În procesul de acceptare a

succesiunii, i-a fost adus la cunoștință faptul existenței testamentului din 26

noiembrie 2014, care se păstrează la notarul public Semionova Rodica.

Reclamantul a menționat că conform acestui testament, apartamentul nr.

XXXXX, cu suprafața de XXXXX m2, amplasat în mun. XXXXX, or. XXXXX,

str. XXXXX nr. XXXXX, a fost testat de tatăl său lui Oleg Berdeu, care este fiul

soției sale din a doua căsătorie, Liudmila Iachiviuc.

Reclamantul a precizat că prin reglementarea moștenirii testamentare, a fost

recunoscut dreptul fiecărei persoane de a dispune liber pentru cauză de moarte, prin

manifestarea ultimei voințe, de totalitatea bunurilor sale sau de o parte din ele.

1

Libertatea persoanei de a dispune prin testament este limitată doar în partea în care

se încalcă rezerva succesorală, parte indispensabilă a succesiunii.

Reclamantul a invocat că testamentul fiind un act juridic solemn, unilateral,

personal și revocabil nu poate fi întocmit prin reprezentare sau de către terț, iar

potrivit legislației, pentru a avea calitatea de testator, persoana trebuie să dispună de

capacitatea de exercițiu deplină, care este aptitudinea persoanei fizice de a dobândi

prin faptă proprie și de a exercita drepturi civile, precum și de a-și asuma personal

obligații civile și de a le executa.

Reclamantul a punctat că conform extrasului medical nr. 828 din 31 octombrie

2011, eliberat de Centrul Medicilor de Familie, Emelian Iachiviuc, începând cu anul

2010 până la momentul morții sale, s-a afla la evidența CS Durlești cu patologie

oncologică în stare de agravare continuă. Decedatul avea afectată regiunea coloanei

vertebrale și se deplasa cu dificultate. De asemenea, suferea și de cefalee acută, ceea

ce-i crea mereu stări de nervozitate, tulburări ale somnului, extenuare excesivă,

furnicături, convulsii, stări vremelnice de inconștiență și dezorientare.

Reclamantul a relatat că pentru valabilitatea testamentului nu este suficient ca

testatorul să aibă de jure capacitatea deplină de exercițiu, fiind necesar să aibă și

responsabilitate în fapt, adică să poată să conștientizeze acțiunile sale, să le dirijeze

și să aprecieze efectele juridice ale acțiunilor sale. În toată perioada anilor 2010-

2015, din cauza stării grave a sănătății – patologie oncologică și maladii

concomitente acesteia, precum și din motiv că avea dureri insuportabile, Emelian

Iachiviuc a întrebuințat la indicația medicului tratament medicamentos care conținea

diverse preparate analgezice, tranchilizante, care îi afectau memoria, vederea, nu

recunoștea oamenii apropiați, pierdea lucrurile, avea stări depresive, dureri de cap,

slăbiciune, amețeli, tulburări de vedere trecătoare și confuzie. Mai mult ca atât, din

comportamentul zilnic al testatorului Emelian Iachiviuc rezultă faptul că nu

conștientizează acțiunile sale și nu le poate dirija, nefiind în stare să aprecieze

efectele juridice ale acestor acțiuni. Prin urmare, persoana care nu poate aprecia

efectele juridice ale manifestării sale de voință din cauza dereglărilor psihice,

alienației sau debilității mintale, stării vremelnice de inconștiență, hipnozei, beției

alcoolice, folosirii de stupefiante ș.a., nu poate dispune prin testament.

