3ra-868/20 — contestarea actului administrativ

3ra-868/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-868/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud:V.Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun,Gr.Dașchevici,V.Clima)

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul depus de Consiliul municipal Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Ludmila Bejenaru, reprezentată de avocatul Vitalie Malai împotriva Consiliului

mun.Chișinău, Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției

privatizare a fondului de locuințe și lui Igor Bejenaru, intervenienți accesorii Artur

Bejenaru și Diana Lungu cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de reprezentantul Consiliului mun.Chișinău, Cristina Damian, împotriva

hotărîrii din 15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 02 ianuarie 2019, Ludmila Bejenaru, reprezentată de avocatul Vitalie

Malai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.Chișinău, Direcției

generale economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției privatizare a fondului de

locuințe și lui Igor Bejenaru, intervenienți accesorii Artur Bejenaru și Diana Lungu cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Ludmila Bejenaru a menționat, că la data de

xxxxx a decedat soțul, Vitalie Bejenaru, iar în luna septembrie 2018, s-a adresat cu cerere

la notar cu privire la deschiderea dosarului succesoral după decesul soțului Vitalie

Bejenaru, pentru a fi posibilă transmiterea imobilului menționat în proprietate fiicei sale,

inclusiv, a cotei-părți ce aparținea soțului său.

1

Ulterior, prin cererea nr. 07-11/1108 din 01 octombrie 2018, adresată Direcției

Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău

reclamanta a solicitat eliberarea extrasului din hotărârea comisei de privatizare a

imobilului xxxxx.

Prin răspunsul din 24 octombrie 2018 al Direcției privatizare a fondului de locuințe a

Consiliul mun. Chișinău i s-a eliberat copia extrasului din hotărîrea fără număr din

09 februarie 1994, în care era indicat că la privatizarea apartamentului nr. xxxxx, a fost

inclus cetățeanul Igor Bejenaru.

Nefiind de acord cu răspunsul menționat, la data de 06 noiembrie 2018, a adresat

Direcției privatizare a fondului de locuințe a Direcției generale economie reforme și relații

patrimoniale cerere prealabilă, care prin răspunsul nr. 07-11/1108 din 03 decembrie 2018,

a fost respinsă și i s-a comunicat, că toate litigiile se soluționează în conformitate cu art.

27 a Legii privatizării fondului de locuințe, doar pe cale judiciară.

Reclamata Ludmila Bejenaru a considerat că în copia extrasului din hotărîrea fără

număr, eliberată de către Comisia municipală de privatizare a fondului de locuințe a fost

comisă o eroare pasibilă nulității absolute, iar datele de identificare a lui Igor Bejenaru nu

sunt indicate complet, fiind indicat doar „ xxxxx”.

A susținut, că Igor Bejenaru nu a participat la privatizarea apartamentului nr.

xxxxx, respectiv nu a fost inclus în cartea de imobil nr. 9971, contractul de transmitere-

primire a locuinței în proprietate privată nr. xxxxx și bonul de repartiție a bunului imobil

cu numărul xxxxx.

Reclamata Ludmila Bejenaru a relatat, că conform informației prezentate de către

Agenția Serivicii Publice, Departamentul înregistrării și evidenței populației, Direcția

Generală acte de identitate, cetățeanul Igor Bejenari, născut la xxxxx, cu viza de reședință

în raionul xxxxx nu a avut niciodată viză de reședință în apartamentul nr. xxxxx.

Iar, potrivit răspunsului Inspectoratului de Poliție Briceni nr. 7092 din 03 octombrie

2018, cetățeanul Igor Bejenaru, anul nașterii xxxxx, este declarat dispărut.

A relevat că este nulă înscrierea din hotărârea, fără număr din 09 februarie 1994,

privind privatizarea apartamentului nr. xxxxx de către cetățeanul Igor Bejenaru, deoarece

suprafața totală a imobilului în litigiu de 71,50 m.p., cu cea locativă de 44,60 m.p., la

prețul locuinței de 1355,21 de lei, nu necesita includerea acestei persoane la privatizare,

astfel fiind o eroare sau un fals lovit de nulitate absolută.

A susținut, că Igor Bejenaru nu a locuit niciodată în apartamentul în litigiu, nu a avut

viză de reședință și nici nu a pretins că îi aparține vreun bun în respectivul imobil, motiv

din care consideră că includerea lui este nulă de drept.

