2ra-1179/20 — incasarea solidara a datoriei pentru consumul energiei termice si a cheltuielilor de judecata

2ra-1179/20 — incasarea solidara a datoriei pentru consumul energiei termice si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1179/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Caidaș Nicolai

Victor reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 4 împotriva lui Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Nicolai Igor cu privire la încasarea

solidară a datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă și s-a menținut hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 19 decembrie 2016 SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Tamara cu privire la

încasarea solidară a datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr. XXXXX din 01 februarie 2009 încheiat între SA „Termoelectrica”

(până la redenumire SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” succesorul în drepturi al

SA „Termocom”) și ÎMGFL nr. 4, ultima și-a asumat obligația să achite lunar plata pentru

utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la data de 27 octombrie 2016 datoria

ÎMGFL nr. 4, la consumul de energie termică, a constituit suma de 29.714.115, 61 de lei.

În pofida datoriei acumulate la consumul de energie termică, ÎMGFL nr. 4 în

continuare a prestat serviciul respectiv la toți proprietarii/chiriașii/locatarii

apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai blocului locativ gestionat, care la

1

rândul lor au beneficiat de serviciul prestat și au avut obligația să achite în termen

contravaloarea acestuia conform facturilor lunare primite.

A susținut reclamantul că ÎMGFL nr. 4, în caz de neachitare de către consumatori a

sumelor datorate pentru consumul energiei termice, urma să-i acționeze pe aceștia în

judecată, întru stingerea creanței avute față de SA „Termoelectrica”, din contul achitărilor

efectuate de către consumatorii datornici.

Cu toate acestea, ÎMGFL nr. 4 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv pe pârâții Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Tamara pentru încasarea datoriei la

consumul energiei termice în sumă totală de 22.642,36 de lei pentru perioada noiembrie

2012 – septembrie 2016, din cauza lipsei mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de

stat și altor cheltuieli de judecată.

În consecință, ÎMGFL nr. 4 a omis exercitarea drepturilor sale pe cale judiciară, fapt

ce a pus-o în imposibilitate să stingă creanțele pe care le are față de SA „Termoelectrica”.

Pentru a evita ca la scadență debitorul să nu intre în insolvabilitate, legea acordă

creditorului anumite mijloace de conservare a patrimoniului debitorului, care constau în

preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din patrimoniul debitorului. Una din astfel

de măsuri este acțiunea oblică, care în esență are ca scop conservarea patrimoniului sau a

unei părți din patrimoniul debitorului.

În conformitate cu art. 73 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazurile

prevăzute de lege, autoritățile publice, organizațiile, persoanele fizice pot adresa în

judecată acțiune (cerere) în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor

alte persoane, la cererea acestora, sau în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor

legitime ale unui număr nelimitat de persoane fizice. Acțiunea în apărarea intereselor unei

persoane în privința căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară (ocrotire

provizorie, curatelă sau tutelă) poate fi intentată independent de existența cererii unei

persoane interesate sau a reprezentantului ei legal. Organele, organizațiile, persoanele

fizice care au intentat proces în apărarea intereselor unor alte persoane au drepturi și

obligații procedurale de reclamant, cu excepția dreptului de a încheia tranzacție și a

obligației de a achita cheltuielile de judecată.

Totodată, conform art. 598, 599 alin. (1) din Codul civil, (în vigoare în redacția legii

la momentul adresării în judecată), creditorul care are un interes serios și legitim poate să

ia toate măsurile pentru conservarea drepturilor sale. Creditorul a cărui creanță este certă,

lichidă și exigibilă poate, în numele debitorului său, exercita drepturile și acțiunile acestuia

în cazul în care debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite.

A susținut reclamanta că dacă debitorul are dreptul să intenteze o acțiune în

revendicare a unui bun sau pentru plata unei creanțe, dar neglijează să-și exercite dreptul,

atunci pe calea acțiunii oblice o va face creditorul, în numele debitorului, deci indirect.

