3,ra-131/20 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie si a dreptului de examinare a cererii in termenul stabilit de lege si repararea prejudiciului moral

3,ra-131/20 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie si a dreptului de examinare a cererii in termenul stabilit de lege si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-131/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani ( jud: O. Ionașcu )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: A. Minciuna, V.Mihaila, V.Sîrbu )

ÎNCHEIERE

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Străisteanu Gheorghe împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea

încălcării dreptului de acces la informație și a dreptului de examinare a cererii în termenul

stabilit de lege și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, a fost admis apelul declarat de

Străisteanu Gheorghe, a fost casată hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani în partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și

a fost emisă în această parte o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acestei

pretenții, iar în rest hotărârea a fost menținută,

constată:

La data de 27 octombrie 2017, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea încălcării dreptului

de acces la informație și a dreptului de examinare a cererii în termenul stabilit de lege și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 10 septembrie 2017, ora

12:41, prin poșta electronică, a expediat la adresa mail@fisc.md o cerere, în baza Legii

privind accesul la informație, în care a menționat că, la data de 05 septembrie 2017 a

expediat la poșta electronică mail@fisc.md a Serviciului Fiscal de Stat o cerere, prin care a

solicitat, în termenul stabilit de lege, să fie informat care este suma totală transferată de

către SRL „Inima Codrului”, sub diferite categorii de impozite, la bugetul de stat, în

perioada 27 martie 2013-01 septembrie 2017, câte dispoziții, delegații de control au fost

emise de către Serviciul Fiscal de Stat în privința SRL „Inima Codrului” în această

perioadă de activitate, câte din aceste dispoziții au fost realizate și câte nu, informația fiind

necesară pentru a fi prezentată în instanța de judecată, solicitând, concomitent, de urgență,

furnizarea informației.

A susținut că, în aceeași cerere a menționat că, au trecut șase zile, însă nu i-a fost

confirmată recepționarea, data și numărul de înregistrare a cererii din 05 septembrie 2017,

iar, în asemenea circumstanțe, a solicitat, în termenul stabilit de lege, să fie informat

1

despre faptul dacă cererea din 05 septembrie 2017 a fost recepționată, care este data și

numărul de înregistrare a cererii, care a fost motivul refuzului de a-i confirma data și

numărul de înregistrare a cererii date și de ce angajații Serviciului Fiscal de Stat încalcă

grav Legea nr. 91 din 29 mai 2014 privind semnătura electronică și documentul electronic.

A afirmat că, conform mesajului extras în original din poșta electronică XXXXX,

angajații Serviciului Fiscal de Stat au recepționat cererea la poșta electronică

mail@fisc.md în aceeași zi, la data de 10 septembrie 2017, ora 12:41:46. În demersul

poștei electronice, la care a fost anexată cererea, a solicitat să-i fie confirmată

recepționarea, inclusiv data și numărul de înregistrare a cererii expediate, care, la fel, nu i-

au fost confirmate.

A relevat că, la data de 12 septembrie 2017, ora 12:23 a solicitat repetat să-i fie

confirmate data și numărul de înregistrare a cererii din 10 septembrie 2017, iar demersul

repetat a fost recepționat de angajații Serviciului Fiscal de Stat în aceeași zi, la data de 12

septembrie 2017, ora 12:23:44.

A menționat că, data și numărul de înregistrare a cererii din 10 septembrie 2017 nu i-

a fost confirmat nici după expedierea demersului repetat. Au trecut 36 de zile, de la data

expedierii și recepționării cererii din 10 septembrie 2017, însă răspuns și informația

solicitată de la Serviciul Fiscal de Stat nu a primit.

A notat că, angajații Serviciului Fiscal de Stat i-au încălcat grav dreptul la informație

și dreptul la examinare a cererii din 10 septembrie 2017 în termenul stabilit de lege.