Reclamantul a relevat că testatorul nu avea discernământ în momentul

întocmirii testamentului, iar acest fapt poate fi probat prin orice mijloc de probă,

chiar dacă declarația de voință a fost cuprinsă într-un testament autentic. Astfel, la

examinarea prezentei cauze este necesar a fi soluționată chestiunea cu privire la

utilitatea dispunerii efectuării expertizei medico-legale sau psihiatrice post-mortem,

în baza probelor existente, dar și cele care vor fi invocate ulterior în cadrul

examinării cauzei: declarațiile rudelor, declarațiile vecinilor care trăiau alături de

testator, extrase din cartele medicale ale medicilor la care testatorul se afla la

evidență, precum și declarațiile specialiștilor referitor la substanțele componente din

medicamentele pe care le întrebuința testatorul până la momentul întocmirii

testamentului și repercusiunile acestora asupra manifestării sale de voință. Conform

legislației în vigoare, testamentul este nul dacă sunt prezente condițiile de nulitate

ale actelor juridice. Deci, testamentul întocmit de o persoană incapabilă, de un minor

sau de o persoană limitată în capacitatea de exercițiu va fi declarat nul de instanța de

judecată. Reclamantul a învederat că testamentul întocmit la 26 noiembrie 2014 este

lovit de nulitate absolută, deoarece testatorului Emelian Iachiviuc i-a fost afectat

2

discernământul, iar în asemenea caz nu este confirmată manifestarea de voință a

testatorului. Prin urmare, fiind unicul fiu al testatorului care până la momentul morții

acestuia a avut grijă de sănătatea și întreținerea tatălui său, i-au fost lezate drepturile

patrimoniale prin întocmirea testamentului în favoarea pârâtului Oleg Berdeu. De

asemenea, a suportat imense cheltuieli legate și de înmormântarea tatălui său, fără

contribuția minimă din partea celui în favoarea căruia a fost întocmit testamentul.

Reclamantul a specificat că pârâtul nu se interesa despre viața și sănătatea

testatorului, și nu venea să-l ajute când acesta avea nevoie de suport material și

moral.

Reclamantul a notat că este inexplicabil faptul întocmirii testamentului în

favoarea unei persoane străine, deoarece între el și testator a fost mereu o relație

apropiată ca între tată și fiu, și nu au existat neînțelegeri sau conflicte. Dimpotrivă,

împreună cu soția sa Tatiana Iachiviuc îl vizitau zilnic pe testator, îi aduceau produse

alimentare și îl însoțeau pe acesta la consultații medicale, la procurarea

îmbrăcămintei și la efectuarea diferitor investigații medicale la centre de diagnostică

medicală.

Reclamantul a învederat că a solicitat notarului Semionova Rodica, eliberarea

unei copii de pe testamentul întocmit la 26 noiembrie 2014, însă cererea nu i-a fost

satisfăcută.

Reclamantul a solicitat declararea nulității testamentului din 26 noiembrie

2014, prin care defunctul Emelian Iachiviuc a testat averea sa succesorală lui Oleg

Berdeu și a certificatului de moștenitor testamentar întocmit pe numele lui Oleg

Berdeu.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Iachiviuc împotriva lui Oleg

Berdeu, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova cu privire la

declararea nulității testamentului și a certificatului de moștenitor testamentar, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Alexandru Iachiviuc și a fost menținută hotărârea din 06 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prin decizia din 15 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Alexandru Iachiviuc, s-a casat integral decizia din 18 iunie 2019

a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 141-150 Vol. II).

Prin decizia din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexandru Iachiviuc și a fost menținută hotărârea din 06 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 01 septembrie 2020, Alexandru Iachiviuc a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Recurentul, în motivarea recursului a reiterat aceleași argumente care au fost

indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, insistând asupra faptului

că instanțele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele, nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

3

Suplimentar, recurentul Alexandru Iachiviuc a menționat că instanțele ierarhic

inferioare la adoptarea actelor judecătorești contestate, s-au bazat în exclusivitate pe

declarațiile abstracte ale martorilor Ludmila Iachiviuc, Maria Grajdianova și

Svetlana Cucu, care sunt rudele pârâtului/intimat și au un interes direct la

soluționarea litigiului în favoarea acestuia.