Persoana împotriva căreia este intentată acțiunea oblică beneficiază în raport cu creditorul

de aceleași drepturi ca și în raport cu propriul său creditor, având dreptul de a opune

creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune creditorului toate

mijloacele de apărare pe care le-ar fi putu opune propriului creditor.

Consideră că în calitate de creditor este în drept să-și exercite dreptul de a se adresa

în judecată cu acțiune în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale ÎMGFL

2

nr.4, prin acțiune oblică, întrunind toate condițiile prevăzute în art. 598-599 din Codul

civil, or, are un interes legitim de a conserva creanța ÎMGFL nr. 4 la consumul de energie

termică, manifestată prin neglijarea sau refuzul de a-și exercita drepturile sale, creanța

fiind una certă, lichidă și exigibilă.

A invocat că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, proprietari ai bunul

imobil – apartamentul nr. XXXXX, cu suprafața de XXXXX m.p., nr. cadastral XXXXX,

situat în XXXXX, sunt: Caidaș Tamara cu o 3/4 cotă-parte și Caidaș Nicolae Victor cu 1/4

cotă-parte.

Conform informației despre achitarea serviciilor locativ-comunale de către locatarii

apartamentului nr. XXXXX, din XXXXX, în perioada decembrie 2001 – septembrie 2016,

au acumulat o datorie în sumă de 22.642,36 de lei pentru consumul energiei termice

(încălzire, apă caldă).

Reieșind din prevederile art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală nr. 1402 din 04 octombrie 2002, persoanele fizice și juridice care beneficiază de

servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor

prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între

operator și consumator.

Potrivit art. 51 alin. (4) din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015,

plata pentru serviciile prestate necontorizate în locuință se efectuează conform

indicatorilor contoarelor instalate la bloc și se repartizează de către administrator pentru

fiecare locuință necontorizată în funcție de suprafața ei totală.

Totodată, din prevederile pct. 17 și 18 alin. (2) din Regulamentul cu privire la modul

de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, rezultă că, plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se

percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/

încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în

baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de

furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii. Proprietarii, chiriașii și locatarii caselor

individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din

bloc achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în

factura de plată.

Din prevederile legale supra cert reiese că serviciile publice de gospodărie comunală

se prestează și respectiv se achită costul acestora.

Obligația consumatorilor de a achita serviciile comunale conform facturilor primite

se regăsește și în art. 37 alin. (3) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015, care stipulează că,

pe lângă plata pentru închirierea locuinței din fondul public de locuințe sau a locuinței

proprietate privată, locatarul este obligat să efectueze plata pentru apa potabilă și

evacuarea apelor uzate, încălzire, alimentarea cu energie electrică, gaze naturale,

transportarea deșeurilor menajere solide și lichide, ascensor și pentru alte servicii prestate

de locator sau de furnizorul de servicii comunale și necomunale, conform facturilor

3

prezentate. La solicitarea locatarului, locatorul este obligat să prezinte bonurile de plată ce

confirmă cheltuielile respective.

A menționat reclamanta că în cazul prestării serviciilor comunale de către

administratorul fondului locativ IMGFL nr. 4, prestarea serviciilor este efectuată în

temeiul conturilor personale deschise pe numele pârâților.

A reținut că în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală în lipsa

contractelor încheiate cu consumatorii (proprietarii, chiriașii și locatarii apartamentelor,

caselor individuale de locuit, încăperilor locative în cămine și încăperilor nelocative),

aceștia din urmă sunt obligați să achite contravaloarea serviciilor prestate conform

facturilor primite.

Această concluzie rezultă și din prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 1402 din 24

octombrie 2002, care stipulează că, agenții economici care furnizează/prestează servicii de

gospodărie comunală fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare a sumelor

datorate, pot acționa conform prevederilor alin. (2)–(4).

La rândul său dispozițiile alin. (2) – (4) ale art. 25 din Legea enunțată supra,

reglementează acțiunile ce pot fi întreprinse de către operator în privința consumatorilor

care nu achită serviciile prestate, inclusiv acționarea acestora în judecată.

