2ra-1093/20 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1093/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. V. Hadîrca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

7 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iulia Melțer-Pilipenco,

reprezentată de avocatul Boris Malachi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Iulia Melțer-

Pilipenco împotriva lui Alexandr Pitenco cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 7 septembrie 2017, Iulia Melțer-Pilipenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Pitenco cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 24 noiembrie 2007 a

încheiat căsătoria cu pârâtul, aceștia având un copil minor comun – xxxxx, născută la

xxxxx.

A menționat că prin hotărârea din 17 mai 2009 a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, a fost desfăcută căsătoria, iar domiciliul copilului minor a fost stabilit cu

mama.

Reclamanta a specificat că din spusele pârâtului, acesta nu lucrează nicăieri și nu

dispune de resurse financiare pentru achitarea pensiei de întreținere a copilului.

Iulia Melțer-Pilipenco a solicitat încasarea din contul lui Alexandr Pitenco pensia

alimentară de întreținere a copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, până la atingerea

majoratului, în mărime de 2 000 de lei/lunar.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost admisă acțiunea depusă de către Iulia Melțer-Pilipenco. S-a încasat de la Alexandr

Pitenco în beneficiul Iuliei Melțer-Pilipenco, pensie pentru întreținerea copilului minor

xxxxx în mărime de 2 000 lei/lunar, începând cu data adresării cererii de chemare în

judecată – 7 septembrie 2017, până la atingerea majoratului de către copil. S-a încasat

1

de la Alexandr Pitenco în bugetul de stat, taxa de stat în mărime de 720 lei pentru

pretenția privind încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea înaintată de Alexandr Pitenco cu privire la repunerea în termenul legal a

apelului și s-a repus apelantul în termenul legal.

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Alexandr Pitenco și s-a modificat hotărârea din 12 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea admiterii pretenției Iuliei Melțer-

Pilipenco cu privire la încasarea pensiei de întreținere, cu micșorarea sumei de 2 000

lei până la suma de 1 100 de lei și în partea încasării taxei de stat din contul lui

Alexandr Pitenco în beneficiul statului, cu micșorarea acesteia de la suma de 720 lei

până la suma de 396 de lei. În rest, hotărârea 12 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani a fost menținută.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că suma solicitată de Iulia Melțer-

Pilipenco în mărime de 2 000 lei/lunar este nejustificată cu probe concludente și

pertinente. Or, întreținerea copiilor trebuie asigurată în mod egal de ambii părinți, iar

Iulia Melțer-Pilipenco nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli în mărime de 4 000

lei/lunar pentru copil, pentru a fi îndreptățită să solicite pensia de întreținere a copilului

minor în mărime de 2 000 lei/lunar de la Alexandr Pitenco.

Instanța ierarhic inferioară a considerat necesar de a modifica cuantumul pensiei de

întreținere stabilit de prima instanță în mărime de 2 000 de lei, până la suma de 1 100

de lei/lunar, până la atingerea majoratului de către copilul minor, ținând cont de starea

materială și familială a pârâtului/apelant, care mai are la întreținere doi copii minori.

La data de 10 iunie 2020, Iulia Melțer-Pilipenco, reprezentată de avocatul Boris

Malachi a declarat recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău și încheierii de repunere în termen a apelului, solicitând admiterea cererii de

recurs, casarea încheierii și deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței

de fond.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, nu este de acord cu decizia contestată și

încheierea instanței de apel de repunere în termen a apelului, le consideră neîntemeiate

și ilegale.

A menționat că nu sunt temeiuri pentru repunerea lui Alexandr Pitenco în termenul

de apel. Chiar dacă apelantul a luat cunoștință de hotărârea contestată abia la data de

10 iulie 2019 – fapt care nu este credibil, apelantul nu a anexat la cererea de apel nici o

dovadă a acestei afirmații, pentru ca instanța de apel să poată verifica respectarea

termenului de 30 de zile, prevăzut la art. 116 Cod de procedură civilă.

A mai specificat că instanța de apel a remarcat precum că ambii părinți sunt

obligați, potrivit legii, să contribuie la creșterea și dezvoltarea copilului. Însă, instanța

de judecată nu a ținut cont de faptul că suma de 2 000 de lei reprezintă minimul de

existență.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 12 februarie 2020 (f.d.98), însă careva date ce ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc.

2

Prin urmare, recursul din 10 iunie 2020, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Iulia Melțer-Pilipenco,

reprezentată de avocatul Boris Malachi, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Iulia Melțer-Pilipenco,

reprezentată de avocatul Boris Malachi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

3

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

Cât privește alegațiile recurentei invocate referitor la casarea încheierii de repunere

în termenul legal de declarare a apelului, se notează că acestea nu pot fi reținute,

deoarece întemeiat s-a stabilit că Alexandr Pitenco nu a putut exercita, din motive

neimputabile acestuia, apelul în termen de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului, întrucât acesta nu a participat la examinarea cauzei în prima instanță și a

făcut cunoștință cu hotărârea contestată din 21 decembrie 2017 la data de 1 iulie 2019,

după ce a aflat despre hotărârea judecătorească de la executorul judecătoresc învestit

cu executarea acesteia.

Or, conform scrisorii de însoțire a dispozitivului hotărârii primei instanțe, nedatată,

instanța a expediat în adresa lui Alexandr Pitenco copia actului judecătoresc din 12

decembrie 2017, însă ultimul nu a recepționat, plicul poștal fiind restituit instahnței cu

mențiunea „plecat”.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Iulia Melțer-Pilipenco, reprezentată de avocatul Boris Malachi urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Iulia Melțer-Pilipenco,

reprezentată de avocatul Boris Malachi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4