Recurentul a notat că nu este clară poziția instanței de apel atunci când invocă

faptul că nu se neagă starea de tulburări periodice de comportament, slăbiciuni,

apatie, a testatorului despre care au declarat unii martori, și că aceste declarații nu

sunt suficiente pentru a constata lipsa de discernământ a lui Emilian Iachiviuc. De

fapt, concluziile instanțelor ierarhic inferioare vin în contradicție cu declarațiile

martorilor audiați în prezentul proces.

A indicat recurentul că instanța ierarhic inferioară nu au ținut cont de

declarațiile martorilor Ludmila Popova, Mihail Onofreiciuc, și a medicilor care au

stabilit diagnosticul și care l-au tratat nemijlocit pe defunct în perioada de viață a

acestuia. Cu atât mai mult că odată cu trimiterea cauzei la rejudecare, instanța de

recurs a conchis că, instanța de apel s-a abținut de o apreciere și un răspuns

convingător, special și clar.

Astfel, a punctat că urmează a fi apreciată critic concluzia instanței de apel

precum că Emelian Iachiviuc avea discernământ în momentul semnării

testamentului, deoarece s-a prezentat personal la notar, a prezentat actele necesare

întocmirii testamentului, a indicat datele sale din buletinul de identitate și a semnat

testamentul, or cumulul de probe prezentate de părți și anume raportul de expertiză,

declarațiile martorilor Ludmila Popova, Mihail Onofreiciuc, Eduard Pleșca și Ion

Martalog, confirmă lipsa discernământului defunctului la 26 noiembrie 2014.

Susține recurentul că defunctul nu și-a manifestat consimțământul la momentul

semnări testamentului, deoarece nu avea capacitatea de a judeca și aprecia lucrurile

la justa valoare. Prin urmare, actul întocmit la 26 noiembrie 2014 nu întrunește

condițiile de valabilitate, fiind necesară anularea acestuia.

A mai punctat Alexandru Iachiviuc că concluziile din raportului de expertiză

nu sunt contradictorii, or prin acestea a fost stabilită cu desăvârșire lipsa de

discernământ a defunctului la momentul semnării testamentului.

La 19 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de avocatul Glușenco Eugeniu și de către notarul public

Rodica Semionova la 23 septembrie 2020 și de Brerdeu Oleg la 25 septembrie 2020

(f.d. 18-20, Vol. III).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 23 iunie 2020, iar la 08

iulie a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei.

Dovada că aceasta a fost recepționată și la ce dată la materialele cauzei lipsește.

Astfel recursul declarat de Alexandru Iachiviuc la 01 septembrie 2020, se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Alexandru Iachiviuc a fost considerat admisibil.

4

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Examinând materialele dosarului în raport cu temeiurile cererii de recurs,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de Alexandru Iachiviuc

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aici, Colegiul menționează că din economia art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă, rezultă cu suficientă precizie că trimiterea la rejudecare doar o

singură dată pentru erori ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs se referă în

exclusivitate la retrimiterile repetate ale proceselor cauzate de erori anterior

constatate de către instanța de recurs pe fondurile acțiunilor examinate.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că netrimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară, a fost

concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se

soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei

dispoziții este în defavoarea recurentului, aplicarea ei producându-i daune mult mai

mari decât trimiterea spre rejudecare.

În speță, s-a stabilit că la 10 martie 2016 Alexandru Iachiviuc, reprezentat de

avocatul Elena Teleucă a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg

Berdeu, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionva cu privire la

declararea nulității testamentului din 26 noiembrie 2014, prin care defunctul

Emelian Iachiviuc a testat averea sa succesorală lui Oleg Berdeu și a certificatului

de moștenitor testamentar întocmit pe numele lui Oleg Berdeu (f.d. 5-7, vol. I).

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond prin hotărârea din 06

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Iachiviuc

împotriva lui Oleg Berdeu, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova

cu privire la declararea nulității testamentului și a certificatului de moștenitor

testamentar.