Prin urmare, în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală,

indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat contract în acest sens, consumatorii

urmează să achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract scris, nu scutește

consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

Mai mult ca atât, la 24 aprilie 2013, pârâților Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Tamara

le-a fost întocmit un grafic de eșalonare a datoriei cu posibilitatea achitării în tranșe, însă

nu a fost respectat de către ultimii.

Conform art. 530 din Codul civil, dacă doi sau mai mulți debitori datorează o

prestație în așa fel încât fiecare este dator să efectueze întreaga prestație, iar creditorul

poate pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sunt legați solidar.

Reieșind din faptul că administratorul fondului locativ ÎMGFL nr. 4 repartizează

cantitatea de energie furnizată de SA „Termoelectrica” între proprietarii/chiriașii de

apartamente înregistrați la cadastru în baza conturilor personale, se prezumă că obligația

pârâților Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Tamara, în ceea ce privește achitarea serviciilor

prestate, decurge din același act juridic, având la bază aceleași temeiuri de fapt și de drept,

care dau naștere caracterului comun al acestor obligații, inclusiv a coparticipării

procesuale obligatorii pentru pârâții acționați prin intermediul acestei acțiuni, care dă

naștere și la răspundere solidară a pârâților.

Consideră că obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de energie termică

urmează a fi pusă în sarcina beneficiarilor, în speță, coproprietarilor apartamentului nr.

XXXXX, amplasat în XXXXX, Caidaș Tamara și Caidaș Nicolae Victor, care au negat

totalmente obligațiile sale de plată pentru consumul energiei termice, necătând la faptul că

au fost înștiințați prin intermediul facturilor de plată lunare și reclamației despre riscul de a

fi acționați în judecată în cazul neachitării plăților restante.

Până la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, pârâții nu au întreprins

nicio acțiune privind stingerea datoriei pentru energia termică.

4

Conform art. 601 din Codul civil, toate bunurile obținute în baza acțiunii oblice intră

în patrimoniul debitorului și beneficiază tuturor creditorilor acestuia.

În contextul expus, a solicitat SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4

admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din contul lui Caidaș Nicolae Victor și Caidaș

Tamara în beneficiul ÎMGFL nr. 4 suma de 22.642,36 de lei cu titlu de datorie pentru

consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2012 – septembrie 2016 și

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea

depusă de SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 a fost admisă integral. S-a

încasat în mod solidar din contul lui Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Tamara în beneficiul

ÎMGFL nr. 4 suma de 22.642,36 de lei cu titlu de datorie pentru consumul energiei termice

pentru perioada noiembrie 2012 – septembrie 2016 și 679,09 lei taxa de stat.

La 28 februarie 2018 Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă în baza mandatului seria MA nr. 1241679 din 26 februarie 2018, a declarat

apel împotriva hotărârii din 20 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

solicitând repunerea în termen al apelului, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii. Încasarea din contul SA

„Termoelectrica” în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

depusă de Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă privind

repunerea cererii de apel în termen.

Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă, s-a casat

integral hotărârea din 20 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu remiterea

cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

La 13 februarie 2019 SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 a depus cerere

de chemare în judecată, cu pretențiile concretizate, înaintată împotriva lui Caidaș Nicolae

Victor și Caidaș Nicolai Igor, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților în

beneficiul ÎMGFL nr. 4 în proces de insolvabilitate a sumei de 22.642,36 de lei cu titlu de

datorie pentru consumul energiei termice (încălzire) pentru perioada noiembrie 2012 –

septembrie 2016 și cheltuielilor de judecată formate pentru citarea pârâților în sumă de 70

de lei și achitarea taxei de stat în sumă de 679,09 lei.

A indicat reclamanta că conform informației deținute de Agenția Servicii Publice,

proprietari ai apartamentului nr. XXXXX din bd. XXXXX, sunt înregistrați: Caidaș

Nicolae Victor cu 1/4 cotă-parte și Caidaș Nicolai Igor cu 3/4 cote-părți din bunul imobil

respectiv.

