2ra-1161/20 — declararea nulitătii procurii si a contractului de ipotecă

2ra-1161/20 — declararea nulitătii procurii si a contractului de ipotecă (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1161/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

DECIZIE

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Vera Cebotari, reprezentată de către

avocatul Alexandru Cebanaș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vera

Cebotari împotriva lui Maxim Cebotari, Oleg Isac, notarului public Tereza Anton și

notarului public Veronica Roșca, intervenient accesoriu Nicolae Podcormejnîi cu

privire la declararea nulității procurii și a contractului de ipotecă,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Vera Cebotari, reprezentat de către avocatul

Alexandru Cebanaș și a fost menținută hotărârea din 11 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

constată:

La 18 aprilie 2017, Vera Cebotari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Maxim Cebotari, Oleg Isac, notarului public Tereza Anton și notarului

public Veronica Roșca, intervenient accesoriu Nicolae Podcormejnîi cu privire la

declararea nulității procurii și a contractului de ipotecă.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 21 martie 2012 s-a deplasat la

notar pentru a primi certificatul de moștenitor legal asupra averii defunctului Iurie

Cebotari.

A menționat că, fiind o persoană cu dezabilități, a intenționat să elibereze lui

Maxim Cebotari o procură pentru a înregistra averea moștenită la Oficiul teritorial

cadastral Chișinău, fără dreptul de a înstrăina sau greva respectivul imobil.

A susținut că, în aceeași zi, notarul public Tereza Anton a perfectat și

autentificat procura înregistrată cu nr. 1668 din 21 martie 2012, conform căreia l-a

împuternicit pe Maxim Cebotari cu dreptul de a administra, inclusiv cu dreptul de a

1

înstrăina, greva apartamentul din xxxx, la prețul și condițiile stabilite de ultimul,

numărul apartamentului nefiind specificat.

A afirmat că, fiind o persoană cu dezabilități (surdomută), se afla în

imposibilitate de a înțelege împuternicirile, pe care le acordase lui Maxim Cebotari

prin procură, iar notarul public Tereza Anton, la îndeplinirea procurii, contrar art. 44

alin. (5) din Legea cu privire la notariat, nu a întreprins măsurile necesare de a

asigura prezența unui interpret pentru a garanta respectarea drepturilor sale, fapt prin

care a fost dusă în eroare referitor la împuternicirile pe care le-a acordat.

A relevat că, ulterior, la 10 aprilie 2012, la notarul public Valentina Roșca a

fost autentificat un contract de împrumut bănesc, conform căruia Oleg Isac, în

calitate de împrumutător, i-a împrumutat lui Maxim Cebotari suma de 309438 de lei,

fără dobândă, pînă la 10 septembrie 2012. Tot în aceeași zi, Oleg Isac și Maxim

Cebotari au încheiat un contract de ipotecă, autentificat de același notar, conform

căruia, în scopul garantării executării obligației de restituire a împrumutului acordat

prin contractul de împrumut nominalizat, a fost instituită ipoteca asupra

apartamentului xxxx.

A notat că, la întocmirea contractului de ipotecă în baza procurii nr. 1668 din

21 martie 2012 a fost admisă o eroare, or, deși în procură nu se individualizează

bunul asupra căruia Maxim Cebotari are dreptul de a greva și înstrăina apartamentul,

în contractul de ipotecă a fost indicat expres apartamentul cu xxxx.

În aceste circumstanțe, a considerat că, respectivul contract este afectat de

eroare considerabilă referitor la calitățile substanțiale ale obiectului juridic, conform

art. 227 din Codul civil.

A declarat că, pe lîngă nulitatea invocată care afectează contractul de ipotecă,

acesta este încheiat în baza unei procuri lovită de nulitate absolută și, anume, procura

nr. 1668 din 21 martie 2012, or, Maxim Cebotari nu are nici un drept asupra

apartamentului xxxx, iar toate actele juridice încheiate de către Maxim Cebotari în

privința apartamentului sunt lovite de nulitate.

A invocat că, Maxim Cebotari nu și-a onorat obligațiile de restituire a

împrumutului, iar ca urmare, la 29 noiembrie 2016, prin procesul-verbal nr. 067-

675r/16 cu privire la licitație, apartamentul xxxx a fost adjudecat ofertantului

Nicolae Podcormejnîi la suma de 471000 de lei.

A relatat că, în legătură cu faptul că, licitația a avut la bază un act juridic lovit

de nulitate absolută și, anume, procura nr. 1668 din 21 martie 2012, Maxim Cebotari,

în lipsa împuternicirilor, nu a avut dreptul de a încheia contractul de ipotecă nr. 6792

și, respectiv, licitația este în contradicție cu normele legale.

