2ra-1393/20 — restituirea sumei achitate eronat în bubetul de stat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restituirea sumei achitate eronat în bubetul de stat
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1393/20 — restituirea sumei achitate eronat în bubetul de stat (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.2ra-1393/20
Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Central ( jud. : V. Schibin)
Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)
Î N C H E I E R E
7 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Danu Nicolae, reprezentat
de avocatul Odobescu Ghenadie și Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieții,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Danu Nicolae către
Direcția Generală Administrare Fiscală Nord al Serviciul Fiscal de Stat, intervenient
accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții privind
restituirea sumei bănești achitate eronat în contul bugetului de stat
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020 prin care s-a admis
apelul declarat de Direcția Generală Administrare Fiscală Nord al Serviciul Fiscal de
Stat, s-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 12 martie 2020 și s-a
emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,
c o n s t a t ă :
La 13 septembrie 2019, Danu Nicolae s-a adresat în instanța de judecată, cu
cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Generale Administrare Fiscală
Nord al Serviciul Fiscal de Stat privind restituirea sumei bănești achitate eronat în
contul bugetului de stat.
În motivarea acțiunii a reiterat că, la 16 ianuarie 2019 în privința sa a fost
întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 97 Cod
contravențional.
Dosarul contravențional de învinuire a lui Danu Nicolae în temeiul art. 395
alin.(1) lit. d), art. 431 alin.(4), art. 4397 Cod contravențional, a fost expediat
Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana pentru examinare.
La 22 iulie 2019 prin poșta, Danu Nicolai a recepționat hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Ciocana din 22 martie 2019, potrivit căreia Danu Nicolae a fost
recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 97 Cod
contravențional și i s-a aplicat sancțiune contravențională sub formă de amendă în
mărime de 60 u.c., ceea ce constituie 3000 lei.
1
Totodată, i s-a explicat, că în temeiul art. 34 alin.(3) Cod contravențional este în
drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o achită în cel mult trei zile
lucrătoare de la data aducerii la cunoștință a deciziei de aplicare a sancțiunii
contravenționale.
Astfel, la 23 iulie 2019, Danu Nicolae a achitat pe contul beneficiarului
Ministerul Finanțelor codul IBAN MD43TRGAAA143460010000, cod fiscal
1006601000037, prestator beneficiar Ministerul Finanțelor – Trezoreria de Stat,
rechizitele fiind luate din procesul-verbal contravențional seria, nr. PF0124, suma de
1500 lei din amenda stabilită.
Ulterior reclamantul a aflat, că contul beneficiarului luate din procesul-verbal
contravențional seria PF nr. 0124 pe care a fost efectuat transferul sumei de 1500 lei
cu titlu de amendă contravențională este greșit.
La 25 iulie 2019 repetat a achitat suma de 1500 lei cu titlu de amendă
contravențională potrivit ordinului de încasare a numerarului nr. QSG2012:132520
din 25 iulie 2019 pe contul corect IBAN MD24TRGAAA14342001100000.
La 5 august 2019, s-a adresat cu cerere la Direcția Generală de Administrare
Fiscală Nord a Serviciului Fiscal de Stat, solicitând întoarcerea executării sumei de
1500 lei, iar la 20 august 2019 a recepționat răspunsul, prin care făcîndu-se referire la
prevederile actelor normative în vigoare, s-a menționat, că lipsește originalul ordinul
de plată ce confirmă dreptul la restituire.
Reclamantul consideră că, a executat sancțiunea contravențională prin achitarea
amenzii pe un cont greșit, ulterior fiind achitată pe cont corect, și astfel are temei de a
solicita restituirea sumei bănești achitate eronat.
Solicită reclamantului restituirea de către Direcția Generală de Administrare
Fiscală Nord a Serviciului Fiscal de Stat prin intermediul Trezorăriei de Stat în contul
lui Danu Nicolae suma de 1500 lei, conform ordinului de încasare a numerarului
nr.GSG2308:119000 din 23.07.2019, achitată în beneficiul statului cu titlu de amendă
contravențională.
Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Bălți, sediul Central din 26 noiembrie
2019, la cererea pârâtului, în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu
Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central din 12 martie 2020 s-a admis
admite cererea de chemare în judecată înaintată de către Danu Nicolae.
S-a dispus restituirea din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin
intermediul Trezoreriei de Stat către Danu Nicolae a sumei de 1500 (una mie cinci
sute lei), achitați eronat conform ordinului de încasare a numerarului nr.
GSG2308:119000 din 23.07.2019 în contul statului cu titlu de amendă
contravențională aplicată de Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieței
La 06 mai 2020, Serviciul Fiscal de Stat Direcția Generală Administrare Fiscală
Nord nefiind de acord cu soluția instanței de fond, a declarat apel solicitând
repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea cererii de apel, casarea
hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Central din 12 martie 2020, și emiterea unei noi
hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020, a fost admis apelul declarat
de Serviciul Fiscal de Stat Direcția Generală Administrare Fiscală Nord.