5

Prin decizia din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Alexandru Iachiviuc și a fost menținută hotărârea din 06 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele ierarhic inferioare au decelat că

defunctul Iachiviuc Emelian conștientiza acțiunile sale, își dădea seama de urmările

lor și le dorea în cunoștință de cauză.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, deși experții au ajuns la concluzia

că Emelian Iachiviuc nu a fost influențat semnificativ din punct de vedere mintal din

cauza administrării medicamentelor, imediat după această concluzie au expus o altă

concluzie și anume că la momentul semnării testamentului Emelian Iachiviuc nu

putea conștientiza și dirija acțiunile sale, suferind de diagnosticul medical stabilit,

respectiv, nu avea discernământ și nu era în stare să încheie acte juridice și să

aprecieze efectele pe care le produc, inclusiv de a dispune deliberat prin testamentul

din 26 noiembrie 2014.

Pe cale de consecință, instanța de apel a decelat că concluzia experților psihiatri,

vine în contradicție cu întreg materialul probator și nu permit de a constata cu

certitudine că, defunctul Emelian Iachiviuc nu avea discernământ la data semnării

testamentului din 26 noiembrie 2014, pe numele pârâtului.

Prin decizia din 15 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Alexandru Iachiviuc, s-a casat integral decizia din 18 iunie 2019

a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 141-150 Vol. II).

Drept temei de trimitere a cauzei la rejudecare, a servit faptul că instanța de

apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără

a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului. Or,

în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor solicitate în acțiune, era

indispensabil de a supune controlului legalitatea hotărârii atacate cu apel în baza

argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziției instanței pe fiecare din

argumentele invocate.

La caz, instanța de recurs a menționat că la examinarea prezentei cauze care are

ca obiect declararea nulității testamentului, instanțele ierarhic inferioare urmau să

verifice primordial, în baza probelor prezentate, faptul dacă testatorul Emelian

Iachiviuc avea discernământ în momentul întocmirii testamentului.

Or, motivul esențial de nulitate invocat de către reclamant/intimat Alexandru

Iachiviuc, față de testamentul autentificat sub nr. 16814 din 26 noiembrie 2014, este

lipsa discernământului testatorului la momentul întocmirii actului de ultimă voință,

sancționată cu nulitatea relativă.

În această conjunctură, instanța de recurs a menționat că pentru a interveni

această sancțiune este necesar însă să existe dovezi concludente, neechivoce asupra

lipsei discernământului testatorului datorată unei cauze naturale, iar nu legale, adică

probe din care să rezulte că persoana în cauză nu avea puterea de a aprecia efectele

juridice ale manifestării sale de voință.

Fiind o stare de fapt, prezența sau lipsa discernământului poate fi probată cu

orice mijloc de probă care să răstoarne prezumția existenței discernământului.

Cu toate acestea, deși prima instanță, cât și instanța de apel au constatat

contradicții între concluziile experților, raportul de expertiză judiciară nr.

201835A0272 din 12 iulie 2018 a fost apreciat critic, iar cererea pîrîtul Oleg Berdeu,

6

reprezentat de avocatul Eugeniu Glușcenco cu privire la numirea expertizei repetate

post-mortem în privința testatorului Emelian Iachiviuc, care a fost întemeiată pe

faptul că concluziile experților sunt contradictorii, neîntemeiate și există îndoieli în

privința acestora, a fost respinsă prin încheierea din 08 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs a constatat că examinarea litigiului

de către instanța de apel în lipsa înlăturării deficiențelor din raportul de expertiză

prin audierea sau acordarea explicațiilor în scris de către experții, sau chiar numirea

expertizei repetate post-mortem în privința testatorului Emelian Iachiviuc, în cazul

în care acestea nu pot fi înlăturate, atestă încălcarea în mod direct a dreptului la un

proces echitabil, cât și principiul egalității armelor statuat de art. 6 al CEDO.