A solicitat declararea nulității procurii nr. 1668 din 21 martie 2012,

autentificată de notarul public Tereza Anton, referitor la împuternicirile date lui

Maxim Cebotari privind administrarea, înstrăinarea și grevarea imobilului aflat pe

xxxx, declararea nulității contractului de ipotecă nr. 6792 din 10 aprilie 2012,

autentificat de notarul public Veronica Roșca și încasarea tuturor cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

acțiunea depusă de către Vera Cebotari a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

2

La 21 decembrie 2018 și 10 iunie 2019 Vera Cebotari, reprezentată de către

avocatul Alexandru Cebanaș, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Vera Cebotari, reprezentată de către avocatul Alexandru

Cebanaș și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 29 mai 2020 Vera Cebotari, reprezentată de către avocatul Alexandru

Cebanaș, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat sau a aplicat eronat normele de

drept material și, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

A menționat că, instanța de apel nu a aplicat prevederile pct. 18 din ordinul

Ministerului Justiției nr. 394 din 29 septembrie 2005 (Girul de autentificare a

procurii în numele solicitantului surd, mut sau surdomut, și care este analfabet,

asistat de interpret special), considerând eronat că, aceste prevederi nu sunt

aplicabile cauzei.

A susținut că, instanța de apel eronat a concluzionat că, recurenta nu este

analfabetă, bazându-și concluziile pe circumstanțele impertinente, lipsite de

capacitatea probatorie, ignorând cu desăvârșire faptele care demonstrează că,

recurenta este analfabetă. În special, instanța de apel a dedus această concluzie din

faptul că, anterior recurenta a mai întocmit acte notariale la același notar (în cadrul

procedurii de acceptare a moștenirii), dar nu a solicitat declararea nulității acestor

acte.

A considerat că, concluziile respective ale instanței de apel ca fiind absolut

greșite și inadmisibile, întrucât circumstanțele respective nicicum nu pot confirma

sau infirma calitatea de „persoană analfabetă”.

A afirmat că, prin actele notariale întocmite în cadrul procedurii de acceptare

a moștenirii nu a fost prejudiciat dreptul de proprietate al recurentei, respectiv,

aceasta nu a avut interes în declararea nulității acestor acte.

A apreciat critic concluziile instanței de apel despre „alfabetismul recurentei”,

bazate pe observațiile că, recurenta și-a scris personal numele, prenumele și

patronimicul său în actele notariale întocmite anterior în cadrul procedurii de

acceptare a moștenirii. Acest fapt nu demonstrează decât capacitatea recurentei de

a-și scrie numele, capacitatea pe care a învățat-o la școală, în grafie chirilică și

nicidecum capacitatea de a scrie și de a înțelege textele.

A relevat că, recurenta nu are capacitatea nici să înțeleagă sensul textelor

scrise în limba rusă, de nivelul clasei I-a, cu atât mai mult, nu înțelege nici textele

scrise în limba română. Această circumstanță importantă reiese din concluziile

specialistului Svetlana Gudumac în urma examinării psihologice și psihopedagogice

a recurentei, efectuate în prima instanță.

A notat că, instanța de apel în mod eronat a considerat că, concluziile

specialistului nu ar putea fi considerate drept probă, invocând că, art. 117 alin.(2)

3

CPC nu prevede „concluziile specialistului” în calitate de probă. Această concluzie

a instanței de apel este evident greșită, întrucât art. 148 CPC permite administrarea

în calitate de probe a raportului scris al specialistului, fiind menționat că, acesta nu

poate înlocui raportul de expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în

aceeași problemă. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 130 alin. (2) CPC, nici un

fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Astfel, raportul de expertiză nu reprezintă în sine o probă obligatorie,

lipsa căreia ar conduce la imposibilitatea probării unui fapt. Or, în conformitate cu

art. 130 alin. (1) CPC, aprecierea probelor se efectuează prin cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor. Astfel, instanța de apel urma să ia în considerare

și raportul scris al specialistului în psihologie și psihopedagogie Svetlana Gudumac.

A declarat că, faptul posedării doar a limbii ruse a fost invocat atât de

recurentă, cît a fost confirmat și de reprezentantul intimatei Tereza Anton. În

referința sa, avocatul ultimei, Constantin Bria a confirmat că, Vera Cebotari nu

posedă limba de stat, fapt pentru care conținutul procurii i-a fost citit și tradus verbal

în limba rusă de către notar.

A invocat că, instanța de apel a concluzionat că, recurenta nu este analfabetă,

deoarece cunoaște a scrie și a citi în limba rusă, însă a ignorat faptul că, textul

procurii a fost perfectat în limba română și nu a fost tradus și prezentat în limba rusă

în formă scrisă. Prin urmare, concluziile instanței de apel precum că, recurenta nu

este analfabetă, sunt în contradicție esențială cu circumstanțele cauzei. Or, este

evident faptul că, traducerea verbală a textului procurii în limba rusă, fără asistența

unui interpret special, este o modalitate de comunicare inadecvată.

