2ra-1128/20 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti

2ra-1128/20 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1128/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, I. Cotruța, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

16 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ion

Zamfir, reprezentat de avocatul Adela Frunză și Inspectoratul de poliție Căușeni al

Inspectoratului General al Poliției

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Zamfir împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului General

al Poliției cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Ion Zamfir, casată integral hotărârea din 26 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care a fost

admisă acțiunea parțial

constată:

La 11 ianuarie 2019, Ion Zamfir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului General al

Poliției și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Igor

Catruc cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că în urma învinuirii sale aduse în baza art. 240

alin. (1) Cod contravențional, a fost supus unor presiuni de ordin psihic din partea

angajatorului reprezentanților MAI, deoarece fiind colaborator al MAI a fost de

nenumărate ori supus unor atacuri înjositoare și umilitoare din partea colaboratorilor

de poliție a IP Căușeni care i-au întocmit și alte procese contravenționale în privința

sa, dar ulterior anulate prin hotărâri judecătorești.

1

Astfel, colaboratorul IP Căușeni, Igor Catruc, prin acțiunile sale ilegale și

abuzive nu a respectat întocmai atribuțiile sale de serviciu întocmind procesul-verbal

care a fost anulat de instanțele de judecată și în aceste circumstanțe i-a adus un

prejudiciu moral.

A remarcat că, din cauza suferințelor psihice și morale a avut conflicte cu

soția, a fost chemat de reprezentanții autorității publice în care este angajat și

atenționat să-și revizuiască comportamentul față de agenții constatatori care i-au

întocmit acest proces-verbal, însă fiind nevinovat și cunoscând că totuși acest agent

constatator a încălcat legislația în vigoare, nu putea să se împace cu gândul că poartă

o oarecare vină în cele semnalate de Igor Catruc în procesul-verbal care l-a întocmit

pe nedrept.

A comunicat că, în ordinea prevăzută de lege, la 15 noiembrie 2018, a depus

o cerere prealabila la Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, IP Căușeni și Igor Catruc cu privire la

încasarea prejudiciului moral.

Ca urmare, prin scrisoarea nr. 16-07/1148 din 23 noiembrie 2018, a primit un

răspuns de la Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova prin care i-a fost

comunicat că solicitările adresate nu își regăsesc argumentarea legală, astfel fiind

respinse.

În baza scrisorii nr. 11126 din 13 decembrie 2018, IP Căușeni a comunicat că

susține poziția Inspectoratului General al Poliției și potrivit prevederilor legale

pretențiile înaintate sunt neîntemeiate și nu pot fi admise.

Prin scrisoarea Inspectoratului General al Poliției din 4 decembrie 2018, a fost

informat că urma în cadrul examinării cauzei contravenționale să solicite

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de acțiunile ilicite ale autorităților competente

care soluționează cauza contravențională.

La fel, IGP a menționat în scrisoare că pentru a solicita încasarea prejudiciului

moral este necesară dovedirea prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului cauzal între

prejudiciul și fapta ilicită și a vinovăției, invocând că în acest caz lipsesc fapta ilicită

și vinovăția.

Prin scrisoarea Inspectoratului General al Poliției din 3 octombrie 2018, a fost

informat că în acțiunile agentului șef principal Igor Catruc au fost constatate abateri

de la prevederile art. 443 alin. (4), (6), (7), art. 465, 467, 468 Cod contravențional,

fapt pentru care ultimul merita să fie sancționat disciplinar, însă, conducându-se de

prevederile art. 96 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special

din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 7 iunie 2017 și în

baza art. 209 alin. (2) Codul muncii, sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată după

expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare.

Astfel, în situația dată, Inspectoratul General al Poliției a recunoscut vinovăția

angajatului său, Igor Catruc în faptele care i-au fost imputate și este necesar ca

acesta, ca reprezentant al autorității publice să suporte consecințele prevăzute de

prevederile art. 1404 Cod civil.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 16 din Legea

contenciosului administrativ, art. 1398, 1404, 1422, 1423, 1424 Cod civil, art. 384

Cod contravențional și art. 166, 167, 278 CPC.