Cererea fiind depusă la data de 10 septembrie 2017, în baza Legii privind accesul la

informație, a fost ignorat intenționat termenul de 15 zile, care este o prevedere imperativă

prevăzută expres de Legea privind accesul la informație, iar prin neprezentarea informației

solicitate, i-a fost încălcat grav dreptul la informație, un drept fundamental prevăzut de

Constituția Republicii Moldova și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A declarat că, prin cererea din 10 septembrie 2017 a solicitat doar o informație și o

confirmare, respectiv, solicitările și conținutul textului din cerere nu necesită o studiere și

examinare complexă, apreciind, astfel, că cererea urma să fie examinată și informația

furnizată fără întârziere sau în termen de cel mult 15 zile, de la data înregistrării acesteia.

A relevat că, a estimat mărimea prejudiciului moral la suma de 1250 de lei, care în

viziunea sa este cu mult mai mică decât sumele oferite de către Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului în cauze similare pronunțate împotriva Moldovei.

A considerat că, în cazul constatării încălcării dreptului la informație și a dreptului la

examinarea cererii privind solicitarea unei informații în termenul stabilit de lege, în mod

obligatoriu se repară și prejudiciul moral cauzat, or, încasarea acestuia constituie o

obligație impusă prin Lege.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său la informație și a dreptului la

examinarea cererii din 10 septembrie 2017 în termenul stabilit de lege, obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a examina cererea din 10 septembrie 2017 în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare și de a-i prezinta informația solicitată,

precum și încasarea din contul Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul său a sumei de 1250

de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în

termenul prevăzut de lege a cererii din 10 septembrie 2017 și prin refuzul de a furniza

informația solicitată.

Prin hotărârea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani acțiunea

depusă de către Străisteanu Gheorghe a fost admisă parțial, a fost constatată încălcarea de

către Serviciul Fiscal de Stat a dreptului lui Străisteanu Gheorghe de acces la informație și

a dreptului la examinarea cererii din 10 septembrie 2017 în termenul stabilit de lege și a

2

fost obligat Serviciul Fiscal de Stat să comunice lui Străisteanu Gheorghe informația

solicitată prin cererea din 10 septembrie 2017 în termen de 15 zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a fost admis apelul declarat de către Străisteanu

Gheorghe, a fost casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretenției cu privire

la repararea prejudiciului moral și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a

fost admisă parțial această pretenție și a fost încasată de la Serviciul Fiscal de Stat în

beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de 200 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest

hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 34 alin. (1) și

(2) din Constituția Republicii Moldova și ale art. 5 alin. (2), 6 alin. (1) și (2), 7 alin. (1)

lit.a) și b), 10, 11 alin. (1) și 15 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la accesul la informație

nr.982 din 11 aprilie 2000 și a stabilit că, cererea expediată de către Străisteanu Gheorghe

cu privire la accesul la informație din 10 septembrie 2017 a fost recepționată de către

Serviciul Fiscal de Stat la poșta electronică mail@fisc.md în aceeași zi - 10 septembrie

2017, ora 12:41:46, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică din data de 14

octombrie 2017 (f. d. 14). Concomitent și în demersul poștei electronice, la care a fost

anexată cererea, Străisteanu Gheorghe a solicitat să-i fie confirmată recepționarea, inclusiv

data și numărul de înregistrare a cererii expediate.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că, la data de 12 septembrie 2017, ora 12:23,

Străisteanu Gheorghe, prin demersul poștei electronice a solicitat repetat să-i fie

comunicate data și numărul de înregistrare a cererii din 10 septembrie 2017, care, la fel, a

fost recepționat de către angajații Serviciului Fiscal de Stat la poșta

electronicămail@fisc.md în aceeași zi - 12 septembrie 2017, ora 12:23:44 (f. d. 15, 16).