A mai invocat că, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, asigurarea unui

interpret special este o obligație imperativă impusă notarului, nu clientului (art. 44

alin. (5) din Legea cu privire la notariat (în vigoare la momentul perfectării procurii),

iar la îndeplinirea actelor notariale este obligatorie antrenarea interpreților autorizați

pentru asigurarea veridicității traducerii, nefiind admisă participarea persoanelor

neautorizate.

A menționat că, instanța de apel a încălcat normele de drept procedural și,

anume, cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

A susținut că, conform citației, ședința de judecată a instanței de apel din 22

ianuarie 2020 urma să aibă loc pe str. Teilor,4, în sala nr. 6, însă,

de fapt, ședința a avut loc în sala nr. 9. Acest viciu al citării a condus la examinarea

cauzei în lipsa recurentei, a avocatului acesteia și a interpretului în

limbajul semnelor, Alla Bargan, care s-au prezentat la locul indicat în citație (sala

nr.6).

A afirmat că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (5) CPC, nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, fapt care dă temei

de a considera că, aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, ducând la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (în

special, dreptul la un proces echitabil).

4

A relevat că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 242, 249 și art. 217

din Codul civil, deși acestea urmau a fi aplicate la examinarea pretenției cu privire

la nulitatea contractului de ipotecă.

A declarat că, analizând conținutul procurii, intimatul Maxim Cebotari a fost

împuternicit să încheie actele juridice privind înstrăinarea/vinderea, donație, gaj,

ipotecă a cotei-părți din imobilul din xxxx în numele și pentru recurenta Vera

Cebotari. În acest context, expresia „prin prezenta încredințez (...) ca în numele meu

și pentru mine (...)” semnifică împuternicirea de a încheia actele juridice din numele

și pentru recurenta. Astfel, având în vedere faptul că, contractul de ipotecă este un

act juridic accesoriu (art. 454 alin. (1) și (2) din Codul civil), împuternicirea de a

încheia contractul de ipotecă din numele recurentei ar fi valabilă doar dacă aceasta

ar figura în contractul de împrumut în calitate de împrumutat, însă recurenta nu

figurează în calitate de împrumutat în contractul de împrumut încheiat cu Oleg Isac

și nici în procură nu au exprimat acordul de a gaja cota sa parte din apartament pentru

garantarea executării obligațiilor lui Maxim Cebotari. Prin urmare, notarul Veronica

Roșca, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la ipotecă (în vigoare

la data încheierii contractului) și ale art. 242 alin. (2) și 251 din Codul civil, a instituit

ipoteca asupra întregului apartament proprietatea comună.

A notat că, recurenta nu a confirmat împuternicirea lui Maxim Cebotari de a

încheia în numele ei contractul de ipotecă pentru garantarea executării obligației

acestuia, ci, dimpotrivă, a solicitat declararea nulității procurii și a contractului de

ipotecă ca fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a considerat recursul admisibil și

a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală

a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele dosarului rezultă că, prin procurile din 21 martie 2012,

înregistrate și autentificate de către notarul public Tereza Anton sub nr. 1667 și

nr.1668, Vera Cebotari și Mihail Cebotari i-au încredințat lui Maxim Cebotari să le

reprezinte interesele în toate organele competente, administrative și de stat ale

Republicii Moldova în vederea înstrăinării/vinderii, donării, punerii în gaj, ipotecării

cotei-părți din imobilul situat în xxxx, la prețul și condițiile stabilite de ei (f. d. 6, 7,

60, vol. I).

La 10 aprilie 2012 Maxim Cebotari a încheiat cu Oleg Isac contractul de

împrumut al banilor, autentificat de către notarul public Veronica Roșca, conform

5

căruia Oleg Isac a împrumutat lui Maxim Cebotari suma de 309438 de lei, care

recalculați la acordul părților în euro, conform cursului Băncii Naționale a Moldovei

la semnarea prezentului contract, constituie 20000 de Euro, iar Maxim Cebotari s-a

obligat să ramburseze împrumutul în euro până la 10 septembrie 2012 (f. d. 14,

vol.I).