A indicat, că nu a dat acordul privind includerea cetățeanului Igor Bejenari la

privatizarea apartamentului xxxxx, iar despre includerea acestuia la privatizarea imobilului

în litigiu, a aflat doar cînd a primit extrasul din respectiva hotărâre, și anume la data de

24 octombrie 2018.

Reclamata Ludmila Bejenaru a reiterat, că termenul pentru contestarea actului nu a

fost omis, deoarece a aflat despre această înscriere la data de 24 octombrie 2018, când a

primit extrasul din respectiva hotărâre, iar cererea prealabilă și cererea de chemare în

judecată au fost depuse în termen.

Ludmila Bejenaru, reprezentată de avocatul Vitalie Malai a solicitat declararea nulă a

înscrierii în hotărârea, fără număr din 09 februarie 1994, privind privatizarea

apartamentului nr. xxxxx de către cetățeanul Igor Bejenaru și obligarea Consiliului mun.

2

Chișinău, Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției

privatizare a fondului de locuințe să-i elibereze un nou extras, prin care participanții la

privatizarea apartamentului nr. xxxxx să fie considerați Vitalie Bejenaru, Ludmila

Bejenaru, Artur Bejenaru și Diana Lungu.

Prin încheierea din 03 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

înlocuit reclamanta, Ludmila Bejenaru cu succesorul în drepturi, Diana Lungu (f.d.109-

111 verso).

La data de 28 octombrie 2019, Ludmila Bejenaru, reprezentată de avocatul Vitalie

Malai a depus cerere, prin care și-a concretizat cerințele și a solicitat anularea parțială a

hotărârii, fără număr din data de 09 februarie 1994, privind privatizarea apartamentului

xxxxx, de către cetățeanul Igor Bejenaru (f.d.127).

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

acțiunea depusă de Ludmila Bejenaru, reprezentată de avocatul Vitalie Malai a fost

admisă. S-a anulat parțial hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului de

locuințe a Consiliului municipal Chișinău, fără număr din data de 09 februarie 1994,

privind privatizarea apartamentului xxxxx, în partea privatizării apartamentului de către

cetățeanul Igor Petrovici Bejenaru (f.d.138-141).

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

de reprezentantul Consiliului mun. Chișinău, Cristina Damian, împotriva hotărârii din

15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.163-176).

La data de 22 iulie 2020, Consiliul municipal Chișinău a depus recurs împotriva

deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii, prin

care acțiunea să fie respinsă integral (f.d. 181-182).

În motivarea recursului Consiliul municipal Chișinău a invocat dezacordul cu decizia

instanței de apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material.

A declarat că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul,

că la data de 02 noiembrie 1993, Vitalie Bejenaru a depus cerere de privatizare a

apartamentului nr. xxxxx și a anexat extrasul din fișa locuinței nr. xxxxx, extrasul din

tabelul nominal, planul apartamentului nr. xxxxx și în toate aceste acte este indicat Igori

Bejenari.

Recurentul Consiliul municipal Chișinău a invocat, că în aceste condiții Comisia de

privatizare a fondului de locuințe din mun.Chișinău, la data de 09 februarie 1994 a

adoptat hotărârea, prin care a dispus transmiterea în proprietate privată, în mod gratuit a

apartamentului litigios pe numele lui Vitalie Bejenaru, Ludmilei Bejenaru, Artur Bejenaru,

Igori Bejenari și Dianei Bejenaru, iar la data de 06 noiembrie 2018, Ludmila Bejenaru a

depus cererea prealabilă nr.0711/1108, prin care a solicitat modificarea hotărîrii Comisiei

de privatizare, cu excluderea lui Igori Bejenari, care a fost respinsă de către Direcția

Generală, economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului mun.Chișinău.

Recurentul Consiliul municipal Chișinău a făcut trimitere la prevederile art. 11 din

Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324-XII din 10 martie 1993, cu modificările

și completările ulterioare, conform căruia, persoanele care doresc să privatizeze

apartamentul depun cereri scrise la organelle abilitate.