După rejudecarea cauzei, prin decizia din 23 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, s-a respins apelul declarat de Alexandru Iachiviuc și a fost menținută

hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție menționează, că, instanța de apel a relevat că din raportul de

expertiză judiciară psihiatrico-legală în baza documentelor a cet. Iachiviuc Emilian

nr.201835A0272 din 12 iulie 2018, efectuat de către Centru de Medicină Legală, se

reține faptul că „ starea de astenie somatică pronunțată cauzată de intoxicația

canceroasă și insuficiența renală acestora au avut impact negativ masiv asupra stării

sale psihice și abilităților mintale, această stare patologică a persistat și în perioada

întocmirii testamentului din 26 noiembrie 2014. Administrarea a diverse preparate

medicamentoase nu au influențat în mod semnificativ asupra stării sale psihice și a

abilităților mintale” (f.d.239, pct.1 din „Concluzii”, ultima propoziție, vol.1).

Totodată instanța de apel a reținut și declarațiile expertului audiat în ședința de

judecată, care a explicat că: ,, Iachiviuc Emilian pe parcursul vieții nu avea careva

maladii psihice propriu-zise, adică maladii psihice cronice evolutive entogene nu a

suferit. Conform criteriilor medicale cancerul de gradul 4 conține starea de

intoxicație canceroasă. În cazul dat preparatele administrate conform fișei medicale

de tipul antidolor nu erau cu efect psihotrop major, care obnubilează conștiința sau

pe perioada efectului se află într-o stare de inconștiență medicamentoasă, cum ar fi

ca de exemplu în cazul dacă se administrează morfina pe parcursul acțiunii acestui

preparat persoana este inconștientă. Preparate au fost, dar nu cu un impact major

care să afecteze discernămîntul prin acest mecanism. Însă deja la această etapă era

prezentă intoxicație canceroasă cauzată de cancer avansat gradul 4 și insuficiență

renală pe fundalul altor boli și aceste stări au efect nociv asupra creierului uman.

Periclitează psihicul, în primul rând sfera motivațională afectivă și volitivă”.

Pe cale de consecință a relevat instanța de apel că la caz, în urma celor enunțate,

se constată existența discernământulu lui Iachiviuc Emelian la momentul semnării

testamentului și capacitatatea de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale.

Deasemenea, instanța de apel a specificat că mai mulți martori audiați în cadrul

cercetării judecătorești au declarat despre comportamentul adecvat a lui Iachiviuc

Emelian și lipsa anumitor dereglări la acesta.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră pripită soluția instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă,

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt determinate

7

definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și

ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 376 alin. (1) CPC, dispozițiile de procedură privind

judecarea cauzelor civile în primă instanță se aplică și în instanța de apel în măsura

în care nu sânt contrare dispozițiilor prezentului capitol.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanța.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Reieșind din normele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, judecând

apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina sub

toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului. Or, în scopul

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor solicitate în acțiune, era

indispensabil de a supune controlului legalitatea hotărârii atacate cu apel în baza

argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziției instanței pe fiecare din

argumentele invocate.

În conformitate cu art. 119 alin. (1) Cod e procedură civilă, probele se adună

și se prezintă de către părți și de alți participanți la proces. Dacă în procesul de

adunare a probelor apar dificultăți, instanța este obligată să contribuie, la solicitarea

părților și altor participanți la proces, la adunarea și prezentarea probelor necesare,

cu excepția cazurilor în care instanța constată că cererea de reclamare a probelor este

înaintată în mod neîntemeiat și cu scopul vădit de a tergiversa examinarea cauzei sau

proba reclamată este în mod vădit lipsită de pertinență. Probele se prezintă în faza

de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare în termenul stabilit de instanță, dacă

legea nu prevede altfel.

Conform art. 148 alin. (1) Cod de procedură civilă, pentru elucidarea unor

aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte

domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea

unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile

prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori ale inspecțiilor departamentale,

precum și raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză și nici

exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problemă.