Instanța de apel a reținut că, argumentele Serviciului Fiscal de Stat precum că, nu a

recepționat prin intermediul poștei electronice cererea depusă de către Străisteanu

Gheorghe, nu pot fi reținute pe motiv că, extrasul prezentat la materialele cauzei de către

apelantul-reclamant de pe poșta electronică XXXXX dar și extrasul mesajelor expediate

destinatarilor atestă contrariul (f. d. 13-16).

Totodată, instanța de apel a mai reținut că, în extrasul de pe poșta electronică

nominalizat nu este nicio mențiune despre faptul că, cererea nu a fost expediată corect sau

aceasta nu a fost expediată la adresa electronică a Inspectoratului Fiscal de Stat, din contra,

rezultă că, cererea din data de 10 septembrie 2017, ora 12:41 a fost expediată și primită de

către Inspectoratul Fiscal de Stat, fapt ce se confirmă prin mențiunea „received”/

„recepționat” (f. d. 14,16).

Instanța de apel a menționat că, la materialele cauzei nu există careva dovezi de

recepționare de către Străisteanu Gheorghe a răspunsului în termenul legal prevăzut de

Legea cu privire la accesul la informație nr. 982 din 11 aprilie 2000, fapt ce contravine

prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea menționată, or, deciziile luate în conformitate cu

prezenta lege urmau a fi comunicate solicitantului într-un mod, ce ar garanta recepționarea

și conștientizarea acestora.

Afară de aceasta, instanța de apel, ținând cont de circumstanțele cauzei, pretențiile

invocate, complexitatea cauzei, comportamentul părților, conduita furnizorului de

informație și de importanța procesului pentru apelant-reclamant, a considerat că, suma de

200 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, este echitabilă suferințelor psihice suportate de

către Străisteanu Gheorghe, nefiind excesivă pentru apelantul-pârât, dar care concomitent

nu poate constitui un venit nejustificat.

3

La data de 26 noiembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat, iar la

data de 27 decembrie 2019 a depus recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei și nu au dat o apreciere corectă probelor prezentate, acordând prioritate

argumentelor invocate de către Străisteanu Gheorghe, care sunt lipsite de temei și rațiune.

A menționat că, cererile înaintate prin intermediul poștei electronice de către

Străisteanu Gheorghe nu au fost recepționate de către Serviciul Fiscal de Stat și despre

existența acestora nu se putea cunoaște și nu poate fi învinuit de unele inacțiuni pretins a fi

ilicite.

A susținut că, intimatul nu a utilizat toate metodele posibile ca cererea să ajungă la

destinatar pentru examinarea ulterioară, cu toate că cunoștea despre faptul că cererea nu a

fost recepționată de către Serviciul Fiscal de Stat.

A afirmat că, compensarea bănească a prejudiciului moral poate avea loc doar în

cazurile în care întinderea acestuia este semnificativă, ceea ce la caz nu s-a demonstrat,

nefiind prezentate probe, care ar atesta faptul prejudicierii psihice, indicate de către

Străisteanu Gheorghe.

A invocat că, intimatul Străisteanu Gheorghe nu a indicat care drepturi patrimoniale

i-au fost lezate prin pretinsa inacțiune a Serviciului Fiscal de Stat și nici imperioasa

necesitate de a-i fi eliberate informațiile solicitate prin cererea din 10 septembrie 2017.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Din materialele dosarului rezultă că, decizia instanței de apel a fost adoptată la data

de 06 noiembrie 2019 și a fost notificată recurentului la data de 06 decembrie 2019, fapt

4

confirmat prin avizul de recepție, anexat la materialele dosarului (f. d. 171), respectiv,

recursul motivate depus de Serviciul Fiscal de Stat, la data de 27 decembrie 2019, este în

termen.

La data de 02 ianuarie 2019, în adresa intimatului, Străisteanu Gheorghe a fost

expediată copia recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței (f. d. 168), însă intimul nu și-a valorificat dreptul

procedural și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de către

Serviciul Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus

de către Serviciul Fiscal de Stat, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

6