2

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în beneficiul său de la Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și IP Căușeni a prejudiciului moral în

sumă de 30 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La 4 iunie 2019, Ion Zamfir a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului

General al Poliției, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Igor Catruc, prin care a

solicitat încasarea în beneficiul său de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și IP Căușeni a prejudiciului

moral în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La 11 ianuarie 2019, Ion Zamfir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului General al

Poliției și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Andrei Bargan cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că în urma învinuirii sale aduse în baza art. 354

Cod contravențional, a fost supus unor presiuni de ordin psihic din partea

angajatorului reprezentanților MAI.

Așadar, colaboratorul IP Căușeni, Andrei Bargan prin acțiunile sale ilegale și

abuzive nu a respectat întocmai atribuțiile sale de serviciu, întocmind procesul-

verbal care a fost anulat de instanțele de judecată și în aceste circumstanțe i-a fost

adus un prejudiciu moral.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 16 din Legea

contenciosului administrativ, art. 1398, 1404, 1422, 1423, 1424 Cod civil, art. 384

Cod contravențional și art. 166, 167, 278 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în beneficiul său de la Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și IP Căușeni a prejudiciului moral în

sumă de 30 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La 4 iunie 2019, Ion Zamfir a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului

General al Poliției, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Andrei Bargan, prin care a

solicitat încasarea în beneficiul său de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și IP Căușeni a prejudiciului

moral în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La 11 ianuarie 2019, Ion Zamfir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului General al

3

Poliției și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Eduard Decenco cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că în urma învinuirii sale aduse în baza art. 336

Cod contravențional, a fost supus unor presiuni de ordin psihic din partea

angajatorului reprezentanților MAI.

Colaboratorul IP Căușeni, Eduard Decenco prin acțiunile sale ilegale și

abuzive, nu a respectat întocmai atribuțiile sale de serviciu, întocmind procesul-

verbal care a fost anulat de instanțele de judecată și în aceste circumstanțe i-a fost

adus un prejudiciu moral.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 16 din Legea

contenciosului administrativ, art. 1398, 1404, 1422, 1423, 1424 Cod civil, art. 384

Cod contravențional și art. 166, 167, 278 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în beneficiul său de la Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și IP Căușeni a prejudiciului moral în

sumă de 30 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La 4 iunie 2019, Ion Zamfir a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului de poliție Căușeni al Inspectoratului

General al Poliției, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Eduard Decenco, prin care a

solicitat încasarea în beneficiul său de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratul General de Poliție al MAI al RM, Ministerul Finanțelor al RM și IP

Căușeni a prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea din 22 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, au fost

conexate într-o singură procedură cauzele civile intentate la cererea de chemare în

judecată a lui Ion Zamfir.

Prin încheierea din 22 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

atras în proces în calitate de copârât Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2019 Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că reclamantul nu a

demonstrat încălcarea gravă și abuzivă a unui drept sau libertate fundamentală, dar

nici nu a enumerat un asemenea drept.

Astfel, intentarea procedurilor contravenționale în privința reclamantului a

avut loc în conformitate cu normele dreptului contravențional, de către persoanele

competente, iar anularea ulterioară a procesului-contravențional de către instanța de

judecată, este o situație care nu se încadrează în noțiunea unei erori judiciare,

indiferent de temeiul încetării procesului-contravențional (procedural sau material).

Prima instanță a menționat că la materialele cauzei lipsește o constatare a

încălcării unui drept al reclamantului, iar condamnarea statului prin eventuala

admitere a cererii de chemare în judecată pe motiv că procesele contravenționale au

4

fost încetate, ar echivala cu condamnarea statului pentru aplicarea prezumției de

nevinovăție a persoanei, în lipsa unui viciu fundamental ori erori judiciare.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ion Zamfir, casată integral hotărârea din 26 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă

acțiunea parțial.