La caz, instanța de recurs menționează că la examinarea prezentei cauze care

are ca obiect declararea nulității testamentului, instanțele ierarhic inferioare urmau

să verifice primordial, în baza probelor prezentate, faptul dacă testatorul Emelian

Iachiviuc avea discernământ în momentul întocmirii testamentului.

Or, motivul esențial de nulitate invocat de către reclamant/intimat Alexandru

Iachiviuc, față de testamentul autentificat sub nr. 16814 din 26 noiembrie 2014, este

8

lipsa discernământului testatorului la momentul întocmirii actului de ultimă voință,

sancționată cu nulitatea relativă.

În această conjunctură, instanța de recurs menționează că pentru a interveni

această sancțiune este necesar însă să existe dovezi concludente, neechivoce asupra

lipsei discernământului testatorului datorată unei cauze naturale, iar nu legale, adică

probe din care să rezulte că persoana în cauză nu avea puterea de a aprecia efectele

juridice ale manifestării sale de voință.

Fiind o stare de fapt, prezența sau lipsa discernământului poate fi probată cu

orice mijloc de probă care să răstoarne prezumția existenței discernământului.

În litigiul deferit judecății, pentru a proba că testatorul Emelian Iachiviuc nu

avea discernământ la data semnării testamentului din 26 noiembrie 2014, reclamatul

Alexandru Iachiviuc a prezentat înscrisuri medicale și a solicitat audierea mai multor

martori, precum și numirea unei expertize psihiatrice post-mortem, care a fost

dispusă prin încheierea din 23 iunie 2016 a Jucătorii Buiucani, mun. Chișinău.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201835A0272 din 12 iulie 2018,

s-a stabilit că: testatorul Emelian Iachiviuc, născut la XXXXX, decedat la XXXXX,

ca urmare a unui concurs de boli somatice grave - Cancerul prostatei st.4. cu

metastaze în oasele bazinului și vertebrele lombare L.3, L5. Sindrom algic pronunțat.

Intoxicație canceroasă. Cardiopatie ischemică. Angor pectoral de efort. CF 2.

Hipertensiune arterială gr.3, risc adițional înalt, Insuficiență cardiacă 2. NIHA.

Pielonefrită cronică, acutizare. Insuficiență renală cronică Encefalopatie

discirculatorie de origine mixtă, gr. 2 (vasculară aterosclerotică, vestibulară).

Sindrom vestibular, a generat o stare de astenie somatică pronunțată în cadrul

„Tulburării organice labil-emoționale”, care au necesitat administrarea de preparate

medicamentoase, starea de astenie somatică pronunțată cauzată de intoxicația

canceroasă și insuficiența renală acestora au avut impact negativ masiv asupra stării

sale psihice și abilităților mintale, această stare patologică a persistat și în perioada

întocmirii testamentului din 26 noiembrie 2014. Administrarea a diverse preparate

medicamentoase nu au influențat în mod semnificativ asupra stării sale psihice și

abilităților mintale.

La momentul semnării testamentului din 26 noiembrie 2014 Emelian Iachiviuc

manifesta astenie somatică pronunțată pe fundal de intoxicație canceroasă și

insuficiență renală în cadrul „Tulburării organice labil-emoționale”, deci nu putea

conștientiza și dirija cu acțiunile sale, conform stării psihice la 26 noiembrie 2014.

Emelian Iachiviuc nu putea acționa cu discernămant, examinatul era lipsit de

capacitatea de conștientizare și în special, de dirijare adecvată a acțiunilor sale, nu

avea capacitatea de deliberare și prevedere a urmării acțiunilor sale, inclusiv prin

intermediul actului de moștenire.

Emelian Iachiviuc, conform stării psihice nu era în stare să încheie acte juridice

și să aprecieze afectele juridice ale acestora, inclusiv de a dispune deliberat prin

testament la 26 noiembrie 2014.

