2rac-225/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-225/20

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : C. Valah )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

4 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Brovcenco Trans”, reprezentată de avocatul Babenco Borislav,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Brovcenco Trans” împotriva Societății pe Acțiuni ”Cricova”

privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020 prin care s-a respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Brovcenco Trans”, și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 aprilie 2019,

c o n s t a t ă :

La 23 aprilie 2018, S.R.L. ”Brovcenco Trans” s-a adresat în instanța de judecată,

cu cerere de chemare în judecată împotriva S.A. ”Cricova” privind încasarea datoriei.

În motivare, a invocat că pe durata a 24 de ani a deservit S.A. ”Cricova” cu

transport auto specializat ce constă în selectarea, achiziționarea și transportarea

strugurilor de poamă, care preferențial erau achiziționate din sudul țării.

Ultimul contract de prestare a serviciilor de transport a fost semnat la 10

noiembrie 2015 cu termenul de valabilitate până la 31 decembrie 2016, cu posibilă

prelungire până la un an (inclusiv anul 2017).

Însă, S.A. ”Cricova” sistematic nu își onora obligațiunile de achitare a serviciilor

de transport, creând dificultăți în activitatea S.R.L. ”Brovcenco Trans” specializat în

deservirea S.A. ”Cricova” și evita comenzile altor solicitanți.

Anul 2016 a început cu o datorie a pârâtului de 250 372,30 lei.

Pe parcursul anilor 2016 și 2017, S.A. ”Cricova” a achitat datoria istorică pentru

anii 2014 și 2015, dar refuză categoric să achite 10 facturi a serviciilor prestate în

toamna anului 2016.

În afară de prevederile contractului general de prestare a serviciilor de transport

pentru fiecare sarcină specială, părțile acordau un contract comandă de unică utilizare,

inclusiv cu corectare și specificare a clauzelor din contractul general.

Până în prezent nu sunt achitate :

1

8036,30 lei;

37230,62 lei;

120000 lei;

83100 lei;

10675,48 lei;

58505,26 lei;

42268,80 lei;

28920 lei;

13266,60 lei;

78000 lei.

Indică că, datoria totală rezultă din facturile fiscale și actele de primire-predare a

serviciilor de transport și constituie 480 003,06 lei.

Conform alin.4.2 din Contractul „13AP”, partea prejudiciată are dreptul la

calcularea penalității de 0,1% pe zi din suma datorată, dar nu mai mult de 20%.

Astfel, penalitățile pentru neachitarea în termen de un an a datoriilor formează 96

000 lei (480003,06 lei x 20%), iar datoria totală a pârâtului constituie 576 003,06 lei.

Reclamantul consideră, că pârâtul este obligat să achite serviciile de transport

prestate, iar pentru încălcarea clauzelor contractuale sunt stabilite penalități la pct.4.2

din Contractul „13AP”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 aprilie 2019, cererea

de chemare în judecată înaintată de S.R.L. ”Brovcenco Trans” împotriva S.A.

”Cricova” privind încasarea datoriei, a fost respinsă ca fiind tardivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a conchis că, reclamantul revendică acțiunea în

baza contractului de transport nr.13AP din 10 noiembrie 2015, inclusiv 10 contracte

comandă de transport din perioada 28 august 2016-03 octombrie 2016.

Astfel, termenul de prescripție pentru revendicarea datoriei solicitată de

reclamant în temeiul contractelor de comandă transport este de 1 an și trei luni,

conform art. 1021 alin. (1) și (2) lit. c) Cod civil, dar nu cel de trei ani prevăzut de art.

267 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01 martie 2019).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 15 aprilie 2019, reprezentantul

apelantei S.R.L. ”Brovcenco Trans”, a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, cu casarea hotărârii instanței de fond.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, s-a respins apelul declarat

de S.R.L. ”Brovcenco Trans” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 12 aprilie 2019.

La 21 august 2020, S.R.L. ”Brovcenco Trans”, reprezentată de avocatul Babenco

2

Borislav a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că, nici un Act normativ din domeniul transportului nu

reglementează încasarea silită a datoriilor pentru serviciile acordate.

Achitarea datoriilor este o obligațiune civilă, iar modul de încasare silită a

datoriilor, indiferent de proveniența acestor datorii, este reglementat de Cartea a treia,

Titlul II, capitolul II Cod civil

Art. 1021 din Codul Civil (în redacția de până la 01 martie 2019 ) posedă o

denumire neechivocă, cu drept de interpretare arbitrară.

Examinând cauza instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat a legea, art.

1021 Cod civil se referă doar la raportul de transport și reglementează articolul

precedent 1020, care indică obligațiunea părților de a prezenta reclamații, iar articol

1021 reglementează termenul de înaintare a reclamaților.

La 08 noiembrie 2017, reclamanta a aflat despre comportamentul abuziv a

debitorului, astfel din data respectivă începe a curge termenului de adresare în

judecată. Depunerea acțiunii la 23 aprilie 2018 este depusă în termenul prevăzut de

lege.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 iunie 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 21 august 2020, respectiv, în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, la 28 septembrie 2020, instanța de recurs a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 01 octombrie 2020, potrivit avizului de recepție

(f. d. 64).

La 29 octombrie 2020, S.A. „Cricova” a depus referință menționând că, alegațiile

recurentului sunt neîntemeiate și nu au nici un fundament juridic. Acțiunea

reclamatului este înaintată cu omiterea termenului de prescripție și astfel, soluția

instanțele ierarhic inferioare este emisă cu aplicarea corectă a legii materiale.

Intimatul a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

3

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Brovcenco Trans”, reprezentată de avocatul Babenco Borislav,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Brovcenco Trans”, reprezentată de avocatul Babenco Borislav.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5