A fost încasat de la Inspectoratul de poliție Căușeni în beneficiul lui Ion

Zamfir prejudiciul moral în mărime de 1 500 de lei și cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 2 000 de lei.

În rest, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile față de Inspectoratul de

poliție Căușeni.

Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova.

Întru consolidarea soluției emise, instanța de apel a reținut că, în condițiile în

care au fost anulate actele ce au dus la sancționarea contravențională a lui Ion

Zamfir, ultimul poate pretinde la recuperarea prejudiciului prin prisma Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998 în coroborare cu art. 384 Cod contravențional.

Instanța de apel a considerat că cerința cu privire la încasarea prejudiciului

moral în sumă de 50 000 de lei este exagerată, urmând a fi admisă parțial prin

încasarea sumei de 1 500 de lei, care reprezintă o satisfacție echitabilă și rezonabilă,

ținând cont de circumstanțele cauzei, pretențiile invocate, complexitatea cauzei,

comportamentul părților și de importanța procesului pentru reclamant, care urmează

a fi încasat de la Inspectoratul de poliție Căușeni în beneficiul lui Ion Zamfir.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge pretențiile din

cererea de chemare în judecată înaintate de Ion Zamfir împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral, or normele legale prevăd expres

că prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe.

La 27 aprilie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Ion Zamfir, reprezentat

de avocatul Adela Frunză a declarat recurs împotriva deciziei din 10 martie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel, cu emiterea unei noi hotărâri de trimitere a cauzei la rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, în temeiul art. 385 lit. c)

și 387 CPC, nu a elucidat pe deplin circumstanțele și motivele apelantului în instanța

de apel, cât și nu a acordat atenție sporită probelor anexate și înaintate de către el la

examinarea fondului cauzei în instanța de apel.

A considerat că încasarea prejudiciului moral în valoare de 1 500 de lei, nu

compensează deranjamentul lui deplasându-se la cele trei procese contravenționale

intentate ilegal la Judecătoria Căușeni.

5

Astfel, nu a fost aplicată norma materială legală corect și anume, prevederile

art. 10, 11 lit. c), 13 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, ceea ce constituie un

temei de casare a decizie instanței de apel, deoarece încasarea prejudiciului moral în

mărime de 1 500 de lei, este unul neechitabil circumstanțelor suportate de el.

La 22 aprilie 2020, prin intermediul poștei electronice și ulterior la 23 aprilie

2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Inspectoratul de poliție Căușeni al

Inspectoratului General al Poliției a declarat recurs împotriva deciziei din 10 martie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a

deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii

integral sau menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și nemotivată, emisă cu interpretarea eronată a normelor

de drept material care reglementează modul de compensare a prejudiciului material.

A remarcat că Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stipulează expres în

art. 3 și 6 temeiurile care dau naștere dreptului persoanei la repararea prejudiciului

cauzat.

Pentru constatarea caracterului ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor autorităților

competente este necesar să existe o hotărâre judecătorească definitivă, prin care să

fie constatat caracterul ilicit al acestor acțiuni sau inacțiuni manifestate prin

încălcarea intenționată a normelor de procedură și materiale în timpul procedurii

contravenționale, iar prin hotărârile emise pe cauzele contravenționale procesele-

verbale cu privire la contravenție au fost declarate nule cu încetarea procesului

contravențional, în legătură cu nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție

fără ca instanța să se expună asupra existenței sau inexistenței faptei

contravenționale sau a vinovăției/nevinovăției lui Ion Zamfir.

A subliniat că aceste elemente nu au fost constatate, or potrivit rigorilor

art. 384 alin. (2) lit. u) Cod contravențional, persoana în a cărei privință a fost pornit

procesul contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat prin acțiuni sau inacțiuni ilicite ale autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Totodată, cu trimitere la prevederile art. 383 alin. (3) Cod contravențional,

care indică că persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional se

repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces

dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa

contravențională este înlăturată, a învederat că de către intimat nu a fost prezentată

nicio hotărâre definitivă prin care acesta să fi fost declarat nevinovat, iar procesele-

verbale și decizia de sancționare au fost declarate nule cu încetarea proceselor

contravenționale, în legătură cu nulitatea proceselor-verbale cu privire la

contravenție, fără a se expune în niciun fel asupra vinovăției.