Totodată, din aceiași informație a Agenției Servicii Publice rezultă că, Caidaș Tamara

a decedat la XXXXX, fapt ce se confirmă prin certificatul de deces seria XXXXX din 11

iulie 2013 eliberat de Oficiul Stare Civilă Chișinău.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 a fost admisă integral. S-a

încasat în mod solidar din contul lui Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Nicolai Igor în

beneficiul ÎMGFL nr. 4 în proces de insolvabilitate suma de 22.642,36 de lei cu titlu de

5

datorie. S-a încasat în mod solidar din contul lui Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Nicolai

Igor în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 679,09 lei taxa de stat și 70 de lei

cheltuieli de citare. A fost respinsă ca neîntemeiată cerința avocatului Dumitru

Barbăscumpă din numele lui Caidaș Nicolae Victor cu privire la întoarcerea executării și

încasarea cheltuielilor de judecată.

La 02 octombrie 2019 Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe, iar la

26 decembrie 2019 a prezentat apelul motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea

pretențiilor de încasare a datoriei și a cheltuielilor de judecată din contul lui Caidaș

Nicolae Victor în beneficiul ÎMGFL nr. 4, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi

de respingere a acțiunii SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 înaintate împotriva

lui Caidaș Nicolae Victor. Dispunerea întoarcerii executării hotărârii, cu restituirea către

Caidaș Nicolae Victor a tuturor sumelor încasate în temeiul hotărârii anulate, precum și a

cheltuielilor de executare, în total 27.425,48 de lei, precum și încasarea tuturor

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă și s-a

menținut hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile prin

faptul că în baza contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. XXXXX din 01

februarie 2009, încheiat între SA „Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala

Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău, succesorul în drepturi al SA „Termocom” în

procedura falimentului) și ÎMGFL nr. 4, ultima și-a asumat obligația să achite lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la momentul depunerii cererii de chemare

în judecată, datoria ÎMGFL nr. 4, la consumul de energiei termice, a constituit suma de

29.714.115,61 de lei, devenind astfel debitorul SA „Termoelectrica”.

Totodată, instanțele de judecată au stabilit că suma datoriei pentru consumul energiei

termice, neachitată în perioada noiembrie 2012 - septembrie 2016, pentru apartamentul nr.

XXXXX din XXXXX, față de ÎMGFL nr. 4 în proces de insolvabilitate, a constituit suma

de 22.642,36 de lei.

S-a constatat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, la situația din 24

martie 2017, în calitate de proprietari ai apartamentului nr. XXXXX, situat în XXXXX,

sunt înregistrați: Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Nicolai Igor (f. d. 56).

Nu a fost reținut argumentul avocatului Dumitru Barbăscumpă precum că Caidaș

Nicolae Victor a dobândit dreptul de proprietate asupra 1/4 cote-părți din apartamentul de

la locul de consum, abia la 24 iunie 2015, când a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, însă reclamanta pretinde încasarea datoriei pentru perioada

începând cu noiembrie 2012, adică cu mult până pârâtul a obținut dreptul de coproprietar

asupra apartamentului în litigiu, deoarece conform art. 1444 alin. (1) și art. 1540 alin. (1)

din Codul civil (în redacția Legii până la 01 martie 2019), Caidaș Nicolae Victor,

acceptând activul succesoral rămas după decesul Tamarei Caidaș, în mod automat a

6

acceptat și pasivul succesoral în care se includ și datoriile acumulate față de agentul

termic, indiferent de data la care a fost înregistrat dreptul de proprietate. Or, moștenitorii

care au acceptat succesiunea preiau atât drepturile, cât și obligațiile patrimoniale, pe care

cel ce a lăsat moștenirea, le avea la momentul decesului.