2
S-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 12 martie 2020, și s-a
emis o hotărâre nouă prin care, cererea de chemare în judecată înaintată de Danu
Nicolae către Direcția Generală Administrare Fiscală Nord al Serviciul Fiscal de Stat,
intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea
Pieții privind restituirea sumei bănești achitate eronat în contul bugetului de stat, cu
emiterea unei noi soluții, după cum urmează: cererea de chemare în judecată înaintată
de Danu Nicolae către Direcția Generală Administrare Fiscală Nord al Serviciul
Fiscal de Stat, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieții privind restituirea sumei bănești achitate eronat în contul
bugetului de stat, s-a respins ca fiind depusă față de pârâtul necorespunzător.
Pentru a decide astfel instanța a reținut că, Danu Nicolae a virat amenda
contravențională, aplicată prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 22
martie 2019, la contul IBAN MD43TRGAAA14346001000000, în contul respectiv
se achită amenzile aplicate de Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherii Pieței.
Astfel, reclamantul Danu Nicolae urma să înainteze pretențiile sale față de
Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții în calitate de pârât
corespunzător, și nu față de Direcția Generală Administrare Fiscală Nord al Serviciul
Fiscal de Stat.
La 7 august 2020, Danu Nicolae, reprezentat de avocatul Odobescu Ghenadie a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020 solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței
de fond.
În motivare a invocat că, în ambele cazuri de achitare a sumei de 1500,00 lei la
23 iulie 2019 și la 25 iulie 2019 plata s-a încasat în contul bugetului de stat al
Republicii Moldova prin intermediul Trezoreriei de Stat.
Potrivit răspunsului Serviciului Fiscal de Stat din 16 decembrie 2019, conform
datelor din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, Danu Nicolae a
achitat: la codul clasificației economice 143460 — amenda aplicată de Agenția
pentru Protecția consumatorilor și supravegherea pieței suma de 1500,00 lei prin
ordinul de plată nr. 89951805 din 24.07.2019.
Recurentul a menționat că, a transferat în contul bugetului de stat la 23 iulie
2019 suma de 1500,00 lei fără un temei justificativ legal, fiind admisă eroare la
înscrierea codului de transfer destinatar a sumei bănești.
Astfel, bugetul de stat public național, prin Trezoreria de Stat s-a îmbogățit
nejustificat din contul reclamantului Danu Nicolae de pe seama faptului admiterii
erorii la efectuarea la 23 iulie 2019 a indicării altui cont de plată decât cel stabilit de
normele în vigoare la efectuarea plății sumei de 1500,00 lei cu titlu de amendă.
Recurentul consideră că, soluția instanței de apel este neîntemeiat și emisă cu
aplicarea eronată a legii materiale.
La 19 august 2020, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea
Pieții a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea
hotărârii instanței de fond.
În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel.
La adoptarea soluției instanța de apel a încălcat normele de drept material,
3
interpretând eronat legea, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.
Instanța de judecată a examinat cauza superficial, incorect a constatat și elucidat
circumstanțele cauzei.
La caz, responsabil de restituirea sumei de 1500 lei, achitați de către
reclamantul Danu Nicolae eronat/în plus, conform ordinului de încasare a
numerarului nr. GSG2308:119000 din 23.07.2019, în contul statului cu titlu de
amendă contravențională, este intimatul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală
Administrare Fiscală Nord și nicidecum Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieței, așa cum a reținut instanța de apel.
Reclamantul Danu Nicolae a depus cererea de chemare în judecată în speță
împotriva pârâtului corespunzător și anume, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
Generală Administrare Fiscală Nord, iar poziția instanței de apel este eronată și
nefondată.
Ca temei de drept, recurentul a indicat depoziția art. 432 alin. (2) lit. c) și (4)
din Codul de procedură civilă.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează
că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 23 iulie 2020.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Cererile de recurs au fost declarate la 7 august 2020 și 19 august 2020,
respectiv, este în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Astfel, la 7 septembrie 2020, instanța de recurs a comunicat intimaților recursul,
informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data
primirii scrisorii, fiind recepționat la 9,10 septembrie 2020, potrivit avizelor de
recepție (f. d. 180-181).
Prin referința depusă la 24 septembrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
Generală Administrare Fiscală Nord, a indicat că, decizia instanței de apel este
corectă și legală, iar argumentele invocate în cererile de recurs nu constituie temei de
casare a deciziei instanței de apel. Serviciul Fiscal de stat exercită atribuțiile privind
stingerea obligațiilor fiscale prin compensarea din contul sumelor plătite în plus sau a
sumelor care urmează a fi restituite conform prevederilor art. 175-176 Cod fiscale.
Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
4
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de
recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
5
Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Danu Nicolae,
reprezentat de avocatul Odobescu Ghenadie și Agenția pentru Protecția
Consumatorilor și Supravegherea Pieții, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, sunt
inadmisibile.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Danu Nicolae, reprezentat de
avocatul Odobescu Ghenadie și Agenția pentru Protecția Consumatorilor și
Supravegherea Pieții.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii
Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
6