A menționat, că deoarece hotărîrea de privatizare a locuinței de stat se adoptă în

baza documentelor prezentate de către solicitanți, eliberate de instituțiile abilitate și

3

competente în acest domeniu, corespunzător ele se prezumă a fi legale, respectiv,

hotărârea Comisiei de privatizare, contestată de către intimata Ludmila Bejenaru, a fost

adoptată cu respectarea tuturor rigorilor impuse de lege.

Recurentul Consiliul municipal Chișinău a specificat că actele, care au stat la baza

hotărârii Comisiei de privatizare din mun.Chișinău, nu au fost contestate, ca fiind ilegale,

fapt ce constituie un argument întemeiat, că hotărârea respectivă este una legală.

A remarcat, că nulitatea este o sancțiune de drept civil, care desființează actul juridic

atunci, când a fost încheiat cu încălcarea condițiilor de valabilitate stabilite prin lege.

Recurentul Consiliul municipal Chișinău a relatat, că la actele cauzei nu sunt anexate

probe pertinente, care să confirme că actul juridic contestat de către intimata Ludmila

Bejenaru a fost încheiat cu încălcarea celor indicate de către aceasta în cererea de chemare

în judecată.

A menționat, că instanța de apel nu a luat în considerare cele menționate în referința

depusă de către reprezentantul Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale.

În afara de aceasta, recurentul Consiliul municipal Chișinău a precizat, că pe cererea

înaintată de către Vitalie Bejenaru privind privatizarea locuinței sunt semnăturile tuturor

membrilor familiei, pentru a fi incluși la privatizare.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe și a deciziei instanței

de apel, cu emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 27 mai 2020

(f.d.163-177).

Decizia motivată din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului Consiliului mun.Chișinău, prin intermediul poștei electronice, la data de

25 iunie 2020 (f.d. 179).

În aceste circumstanțe, recursul depus de Consiliul mun. Chișinău, la data de

22 iulie 2020, se consideră în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

relevă, că la data de 11 august 2020, intimaților Ludmila Bejenaru, Artur Bejenaru și

Diana Lungu le-a fost expediată copia recursului depus de Consiliul mun.Chișinău

(f.d.198).

Prin referința depusă la data de 18 august 2020, intimații Ludmila Bejenaru, Artur

Bejenaru și Diana Lungu, reprezentați de avocatul Vitale Malai au solicitat să fie declarat

inadmisibil recursul depus de Consiliul mun.Chișinău (f.d. 200-201).

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul depus de

Consiliul municipal Chișinău a fost numit pentru examinare în complet din 5 judecători.

4

În conformitate cu art.247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs,

deoarece criticele recurentului Consiliului municipal Chișinău au fost expuse cu suficientă

claritate.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, de respingere a acțiunii.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă

decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și

volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor

de reclamare a probelor.

Iar, potrivit art. 194 alin. (1) și (2) Cod administrativ, în procedura în prima instanță,

în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor

judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. În procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se examinează din oficiu

în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în coroborare

cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile

cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1)-(3) Cod administrativ,

potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în

baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de

cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea

cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru

depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate

de participanții la proces.

Articolul 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ prevede, că examinând acțiunea în

contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre prin care respinge

acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de adoptare a unei

hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

Din actele cauzei se atestă, că la data de xxxxx, soțul reclamantei Vitalie Bejenaru, a

decedat, iar în luna septembrie 2018, reclamanta Ludmila Bejenaru s-a adresat cu cerere

către notar cu privire la deschiderea dosarului succesoral al soțului defunct Vitalie

Bejenaru, pentru a fi posibilă transmiterea imobilului menționat în proprietate fiicei sale,

inclusiv, a cotei-părți ce aparținea soțului său.

5

Ulterior, prin cererea nr. 07-11/1108 din 01 octombrie 2018, adresată Direcției

Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău

reclamanta a solicitat eliberarea extrasului din hotărârea comisei de privatizare a

imobilului xxxxx.

Prin răspunsul din 24 octombrie 2018 al Direcției privatizare a fondului de locuințe a

Consiliul mun. Chișinău i s-a eliberat copia extrasului din hotărîrea fără număr din

09 februarie 1994, în care era indicat că la privatizarea apartamentului nr. xxxxx, a fost

inclus cetățeanul Igor Bejenaru.