Nu a fost reținut nici argumentul avocatului Dumitru Barbăscumpă precum că Caidaș

Nicolae Victor nu locuiește în apartamentul nr. XXXXX, situat în XXXXX, aflându-se

permanent peste hotarele țării, precum și că nici nu poate dispune de cota sa parte din

apartament, fiindcă argumentul respectiv poate constitui obiect de examinare într-un alt

litigiu de judecată, și nu-l exonerează pe pârât de obligația de plată pentru prestarea

serviciilor de energie termică la locul de consum.

La 10 iulie 2020 Caidaș Nicolae Victor reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea încasării sumei din

contul său, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse

de SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 în partea pretențiilor înaintate față de

el. Dispunerea întoarcerii executării hotărârii, cu restituirea a tot ceea s-a încasat din contul

său în temeiul hotărârii anulate, inclusiv a cheltuielilor de executare, în total 27.425,48 de

lei, precum și încasarea din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul său a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului avocatul Dumitru Barbăscumpă din numele lui Caidaș

Nicolae Victor a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că

Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele

administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată raportului juridic litigios și anume, a

prevederile art. 1444 alin. (1) și 1540 alin. (1) din Codul civil (în redacția Legii până la 01

martie 2019), care nu sunt relevante speței. Or, datoria, pe care o solicită SA

„Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 spre încasare din contul lui Caidaș Nicolae

Victor, a fost acumulată nu de către Caidaș Tamara, decedată la 04 februarie 2013, dar este

o datorie calculată până în luna septembrie 2016, formată după decesul ultimei, și

nicidecum nu se include în patrimoniul succesoral.

A indicat avocatul Dumitru Barbăscumpă că dispozițiile pct. 17, 18 din Regulamentul

cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale

pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, stabilesc cert cercul de subiecți care urmează să

achite plățile comunale și anume: proprietarii, chiriașii și locatarii, pe când Caidaș Nicolae

Victor nu face parte din niciuna din aceste categorii.

Susține că intimata SA „Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr. 4 a solicitat

achitarea restanței pentru consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2012 –

septembrie 2016, însă instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că Caidaș Nicolae

Victor a devenit proprietar al apartamentului în litigiu cu cota de 1/4 cotă-parte abia la 31

iulie 2015, când în Registrul bunurilor imobile a fost intabulată hotărârea din 24 iunie

7

2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, iar datoria solicitată spre încasare a fost

calculată începând cu luna noiembrie 2012.

Mai mult ca atât, Caidaș Nicolae Victor a dobândit calitatea de proprietar la 31 iulie

2015, însă el atît până la această dată, cât și după aceasta nu a locuit în apartamentul în

litigiu, respectiv nu a putut consuma energia termică furnizată la locul de consum. Faptul

respectiv se probează și prin hotărârea din 15 februarie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, prin care a fost obligat locatarul efectiv al apartamentului nr. XXXXX, din

XXXXX, Caidaș Nicolai Igor să permită lui Mihailiuc Alexandru, mandatarul lui Caidaș

Nicolae Victor, accesul în bunul imobil în scopul administrării apartamentului. În temeiul

hotărârii judecătorești din 31 iulie 2015 a fost eliberat titlul executoriu, prezentat spre

executare executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae, care la rândul său a intentat

procedura de executare nr. 018-1527/16, însă debitorul Caidaș Nicolae Igor s-a opus

executării hotărârii judecătorești din care cauză recurentul până în prezent nu are acces în

imobilul de la locul de consum al energiei termice.

Mai mult ca atît, pe lângă faptul că Caidaș Nicolae Victor nu are acces în

apartamentul în litigiu, acesta nici nu se află pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece

deja o perioadă îndelungată de timp locuiește și muncește în Federația Rusă și foarte rar

revine în Republica Moldova.

Cu toate că la actele cauzei este anexată copia extrasului din contul personal nr.

