2r-589/20 — ridicarea sechestrului

Dosarul nr. 2r-589/20

Prima instanță: (Judecătorie Chișinău, sediul Centru) E. Badan-Melnic

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Mahovici-Chiperi Valentina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul

m. Chișinău și Primăria m. Chișinău, intervenienți principali Babii Ghenadie și

Babii Vladimir împotriva Valentinei Mahovici-Chiperi și executorul judecătoresc

Casian Veronica cu privire la încetarea procedurii de executare și ridicarea

sechestrului de pe bunul imobil,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2019, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de Mahovici-Chiperi Valentina ca depusă în afara

termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2017, Consiliul m. Chișinău și Primăria m. Chișinău a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi Casian, intervenient accesoriu

Babii Ghenadie cu privire la încetarea procedurii de executare și ridicarea

sechestrului de pe bunul imobil.

La 03 octombrie 2018, Babii Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva executorului judecătoresc Casian Veronica, Chiperi Valentina,

intervenient accesoriu Consiliul m. Chișinău și Primăria m. Chișinău cu privire la

ridicarea sechestrului de pe bunul imobil (f.d. 76-78).

Ulterior, Babii Vladimir a depus cerere de intervenire în proces în calitate de

coreclamant (f.d. 170-171).

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

18 ianuarie 2019, s-a dispus succesiunea în drepturi procesuale a creditorului

Chiperi Valeriu cu Mahovici-Chiperi Valentina (f.d. 200).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 ianuarie 2019, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de intervenienții principali

Babii Ghenadie și Babii Vladimir.

1

S-a ridicat sechestrul aplicat asupra apartamentului nr. 6 situat pe

șos. Balcani 2 mun. Chișinău, aplicat prin încheierea executorului judecătoresc

Casian Oleg din 24 aprilie 2014.

În rest, pretențiile au fost respinse.

La 08 aprilie 2019, Mahovici-Chiperi Valentina a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 ianuarie

2019 (f.d. 208).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2019, s-a restituit cererea

de apel depusă de Mahovici-Chiperi Valentina ca depusă în afara termenului legal,

iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 21 octombrie 2020, Mahovici-Chiperi Valentina a depus cerere de recurs

împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea încheierii contestate cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Recurenta Mahovici-Chiperi Valentina, în motivarea recursului a invocat că nu

a semnat și nu a depus cererea de apel, aceasta fiind semnată de Tufan Aliona

(gazdă).

La fel, a menționat că instanța de fond a examinat cauza în absența sa, prin ce

i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § a din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, recurenta a solicitat numirea unei expertize grafoscopice pentru a

stabili cine a semnat cererea de apel.

La 03 noiembrie 2020 instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de Primăria m. Chișinău, Consiliul m. Chișinău și

executorul judecătoresc Casian Veronica la 09 noiembrie 2020, iar de către Babii

Ghenadie la 14 noiembrie 2020, conform avizelor de recepție (f.d. 233-236).

În conformitate cu art. 424 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile

de apel.

Încheierile Curții Supreme de Justiție nu se supun niciunei căi de atac.

În conformitate cu art. 426 al. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

restituit din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 4261 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a

fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen

sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

După cum denotă actele cauzei, la 08 aprilie 2019, prin intermediul oficiului

poștal, Mahovici-Chiperi Valentina a depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 ianuarie 2019 (f.d. 208-209).

2

De asemenea, Colegiul reține că la data de 01 iulie 2019, încheierea Curții de

Apel Chișinău din 26 iunie 2019, a fost publicată pe pagina web a instanței.

La fel, din materialele cauzei urmează că încheierea instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 02 iulie 2019 (f.d. 217).

Pornind de la faptul că încheierea a fost expediată participanților la proces la

02 iulie 2019, iar Mahovici-Chiperi Valentina a declarat recursul numai la

21 octombrie 2020, Colegiul constată că cererea de recurs a fost depusă în afara

termenului legal, cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 425 din Codul

de procedură civilă.

Totodată, instanța de recurs reține că recurenta, în cererea de recurs nu a

solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului cu indicarea motivelor și

anexarea probelor ce justifică omiterea acestuia.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a

unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

Prin prisma prevederilor legale citate supra, instanța de recurs reiterează că

termenul de declarare a recursului poate fi restabilit, dacă persoanele îndreptățite

solicită acest lucru și prezintă probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi

putut depune recursul în termen.

La caz, se reține că recurenta nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a

recursului și nu a prezentat probe ce ar demonstra imposibilitatea îndeplinirii actului

de procedură în termen.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs reține că lipsa unor acțiuni concrete

de a afla soarta dosarului, demonstrează că recurenta nu a depus suficientă diligență

într-un timp rezonabil de a lua cunoștință cu actele adoptate în cadrul cauzei

respective.

În acest sens, se reține și practica Curții Europene a Drepturilor Omului,

potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună

administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor

juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste

reguli să fie aplicate.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanții

la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor

procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

3

Buna-credință prezumă, că partea este obligată la intervale rezonabile de timp

să manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu

certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Mahovici-Chiperi Valentina

urmează a fi restituit ca fiind depus în afara termenului legal.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi

ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat

în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un

proces echitabil, consacrat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Relevantă în acest sens este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauza Panomaryov vs Ucraina, (hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din

29 septembrie 2008), în conținutul căreia Curtea a notat că, reînnoirea termenului

pentru introducerea unei căi ordinare de atac din motive neconvingătoare, reprezintă

o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un

mod similar cu o cale extraordinară de atac. Totodată, Curtea a subliniat că un motiv

pentru reînnoirea termenului ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii

luate în proces de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși,

indică Curtea, această posibilitate nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de

a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință.

Din considerentele menționate și având în vedere că Mahovici-Chiperi

Valentina, a declarat recurs peste termenul legal și nu a solicitat repunerea în

termen, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia necesității restituirii recursului declarat de Mahovici-

Chiperi Valentina.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de

procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se restituie recursul declarat de Mahovici-Chiperi Valentina.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4