Pretenția lui Ion Zamfir privind recuperarea prejudiciului urma să fie înaintată

în cadrul procesului contravențional inițiat, or dispozițiile normelor Codului

contravențional în care sunt prevăzute drepturile de recuperare a prejudiciului

material presupus cauzat sunt aplicabile în cadrul proceselor contravenționale, iar în

momentul în care nu a beneficiat de aceste drepturi în cadrul procesului

contravențional, fiind emise hotărâri definitive asupra cazului contravențional,

6

aceste prevederi nu mai sunt aplicabile în cadrul procesului civil, totodată, faptul că

nu a dorit să beneficieze de drepturile prevăzute în procesul contravențional nu poate

fi imputat autorității publice.

A învederat că prin hotărârile Judecătoriei Căușeni sediul Centru nr. 5r-

30/2018 din 22 mai 2018, nr. 4-551/2017 din 7 martie 2018, nr. 5r-97/2018 din

18 iunie 2018, procesele contravenționale au fost încetate în legătură cu nulitatea

procesului-verbal cu privire la contravenție în temeiurile art. 443, 445, 461 și 462

Cod contravențional.

Astfel, normele care stabilesc drepturile de recuperare a prejudiciului cauzat

în coroborare cu art. 383 alin. (3) Cod contravențional sunt aplicabile doar persoanei

în a cărei privință prin hotărâre definitivă este declarată nevinovată sau răspunderea

sa contravențională este înlăturată, iar cauzele contravenționale menționate nr. 5r-

30/2018, nr. 4-551/2017 și nr. 5r-97/2018 nu pot fi asimilate unei proceduri penale.

La fel, a reținut că în condițiile în care au fost anulate actele ce au dus la

sancționarea contravențională a lui Ion Zamfir, ultimul nu poate pretinde la

recuperarea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 în

coroborare cu art. 384 Cod contravențional.

La 13 iulie 2020, în adresa IP Căușeni al IGP, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, IGP, Eduard

Decenco, Andrei Bargan, Igor Catruc, Ion Zamfir și avocatului Adela Frunză a fost

expediată copia cererilor de recurs depuse de IP Căușeni al IGP și Ion Zamfir, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 69 vol. IV), fiind

recepționată de către Andrei Bargan, Igor Catruc, IGP, IP Căușeni al IGP, Eduard

Decenco și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova la 16 iulie 2020, de către

avocatul Adela Frunză, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ion Zamfir la

17 iulie 2020, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei

(f. d. 70-78 vol. IV).

La 10 august 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, IGP a depus referință la

recursul declarat de Ion Zamfir, solicitând respingerea recursului declarat de Ion

Zamfir și admiterea recursului declarat de Inspectoratul de poliție Căușeni al IGP.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursurilor, în adresa Curții Supreme de Justiție alte referinței nu au parvenit.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 22 aprilie 2020 și respectiv, la 27 aprilie 2020 împotriva deciziei

din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ion Zamfir, reprezentat de

avocatul Adela Frunză și Inspectoratul de poliție Căușeni a Inspectoratului General

al Poliției, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele

considerente.

7

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ion Zamfir, reprezentat de

avocatul Adela Frunză și Inspectoratul de poliție Căușeni a Inspectoratului General

al Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

8

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

declarate de Ion Zamfir, reprezentat de avocatul Adela Frunză și Inspectoratul de

poliție Căușeni a Inspectoratului General al Poliției urmează a fi considerate ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ion Zamfir, reprezentat de

avocatul Adela Frunză și Inspectoratul de poliție Căușeni al Inspectoratului General

al Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9