XXXXX, unde în calitate de locatari sunt indicați: Caidaș Nicolae Victor și Caidaș

Tamara, totuși înscrierile respective au fost efectuate pripit în baza extrasului din Registrul

bunurilor imobile cu scopul de a pregăti actele necesare pentru a fi anexate la cererea de

chemare în judecată, deoarece recurentul dispune și el de originalul extrasului din contul

personal nr. XXXXX, la situația din 08 februarie 2016, unde în calitate de locatari deja

sunt indicate alte persoane și anume: Caidaș Victor (decedat la XXXXX), Caidaș Igor

(care locuiește în XXXXX) și Caidaș Nicolai Igor (nepot, a.n. XXXXX). Iar conform

extrasului din contul personal la situația din 22 februarie 2018 în calitate de locatari sunt

indicați: Caidaș Victor, Caidaș Tamara, Caidaș Igor și Caidaș Nicolai, totodată fiind

indicat că Caidaș Victor și Caidaș Tamara sunt decedați.

Anume informația nominalizată supra este veridică din care cert rezultă că Caidaș

Nicolai Victor nu locuiește și nici nu a locuit în apartamentul litigios.

Consideră avocatul Dumitru Barbăscumpă că Caidaș Nicolae Victor nu poartă

răspundere materială pentru datoria acumulată pentru consumul energiei termice, or, acest

serviciu nu a fost prestat în favoare ultimului, dar persoanelor care locuiesc nemijlocit în

acest apartament și anume: Caidaș Nicolai Igor cu familia sa, soția și copilul lor.

Respectiv, persoanele nominalizate urmează să achite datoria restantă acumulată față de

agentul termic.

Astfel, este cert că Caidaș Nicolae Victor în prezentul litigiu este pârâtul

necorespunzător.

Totodată, a menționat reprezentantul recurentului că conform art. 157 alin. (1) din

Codul de executare, în cazul în care hotărârea executată se anulează și după rejudecarea

cauzei se adoptă o hotărâre prin care acțiunea se respinge parțial sau integral ori o

încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanța de judecată

8

dispune din oficiu restituirea către pîrît (debitor), din contul reclamantului (creditorului), a

tot ceea ce s-a încasat în temeiul hotărârii anulate, precum și a cheltuielilor de executare.

Având în vedere că prin actele eliberate de executorul judecătoresc se confirmă că

suma de 22.642,36 de lei și cheltuielile de judecată de 679 de lei deja au fost retrase din

contul lui Caidaș Nicolai Victor, în eventualitatea respingerii acțiunii SA „Termoelectrica”

în raport cu Caidaș Nicolae Victor, consideră avocatul Dumitru Barbăscumpă că instanța

de judecată urmează să dispună restituirea către recurent din contul intimatei a tot ceea ce

s-a încasat în temeiul hotărârii anulate, precum și a cheltuielilor de executare.

De asemenea, a remarcat că la examinarea cauzei la Curtea de Apel Chișinău a fost

prezentată confirmarea executării eliberată de executorul judecătoresc Bodrug Augustin și

a 4 ordine de încasare a numerarului cu suma de 22.642,36 de lei (datoria), 2.734,13 lei

(cheltuieli de executare), 679,09 lei (taxa de stat) și 1.369,90 de lei (taxa de executare), în

total 27.42,48 de lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 25 februarie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa lui Caidaș Nicolai Victor și avocatului acestuia Barbăscumpă Dumitru la 19 martie

2020 (f.d. 245, vol. I), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către aceștia.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că avocatul Dumitru Barbăscumpă a luat

cunoștință de decizia instanței de apel la 25 iunie 2020, accesând Portalul Național al

Instanțelor: instance.justice.md.

Se reține că prin Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020, s-a declarat stare

de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie 2020 - 15 mai

2020.

Astfel, recursul declarat la 10 iulie 2020, este în termen.

La 20 iulie 2020 în adresa SA „Termoelectrica”, ÎMGFL nr. 4 și lui Caidaș Nicolai

Igor a fost expediată copia recursului declarat de Caidaș Nicolae Victor reprezentat de

avocatul Dumitru Barbăscumpă, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor

(f.d. 10-12, vol. II).

La 17 august 2020 SA „Termoelectrica” a depus referință, solicitând să fie considerat

inadmisibil recursul declarat de Caidaș Nicolae Victor sau după caz respingerea acestuia,

cu menținerea deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 26

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe care le consideră legale și

întemeiate.