Tot la 10 aprilie 2012, în scopul garantării restituirii împrumutului în termenul

prevăzut în contractual de împrumut al banilor enunțat, între Oleg Isac și Maxim

Cebotari, ce acționa în nume propriu și în temeiul procurilor nr. 1667 și 1668 din 21

martie 2012, a fost încheiat contractul de ipotecă, conform căruia a fost instituită

ipoteca asupra apartamentului xxxx (f. d. 8-13, vol. I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Vera Cebotari a solicitat

declararea nulității procurii nr. 1668 din 21 martie 2012, autentificată de notarul

public Tereza Anton și a contractului de ipotecă din 10 aprilie 2012, încheiat între

Oleg Isac și Maxim Cebotari, autentificat de notarul public Veronica Roșca și

încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Vera Cebotari, reprezentată de către avocatul Alexandru Cebanaș, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a

considerat-o întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, verificând legalitatea deciziei, a constatat că, instanța de apel a

încălcat normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, hotărârea instanței de judecată este

lovită de nulitate în cazul în care au fost încălcate sau aplicate greșit normele de

drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. b) CPC, se consideră că normele de

drept procedural sunt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 370 alin. (2) CPC, instanța de apel expediază

participanților la proces copii de pe cererea de apel și de pe înscrisurile care nu au

fost prezentate primei instanțe și citează părțile și alți participanți la proces.

În conformitate cu art. 102 alin. (1) CPC, instanța înștiințează prin citație

participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții privitor la locul,

data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora efectuării unor acte de

procedură.

Din materialele dosarului și, anume, conform citației, anexate la materialele

dosarului, ședința de judecată din 22 ianuarie 2020 urma să aibă loc pe str. Teilor,4,

mun. Chișinău, în sala nr. 6 (f. d. 45, vol. II).

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, recurenta Vera Cebotari,

reprezentantul acesteia, avocatul Alexandru Cebanaș și interpretul autorizat în

limbajul semnelor, Alla Bargan, prezentându-se la locul indicat în citație, au aflat

că, cauza se va examina în sala nr. 8, însă, prezentându-se în sala nr. 8, le-a fost

6

comunicat că, examinarea cauzei a avut deja loc, fapt confirmat prin declarația dată

de către Alla Bargan, interpret autorizat în limbajul semnelor (f. d. 73, vol. II).

Astfel, la 22 ianuarie 2020 instanța de apel a examinat prezenta cauză în

absența recurentei Vera Cebotari, a reprezentantului acesteia, avocatul Alexandru

Cebanaș și a interpretului autorizat în limbajul semnelor, Alla Bargan, cărora li s-a

comunicat greșit locul ședinței de judecată din 22 ianuarie 2020.

La caz, se reține că, art. 379 alin. (1) CPC acordă dreptul instanței de apel de

a judeca apelul în lipsa apelantului sau intimatului, a reprezentanților acestora,

precum și a unui alt participant la proces, doar în cazul în care aceștia sunt citați

legal despre locul, data și ora ședinței.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

conchide că, instanța de apel nu a respectat procedura citării legale a recurentei, a

reprezentantului acesteia și a interpretului autorizat în limbajul semnelor, fapt care

constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Or, unul din principiile procesului echitabil, rezultând din jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, este contradictorialitatea între părțile, care sunt

parte a procesului. Pentru a răspunde exigențelor articolului enunțat, procedura în

fața instanțelor judiciare trebuie să aibă un caracter contradictoriu, un concept

similar celui al egalității armelor. Principiul contradictorialității presupune, în fond,

posibilitatea pentru părțile în proces de a li se aduce la cunoștință toate dovezile

invocate și observațiile formulate și de a face comentarii în legătură cu ele.

Respectarea principiului egalității armelor presupune că, fiecare parte trebuie

să obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o

plaseze într-o situație dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încît să se

mențină un echilibru corect.

Dreptul la o procedură contradictorie implică dreptul unei părți în procesul

civil de a lua cunoștință de observațiile sau explicațiile date de cealaltă parte, precum

și a le discuta.

În conformitate cu art. 26 alin. (2) și (3) CPC, contradictorialitatea presupune

organizarea procesului astfel încît părțile și ceilalți participanți la proces să aibă

posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege

modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de

alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de

drept care are legătură cu pricina dată judecății și de a-și expune punctul de vedere

asupra inițiativelor instanței. Instanța care judecă pricina își păstrează imparțialitatea

și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la

proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei.

Prin urmare, în condițiile în care participanții la proces au fost privați de

dreptul de a participa la examinarea cauzei în ordine de apel, instanța de recurs

conchide că, nu constituie decît o îngrădire a dreptului acestora de a beneficia de un

proces echitabil, cu respectarea principiilor procesului civil reglementate atît de

legislația națională, cît și cea internațională.

7

Astfel, din considerentele menționate și deoarece eroarea judiciară în cauză

nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Vera Cebotari, reprezentată de către

avocatul Alexandru Cebanaș.

Se casează integral decizia din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vera Cebotari

împotriva lui Maxim Cebotari, Oleg Isac, notarului public Tereza Anton și notarului

public Veronica Roșca, intervenient accesoriu Nicolae Podcormejnîi cu privire la

declararea nulității procurii și a contractului de ipotecă, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8