2ra-1509/20 — cu privire la incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la incasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1509/20 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-1509/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. C. Guzun)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)
ÎNCHEIERE
28 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nina
Bicherschi, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni
„Termoelectrica”, în interesele Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 142
împotriva Ninei Bicherschi cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de
judecată
împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Nina Bicherschi, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru și
menținută hotărârea din 20 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin
care acțiunea a fost admisă integral
constată:
La 10 august 2018, SA „Termoelectrica”, în interesele Cooperativei de
Construcție a Locuințelor nr. 142 a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Ninei Bicherschi cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de livrare a energiei
termice în apă caldă nr. 142 din 1 martie 2009, încheiat între SA „Termoelectrica”
(până la redenumire SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2 Chișinău”,
succesorul în drepturi SA „Termoelectrica” în procedura falimentului) și CCL
nr. 142, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei
termice furnizate.
Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 16 iulie 2018, datoria CCL
nr. 142 constituie suma de 2 022 176,16 de lei, devenind de fapt debitorul
SA „Termoelectrica”.
A comunicat că, în urma consumului de energie termică, CCL nr. 142 a prestat
la rândul său servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie
1
termică, la toți proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și
nelocuibile ai blocurile locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de serviciul
prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform facturilor
(chitanțelor) primite, iar în caz de neachitare, CCL nr. 142 este în drept să acționeze
consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei și chiar are obligația de o face
pentru a stinge creanța sa față de SA „Termoelectrica”, din contul achitărilor
efectuate de către subconsumatorii restanți.
A menționat că CCL nr. 142 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,
inclusiv nu a acționat în judecată pârâta pentru încasarea datoriei la consumul
energiei termice în sumă totală de 16 609,56 de lei, acumulată în perioada februarie
2016 - iunie 2018, în mare parte din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea
taxei de stat și altor cheltuieli de judecată, în consecință omițând exercitarea
drepturilor și acțiunilor sale, fapt care generează imposibilitatea de a achita creanțele
sale față de ,, SA „Termoelectrica”, devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”,
cu riscul de a nu-și putea satisface creanța.
Astfel, pentru a evita consecințele prejudiciabile, SA „Termoelectrica” este în
drept de a-și exercita dreptul de a se adresa în judecată cu acțiune în apărarea
drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor alte persoane prin acțiunea
oblică în temeiul art. 73 CPC, întrunind toate condițiile prevăzute în art. 598-599
Cod civil, or are un interes serios și legitim de a conserva creanța CCL nr. 142 la
consumul de energie termică, manifestată prin neglijarea sau refuzul de a-și exercita
drepturile sale, creanța fiind una certă, lichidă și exigibilă.
Conform informației din Registru bunurilor imobile Nina Bicherschi este
proprietara apartamentului nr. X din blocul locativ amplasat pe str. XXXXX
mun. XXXXX.
Așadar, în baza contului personal deschis la CCL nr. 142 pe numele pârâtei,
ultima a acceptat prestarea și a beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără
întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare, însă, nu a achitat
serviciile prestate, iar datoria formată pe perioada februarie 2016 - iunie 2018, pentru
energia termică furnizată este de 16 609,56 de lei, fapt confirmat prin informația
despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale respective.
Cu referire la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea cu privire la serviciile
publice de gospodărie comunală, art. 51 alin. (4) din Legea cu privire la locuințe,
pct. 10, 17, 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din
19 februarie 2002, a conchis că serviciile publice de gospodărie comunală se
prestează și respectiv, se achită costul acestora.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 530, 572, 602,
617, 599-601 Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărire
comunală, art. 51 din Legea cu privire la locuințe, art. 9, 33, 331, 70, 73, 131, 166,
167, 182, 206, 248, 2762 CPC.
2
A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtei în beneficiul CCL
nr. 142 a datoriei pentru consumul energiei termice în sumă de 16 609,56 de lei,
acumulată în perioada februarie 2016 - iunie 2018 pentru apartamentului nr. X din
blocul locativ amplasat pe str. XXXXX mun. XXXXX, încasarea din contul pârâtei
în beneficiul SA „Termoelectrica” a taxei de stat în mărime de 498,29 de lei și a altor
cheltuieli de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei.
Prin hotărârea din 20 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a
fost admisă acțiunea integral.
A fost încasată de la Nina Bicherschi în beneficiul CCL nr. 142 datoria pentru
consumul energiei termice formată în perioada februarie 2016 - iunie 2018 pentru
apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, în sumă de 16 609,56 de lei.
Au fost încasate de la Nina Bicherschi în beneficiul SA „Termoelectrica”
cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 498,29 de lei și
cheltuielile de judecată pentru citarea pârâtei în mărime de 231,60 de lei.
Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Nina Bicherschi și menținut hotărârea din 20 martie 2019 a
Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.
Prin decizia din 25 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis
recursul declarat de Nina Bicherschi, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru, casată
integral decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea
cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Nina Bicherschi, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru și menținută
hotărârea din 20 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.
Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare
au reținut că, având calitatea de consumator al serviciilor locativ-comunale,
acceptând și utilizând aceste servicii, Nina Bicherschi și-a asumat și obligația de a
le achita, deoarece a acceptat prestarea serviciilor comunale, în speță livrarea
energiei termice de către CCL nr. 142 și nu a contestat sumele indicate în facturile
spre plată, achitând parțial plata pentru serviciul prestat.