Nefiind de acord cu răspunsul menționat, la data de 06 noiembrie 2018, Ludmila

Bejenaru a adresat Direcției privatizare a fondului de locuințe a Direcției generale

economie reforme și relații patrimoniale, cerere prealabilă care prin răspunsul nr. 07-

11/1108 din 03 decembrie 2018, a fost respinsă și i s-a comunicat, că toate litigiile se

soluționează în conformitate cu art. 27 a Legii privatizării fondului de locuințe, doar pe

cale judiciară.

Considerînd că înscrierea din hotărîrea, fără număr din 09 februarie 1994, privind

privatizarea apartamentului nr. xxxxx, prin care a fost inclus cetățeanul Igori Bejenari este

nulă, Ludmila Bejenaru s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere de chemare în

judecată, care ulterior a fost concretizată, solicitând declararea nulă a înscrierii în

hotărârea, fără număr din 09 februarie 1994, privind privatizarea apartamentului nr. xxxxx

de către cetățeanul Igor Bejenaru și obligarea Consiliului mun. Chișinău, Direcției

generale economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției privatizare a fondului de

locuințe să-i elibereze un nou extras, prin care participanții la privatizarea apartamentului

xxxxx să fie considerați Vitalie Bejenaru, Ludmila Bejenaru, Artur Bejenaru și Diana

Lungu.

Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță având ca obiect

contestarea actului administrativ, s-a pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii, pe care a

admis-o parțial (f.d.138-141).

Judecând apelul depus de Consiliul mun.Chișinău, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 27 mai 2020 a conchis asupra netemeiniciei acestuia, motiv pentru care a

menținut hotărârea primei instanțe (f.d.163-176).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că soluția adoptată de instanța de

fond este justă, or, materilalele cauzei atestă faptul că Vitalie Petru Bejenaru, la data de 13

noiembrie 1992 a înaintat Agenției teritoriale pentru privatizare din or.Chișinău cerere,

prin care a solicitat permisiunea privatizării apartamentului xxxxx, în care locuiește cu

membrii familiei permanenți și temporari Ludmila Bejenaru (soție), Artur Vitalievici

Bejenaru (fiu), Diana Vitalievna Bejenaru (fiica) și Igori Petrovici Bejenari (fiu) (f.d.62-

63), anexând la aceasta borderoul de calcul al costului locuinței supuse privatizării, copia

fișei pe apartament, copia carnetului de muncă, copia planului apartamentului și copia

bonului de repartiție (f.d.61, 64-67).

Instanța de apel a reținut, că prin hotărârea Comisiei municipale de privatizare a

fondului de locuințe nr.09/02/94, s-a decis transmiterea în proprietate privată în mod

gratuit lui Vitalie Petrovici Bejenaru, Ludmilei Nicolaevne Bejenaru, Artur Vitalievici

Bejenaru, Igor Petrovici Bejenaru și Dianei Vitalievne Bejenaru apartamentul nr. xxxxx

cu trei odăi, cu suprafața totală echivalentă a 71,50 m.p, inclusiv suprafața locativă de

44,60 m.p, costul total al locuinței fiind de 1355,21 de lei (f.d.60).

6

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată nr.7-4011 din 05 august 1994, Agenția teritorială Chișinău a

Ministerului privatizării și administrării proprietății de Stat al Republicii Moldova, în

calitate de vânzător, a transmis lui Vitalie Petrovici Bejenaru în calitate de cumpărător,

locuința nr. xxxxx din trei odăi, cu o suprafață totală de 71,5 m.p., inclusiv suprafața

locuibilă de 44,6 m.p. situată pe xxxxx, ulterior acesta fiind înregistrat la organul de

autoadministrare locală (f.d.20-23).

Instanța de apel a relatat, că materialele cauzei atestă și faptul, că în apartamentul nr.

22 din str. Miorița nr. 5/4, or.Chișinău au fost luați la evidență Vitalie Bejenaru, Ludmila

Bejenaru, Artur Bejenaru și Diana Bejenaru, fapt confirmat prin cartea de imobil pentru

luarea la evidență a cetățenilor, care locuiesc în ap. Xxxxx (f.d.14-19).