A indicat că conform pct. 17-18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002, la plata serviciilor locativ-comunale sunt impuși atât chiriașii, locatarii, cât și

proprietarii de apartamente.

9

A reținut că chiar și dacă recurentul Caidaș Nicolae Victor nu are viză de domiciliu în

apartamentul nr. XXXXX, din XXXXX, în calitate de proprietar asupra 1/4 cote-părți din

bunul imobil enunțat, a fost și este ținut de obligația achitării serviciului de energie

termică. Or, serviciul prestat este unul continuu, iar lipsa locatarului din locuință nu

scutește proprietarul de plata sumelor calculate pentru consum.

Din extrasul din Registrul bunurilor imobile, rezultă că la situația din 24 martie 2017

coproprietari ai bunului imobil în litigiu, sunt: Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Nicolai

Igor, care poartă răspundere solidară la plata sumei datorate pentru consumul serviciilor de

energie termică.

Mai mult ca atît, apartamentul nr. XXXXX, din XXXXX, este aprovizionat integral

cu energie termică centralizată de către ÎMGFL nr. 4, iar la această adresă serviciul

respectiv nu se prestează separat sau divizat, apartamentul dat de către proprietari nu este

divizat în natură, conturile personale nu sunt distincte, iar consumatorii nu beneficiază de

facturi de plată separate.

În adresa proprietarilor de locuință se eliberează lunar un bon de plată unic, ce

implică indirect solidaritatea serviciului prestat și a plății solicitate.

Consideră că proprietarii Caidaș Nicolae Victor și Caidaș Nicolai Igor în cazul

existenței coproprietății asupra ap. XXXXX din XXXXX, urmează să determine de comun

acord în ce măsură s-au folosit sau se folosesc de serviciul de energie termică, or, relațiile

familiare ce se referă la condițiile de folosire a bunului imobil nu ține de competența

ÎMGFL nr. 4 și/sau a SA „Termoelectrica”, și nu urmează a fi obiect de discuție în cadrul

prezentei cauze.

De asemenea, a indicat că deși Caidaș Nicolae Victor a înregistrat dreptul de

proprietatea la organul cadastral abia la 24 iunie 2015, totuși odată cu acceptarea

succesiunii după Caidaș Tamara, recurentul în calitate de moștenitor legal, prin prisma art.

1540 alin. (1) din Codul civil, urmează să satisfacă pretențiile creditorilor celui ce a lăsat

moștenirea.

Prin urmare, acceptând activul succesoral Caidaș Nicolae Victor în mod automat a

acceptat și pasivul succesoral în care se includ și datoriile pentru agentul termic, indiferent

de data când a fost înregistrat dreptul de proprietate, noul proprietar devenind succesor

legal preia toate drepturile și obligațiile fostului proprietar ce a lăsat moștenirea.

Consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că nu locuiește în

apartamentul nr. XXXXX din XXXXX, aflându-se permanent peste hotarele țării și că nici

nu poate dispune de cota sa parte din apartament, or, argumentele respective pot constitui

obiect de examinare în alt litigiu de drept ce nu vizează SA „Termoelectrica” și ÎMGFL nr.

4, dar totodată nu-l exonerează de obligația de plată pentru serviciul de energie termică.

În astfel de situații este prevăzută procedura adresării în judecată în ordine de regres

față de celălalt coproprietar, în situația în care unul dintre ei consideră că s-a folosit mai

mult sau mai puțin de bunul imobil în litigiu, a consumat mai mult sau mai puțin serviciile

de energie termică sau alte motive invocate de recurent, care consideră că îl

dezavantajează.

Alte referințe nu au fost depuse.

10

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Caidaș Nicolai Victor reprezentat de

avocatul Dumitru Barbăscumpă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

11

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de Caidaș Nicolai Victor reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Caidaș Nicolai Victor reprezentat de avocatul Dumitru Barbăscumpă, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Caidaș Nicolai Victor reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

12