Respectiv, se prezumă acordul tacit atât cu volumul și calitatea prestată, cât și
cu sumele indicate în facturi.
Instanța de apel, referitor la argumentul invocat de apelantă cu privire la
aplicarea termenului de prescripție extinctivă, a menționat că acesta se întrerupe în
cazul în care debitorul săvârșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria.
Astfel, potrivit datelor prezentate de SA „Termoelectrica” și care nu au fost
negate de apelantă, ultima a achitat supraplăți pentru serviciul de energie termică
furnizat, astfel fiind întrerupt termenul de prescripție prin acțiunile debitorului, care
a recunoscut datoria.
La 25 august 2020, Nina Bicherschi, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru a
declarat recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță sau emiterea unei noi
hotărâri de respingere a acțiunii.
3
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, neluând în considerație
recomandările Curții Supreme de Justiție expuse în decizia din 25 martie 2020, a
încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept material care urmau a fi aplicate
prezentului litigiu, ca urmare incorect a judecat cauza.
Astfel, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 267, 270-271 Cod civil, în
redacția până la 1 martie 2019 și nu a luat în considerație că prima instanță a încasat
plata pentru serviciile comunale cu încălcarea termenului general de prescripție,
prevăzut expres de art. 267 Cod civil, în redacția până la 1 martie 2019.
Potrivit listei calculului și achitării pentru energia termică, anexată de
SA „Termoelectrica”, la situația din 1 noiembrie 2015 la compartimentul datorie
este expusă suma de 16 442,68 de lei.
Prin urmare, prima instanță a încasat datoria pentru perioada februarie 2016 -
iunie 2018, hotărâre menținută prin decizia instanței de apel, în timp ce datoria
respectivă exista la 1 noiembrie 2015 și nu se încadrează în perioada inclusă în
calcul.
În conformitate cu factura pentru luna februarie 2015, la compartimentul
datorii este indicată suma de 16 442,68 de lei.
Respectiv, se atestă omiterea termenului de prescripție în privința acestei
sume, or cererea de chemare în judecată a fost înaintată la 10 august 2018, iar
termenul de adresare în judecată în privința sumei menționate a expirat la 31 martie
2018.
A remarcat că această sumă nu constituie o datorie pentru consumul energiei
termice pentru perioada de facturare februarie 2016 - iunie 2018.
Instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 277 Cod civil, în redacția până
la 1 martie 2019, în favoarea întreruperii termenului de prescripție, precum și
prevederile art. 586 alin. (1) Cod civil, în favoarea stingerii datoriei care a ajuns
prima la scadență, norme ale dreptului material care urmau a fi aplicate în situația în
care sumele achitate de către dânsa ar fi fost direcționate de către
SA „Termoelectrica” spre stingerea datoriei istorice de 16 442,68 de lei, pe când
probele anexate la materialele dosarului dovedesc contrariul.
Astfel, din actele cauzei rezultă că această sumă a rămas neschimbată, fiind
aceeași din luna februarie 2015 până în luna iunie 2020.
La fel, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 386 alin. (1) lit. a), b), d)
și art. 388 alin. (1) lit. b) CPC.
A remarcat că nu corespunde adevărului faptul că suma adjudecată de
16 609,42 de lei constituie datoria pentru consumul energiei termice pentru perioada
de facturare februarie 2016 - iunie 2018, deoarece pentru perioada respectivă a fost
calculată o datorie curentă în mărime de 20 585,69 de lei, care a fost stinsă în
întregime și anume, suma de 20 418,81 de lei, diferența constituind suma de 166,88
de lei, diferența care a fost achitată integral.
Așadar, SA „Termoelectrica” a adunat diferența de 166,88 de lei la datoria
istorică în mărime de 16 442,68 de lei și a obținut suma adjudecată pentru a aduce
instanța în eroare.
4
Totodată, a obiectat recurenta că prezenta cauză a fost examinată în lipsa ei,
nefiindu-i comunicat despre data, locul examinării acesteia, în consecință, dosarul
urma a fi restituit pentru rejudecare în prima instanță, unde dânsa ar beneficia de
toate drepturile și garanțiile procesuale.
Or, a fost probat faptul că la momentul examinării cauzei în prima instanță,
dânsa se afla peste hotarele țării, astfel, aflarea în afara țării exclude citarea de facto
a ei.
La 22 septembrie 2020, în adresa SA „Termoelectrica” și CCL nr. 142 a fost
expediată copia cererii de recurs depusă de Nina Bicherschi, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
anexată la materialele dosarului (f. d. 197), fiind recepționată de
SA „Termoelectrica” la 25 iunie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție
anexat la actele cauzei (f. d. 198), iar corespondența expediată în adresa CCL nr. 142
a fost returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 199).
La 8 octombrie 2020, prin intermediul poștei electronice,
SA „Termoelectrica” a depus referință la recursul declarat de Nina Bicherschi,
solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil.
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care CCL
nr. 142 să-și expună poziția față de temeiurile recursului.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 25 august 2020 împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel
Chișinău în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului declarat de Nina Bicherschi, reprezentată de
avocatul Lilia Pîslaru, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
5
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nina Bicherschi, reprezentată
de avocatul Lilia Pîslaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a
apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul
privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat
de Nina Bicherschi, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru urmează a fi considerat ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
6
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nina Bicherschi, reprezentată de
avocatul Lilia Pîslaru.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
7