Totodată, instanța de apel a relevat că la materialele cauzei lipsesc careva acte

confirmative, din care să rezulte că Igori Petrovici Bejenari este membru al familiei lui

Vitalie Petru Bejenaru, iar membrii majori ai familiei ultimului, la data depunerii cererii de

privatizare și-au dat acordul pentru participarea lui Igori Petrovici Bejenari, anul nașterii

1964, la privatizarea apartamentului menționat.

Or, Ludmila Bejenaru și Artur Bejenaru nu și-au dat acordul cu privire la includerea

lui Igor Bejenaru la privatizarea apartamentului nr. xxxxx.

Despre includerea lui Igor Bejenaru, reclamanta Ludmila Bejenaru și intervenienții

accesorii Artur Bejenaru și Diana Bejenaru au aflat doar la momentul eliberării extrasului

din hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe 09/02/94 si anume,

la data de 24 octombrie 2018.

Din aceste considerente, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul depus de Consiliul

mun.Chișinău și a menținut hotărârea din 15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani.

Pentru început, instanța de recurs consideră necesar de a reitera că Codul

administrativ consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie

să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție

este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să

inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arăte

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

În acest sens legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune că

instanța de apel rejudecă în fapt și în drept ceea ce apelantul a înțeles să atace din

hotărârea primei instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond.

Astfel, instanța de apel avea obligația de a examina în tot apelul și de a răspunde la

toate întrebările ridicate în fața instanței, atât ca instanță de apel, cât și ca instanță învestită

să judece cauza în fond. Or, aceasta este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cât și în acțiune. Este inadmisibil ca un motiv de apel să fie refuzat pentru

discuție pentru motive formale, sau să fie omis de către instanța de apel. Instanța de apel

trebuia să cerceteze și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate, iar în caz de

nerespectare a acestor reguli, decizia instanței de apel se consideră neântemeiată și pasibilă

casării de către instanța de recurs.

7

Implicit din circumstanțele cauzei și în special, din cererea de chemare în judecată

rezultă, că reclamanta contestă răspunsul din 24 octombrie 2018 al Direcției privatizare a

fondului de locuințe a Consiliului mun. Chișinău și solicită declararea nulă a înscrierii în

hotărârea, fără număr din 09 februarie 1994, privind privatizarea apartamentului nr. xxxxx

de către cetățeanul Igoi Bejenari și obligarea Consiliului mun. Chișinău, Direcției generale

economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției privatizare a fondului de locuințe să-i

elibereze un nou extras, prin care participanții la privatizarea apartamentului nr. xxxxx să

fie considerați Vitalie Bejenaru, Ludmila Bejenaru, Artur Bejenaru și Diana Lungu.

La capitolul dat, Colegiul reține că, instanțele ierarhic inferioare au respins ca lipsit

de suport juridic argumentul Consiliului mun. Chișinău referitor la faptul, că hotărârea de

privatizare a locuinței de stat se adoptă în baza documentelor prezentate de către

solicitanți, eliberate de instituțiile abilitate și competente, corespunzător ele se prezumă a

fi legale, fără însă a motiva prin prisma normelor de drept material temeiul nulității

acestei hotărâri.

La rândul său, instanța de apel prin soluția pronunțată a interpretat eronat normele de

drept material, nu a luat în considerare și nu a soluționat complet situația de fapt sub toate

aspectele, adică nu a dat un răspuns cert bazat pe legea ce guvernează litigiul dedus

judecății referitor la faptul, dacă hotărârea de privatizare a apartamentului nr. xxxxx a

fost adoptată cu respectarea tuturor rigorilor impuse de lege și dacă actele, care au stat la

baza emiterii hotărîrii de privatizare nu au fost contestate.

Or, în motivarea deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a invocat doar

faptul, că la materialele cauzei lipsesc careva acte confirmative, din care să urmeze că

Igori Petrovici Bejenari este membru al familiei lui Vitalie Petru Bejenaru, iar membrii

majori ai familiei ultimului, la data depunerii cererii de privatizare și-au dat acordul pentru

participarea lui Igor Petrovici Bejenaru, anul nașterii xxxxx, la privatizarea apartamentului

menționat. De asemenea, s-a invocat și faptul, că Ludmila Bejenaru și Artur Bejenaru nu

și-au dat acordul cu privire la includerea lui Igori Bejenari la privatizarea apartamentului

xxxxx.