Deci, din cele menționate supra, instanța de recurs conchide că numirea

expertizei medico-legală psihiatrică a fost dispusă în mod legal și temeinic, or

instanțele de judecată nu au pregătirea necesară pentru a putea face aprecieri de

specialitate sub aspectul afectării discernământului testatorului de bolile și

tratamentul indicat de reclamantul Alexandru Iachiviuc, la momentul încheierii

actului juridic contestat și la care fac referire actele medicale aflate la dosar.

9

Pentru aceleași considerente, împrejurarea că, anterior intervenirii decesului

testatorului, starea de luciditate și discernământul acestuia nu au fost obiectul unei

evaluări de specialitate, nu exclude, ci, dimpotrivă, impune a fi stabilit, pe baza unor

criterii științifice, de strictă specialitate, existența discernământului la momentul

încheierii actului juridic contestat, fiind probat în cauză faptul că testatorul avea o

stare de sănătate precară, fiind diagnosticat cu afecțiuni extrem de grave, aspect

necontestat de altfel de intimatul Oleg Berdeu, iar efectele acestora, sub aspectul

capacității de exercițiu a acestuia, impune cu atât mai mult a fi analizate de către

experții specialiști în medicină legală.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că examinarea litigiului

de către instanța de apel în lipsa înlăturării deficiențelor din raportul de expertiză

prin audierea sau acordarea explicațiilor în scris de către experții, sau chiar numirea

expertizei repetate post-mortem în privința testatorului Emelian Iachiviuc, în cazul

în care acestea nu pot fi înlăturate, atestă încălcarea în mod direct dreptul la un proces

echitabil, cât și principiul egalității armelor statuat de art. 6 al CEDO.

Mai mult ca atât, instanța de apel și-a întemeiat concluziile în baza unui suport

probator care nu este util, pertinent și concludent, nefiind stabilit complet și

judicioasă situația de fapt, prin lămurirea tuturor aspectelor sesizate în cererea de

apel, prin raportare inclusiv la actele medicale invocate și depozițiile martorilor

audiați în legătură cu stabilirea incapacității psihice de exercițiu a defunctului.

Prin urmare, reieșind din specificul acțiunii în cauză, instanța de recurs

consideră că în scopul soluționării juste și complete a pricinii în cauză, respectiv și

stabilirii celor invocate de părți, instanța de apel, urmează să stabilească cu

certitudine dacă testatorul Emelian Iachiviuc avea sau nu discernământ la momentul

întocmirii actului de ultimă voință, fără a acorda prioritate unor probe nesupuse

verificării și contrapuse cu circumstanțele cauzei.

La caz, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor legale menționate,

concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă incertă, neavând putere de

convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul

litigiu, precum și cu normele de drept ce reglementează acest aspect, instanța de apel

limitându-se la audierea experților precedenți, însă nu a numit o expertiză în comisie.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în normele enunțate supra,

instanța de recurs constată că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând

apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina sub

toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile

și legislația în vigoare.

Deci, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Instanța de recurs reține că, în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată

trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar

având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile,

ce implică o apreciere a faptelor supuse judecării. De asemenea, noțiunea de proces

echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa,

ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

10

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți. Se accentuează

că, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o

hotărâre și decizie motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța

judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei

diferite spre soluționare.

Pentru considerentele date, ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de

a corecta respectiva omisiune, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra necesității

remiterii cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pentru a asigura părților o

judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei

actului judecătoresc ce va fi adoptat.

Avînd în vedere cele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Alexandru Iachiviuc, de a casa decizia din 23 iunie 2020 a Curții

de Apel Chișinău și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și, reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Alexandru Iachiviuc.

Se casează decizia din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Iachiviuc împotriva lui Oleg

Berdeu, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova cu privire la

declararea nulității testamentului și a certificatului de moștenitor testamentar, și se

restituie cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

11