Astfel, Colegiul reține că pentru justa soluționare a speței, urmează să stabilească,

dacă înscrierea lui Igor Petrovici Bejenaru în hotărârea de privatizare a apartamentului nr.

xxxxx reprezintă rezultatul unei erori la producerea căreia a concurat, fie neatenția, fie

neglijența funcționarilor abilitați cu înregistrarea privatizării apartamentului în cauză.

Deși reclamanta a motivat ilegalitatea hotărârii, fără număr, a Comisiei municipale de

privatizare a fondului de locuințe a Consiliului municipal Chișinău din 09 februarie 1994,

prin faptul strecurării unei greșeli în conținutul ei, instanța de recurs constată, dimpotrivă,

inconsistența acestei argumentări.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție precizează că următoarele elemente ale cazului, analizate în ansamblu, conduc la

consolidarea unei convingeri certe privind înscrierea deliberată a lui Igor Petrovici

Bejenaru în actele preparatorii privatizării apartamentului în litigiu.

Conform art.11 din Legea privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII din 10 martie

1993, persoanele care doresc să privatizeze apartamentul depun cererei scrise la organelle

abilitate.

Iar, în corespundere cu art. 10 alin.(1) din Legea privatizării fondului de locuințe

nr.1324-XII din 10 martie 1993, o familie poate cumpăra sau primi cu titlu gratuit în

8

proprietate privată o singură locuință: în limitele asigurării normative cu spațiu locativ - la

prețurile de stat sau cu titlu gratuit; supranormative - la prețuri comerciale stabilite de

Guvern la data privatizării locuințelor, dar care să nu depășească prețurile curente pentru

construcția locuințelor de stat. Asigurarea normativă cu spațiu locativ în procesul

privatizării se acceptă în mărime de 20 m2 de suprafață totală echivalentă la o persoană

(inclusiv membrilor familiei care nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova) și cu un

supliment de 10 m2 pentru o familie, inclusiv pentru persoanele rămase singure în urma

decesului soțului (soției), precum și pentru celibatari.

Astfel, potrivit dreptului relevant existent la data privatizării apartamentului, fiecărui

locatar îi era recunoscut dreptul de a privatiza o anumită suprafață de spațiu locativ.

Așadar, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide, că în funcție de cât de numeros era cercul locatarilor

declarați, cu atât mai mare era spațiul locativ atribuit.

Pentru a putea beneficia de posibilitatea privatizării unui spațiu locativ, în baza

formulei stabilite de art. 10 din Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din

10 martie 1993, solicitantul trebuia să confirme, așa cum stabileau prevederile legale

relevante la data privatizării apartamentului în litigiu, inclusiv faptul că locatarii incluși în

conținutul actelor preparatorii formau o familie, adică faptul că sunt membri ai unei și

aceleiași familii.

Concluzia menționată concordă atât cu conținutul prevederilor în vigoare la data

perfectării actelor preparatorii, cât și cu conținutul actelor prezentate comisiei în vederea

privatizării și oficializării dreptului de proprietate asupra apartamentului litigios.

Această formulă a fost aplicată în vederea stabilirii spațiului locativ atribuit familiei

Bejenaru, concluzie care rezultă din conținutul borderoului de calcul al costului locuinței

supuse privatizării (f.d. 186).

Aceeași componență a familiei Bejenaru ca și în actele preparatorii privatizării, se

conține și în conținutul bonului de repartiție a imobilului nr xxxxx din 27 ianuarie 1983,

așa cum poate fi dedus acest lucru din conținutul extrasului din contul personal al

locatarului Vitalie Bejenaru nr.19/412, care atestă faptul că componența familiei Bejenaru

este în număr de cinci membri, în care este indicat Igori Petrovici Bejenari și care este

menționat drept fiu (f.d. 191).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține și faptul că aceeași înscriere, cu același conținut ca și cel din hotărârea fără

număr a Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe a Consiliului municipal

Chișinău din 09 februarie 1994, se regăsește și în conținutul tuturor actelor prezentate în

vederea înregistrării privatizării și oficializării dreptului de proprietate asupra

apartamentului și anume: în cererea, prin care se solicită privatizarea spațiului locativ (f.d.

187), în extrasul privind componența familiei Bejenari (f.d. 190), precum și în extrasul de

cont personal al locatarului Vitalie Bejenari nr. 19/412, care atestă faptul că componența

familiei Bejenari este în număr de cinci membri, în care este indicat și Igori Petrovici

Bejenari, care este menționat drept fiu (f.d. 191).

Conform borderoului de calcul al costului locuinței supuse privatizării, în

apartamentul nr. xxxxx, locuiesc legitim 5 persoane și suprafața totală echivalentă a

9

locuinței este de 71,5 m.p, dar suprafața normativă a familiei este de 110 m.p. (f.d.186,

vol.1).

În cererea depusă de către Vitalie Petru Bejenari adresată directorului Agenției

teritoriale pentru privatizarea apartamentului nr. xxxxx, sunt indicați 5 membri ai familiei

sale și anume, Liudmila Bejenari - soția, Artur Vitalievici Bejenari - fecior, Igori Petrovici

Bejenari - fiul, Diana Vitalievna Bejenari - fiica (f.d.187, vol.1).

De asemenea, în cererea prin care se solicită permiterea privatizării apartamentului

nr. xxxxx sunt indicați 5 membri ai familiei Bejenari, inclusiv Igori Petrovici Bejenari,

care a semnat această cerere (f.d.188, vol.1).

Din certificatul nr.4217 din 22 iunie 1993 și din extrasul din contul personal a

apartamentului nr. xxxxx, rezultă că familia Bejenari este compusă din 5 membri și

anume, Bejenari V. P., Bejenari L.N., Bejenari A.V., Bejenari I.P., și Bejenari D.V.

(f.d.190-191, vol.1).

Astfel, hotărârea fără număr a Comisiei municipale de privatizare a fondului de

locuințe a Consiliului municipal Chișinău din 09 februarie 1994, nu face decât să certifice

datele din actele prezentate și să reflecte conținutul lor exact.

În afară de aceasta, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că sancțiunea nulității constă în lipsirea de efecte juridice a

actului încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, în funcție de natura interesului

ocrotit prin dispoziția legală încălcată la momentul încheierii actului juridic, sancțiunea

este, fie nulitatea relativă, fie nulitatea absolută.

La rândul său, nulitatea relativă sancționează nerespectarea unei norme juridice

imperative, care protejează un interes privat și că acțiunea în declararea nulității relative

este prescriptibilă.

Astfel, instanța de apel nu a precizat care neregularitate depistată în hotărârea fără

număr a Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe a Consiliului municipal

Chișinău din 09 februarie 1994, este sancționată cu nulitatea relativă sau absolută.

Mai mult, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție subliniază că soluționarea acestei cauze evocă aplicabilitatea unui

principiu de drept bine cunoscut, și anume a principiului potrivit căruia nimănui nu-i este

îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept (nemo

auditur propriam turpitudinem allegans).

Astfel, conform acestui principiu, este exclus ca o persoană să poată invoca o pretinsă

neregulă, în condițiile în care aceasta îi este imputabilă.

Instanța de recurs menționează că încălcarea legii nu trebuie să fie în niciun caz

facilitată sau, cu atât mai puțin, încurajată.

Instanța de recurs precizează în acest sens, că prezentarea actelor preparatorii

privatizării ținea de sfera de responsabilitate a soțului reclamantei, care era responsabil

pentru conținutul lor și pentru consecințele juridice, care ar fi putut rezulta din acestea.

Din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă decizie cu privire

10

la respingerea acțiunii înaintate de către Ludmila Bejenaru, reprezentată de avocatul

Vitalie Malai.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Consiliul municipal Chișinău.

Se casează integral decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

15 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Bejenaru, reprezentată

de avocatul Vitalie Malai împotriva Consiliului mun.Chișinău, Direcției generale

economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției privatizare a fondului de locuințe și

lui Igor Bejenaru, intervenienți accesorii Artur Bejenaru și Diana Lungu cu privire la

contestarea actului administrativ și se emite o nouă decizie prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Bejenaru, reprezentată

de avocatul Vitalie Malai împotriva Consiliului mun.Chișinău, Direcției generale

economie, reforme și relații patrimoniale și Direcției privatizare a fondului de locuințe și

lui Igor Bejenaru, intervenienți accesorii Artur Bejenaru și Diana Lungu cu privire la

contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

11