2ra-1185/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1185/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – B. Bîrca, E. Clim, S. Iorgov

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de lichidatorul ÎMGFL nr. 16 în

procedura falimentului, Sacaliuc Cristina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 16 către

Alexandr Craveț, Alexei Craveț, Alexandr Craveț și Ninei Craveț, intervenient

accesoriu SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

admis apelul declarat de Alexandr Craveț și modificată hotărârea din 07 iunie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

con st ată:

La 09 iulie 2014, ÎMGFL nr. 16 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Alexandr Craveț, intervenient accesoriu SA „Termocom”, în procedura

falimentului, cu privire la încasarea datoriei în mărime de 34222,75 de lei.

Prin hotărârea din 26 februarie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a

fost admisă acțiunea depusă de ÎMGFL nr. 16 și a fost încasată de la Alexandr Craveț

în beneficiul ÎMGFL nr. 16 datoria pentru serviciile comunale în mărime de

34222,75 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1 126,68 de lei.

Prin încheierea din 03 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

lui Alexandr Craveț și a fost repus în termenul de declarare a apelului împotriva

hotărârii din 26 februarie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Prin decizia din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Alexandr Craveț și a fost casată hotărârea din 26 februarie 2015 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată.

La 21 martie 2018, ÎMGFL nr. 16, în procedura falimentului, a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a indicat că își înaintează pretențiile față de

Alexandr Craveț, Alexei Craveț, Alexandr Craveț și Nina Craveț, intervenient

1

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și a solicitat încasarea în mod

solidar de la Alexandr Craveț, Alexei Craveț, Alexandr Craveț și Nina Craveț în

beneficiul ÎMGFL nr. 16, în procedura falimentului, a sumei de 53 989,31 de lei, cu

titlu de datorie pentru energia termică consumată pentru perioada 01 noiembrie 2001

- 01 februarie 2018 și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, ÎMGFL nr. 16 a indicat că, în baza contului personal

deschis la ÎMGFL nr. 16 pe numele pârâtului, SA „Termocom”, în procedura

falimentului, a livrat energia termică. Odată cu deschiderea contului personal,

locatarul vizat a acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL nr. 16, fapt ce se

confirmă prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei

termice. Locatarul nominalizat nu a contestat bonurile de plată pentru serviciile

prestate, fapt ce indică la acordul tacit la calitatea serviciilor prestate.

Astfel, reieșind din cele menționate anterior, au apărut relații dintre locatar și

ÎMGFL nr. 16, în calitate de gestionar al fondului locativ, potrivit Hotărârii

Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, care prevede expres că în clădirile cu mai

mulți consumatori și cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate,

contractul se încheie cu consumatorul principal.

Potrivit reclamantei, pârâtul nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată

la data de 30 martie 2014 constituie suma de 34222,75 lei pentru energia termică,

fapt ce se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-

comunale respective.

Prin hotărârea din 07 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost

admisă acțiunea depusă de ÎMGFL nr. 16, în procedura falimentului, și s-a încasat

în mod solidar de la Alexandr Craveț, Alexei Craveț, Alexandr Craveț și Nina Craveț

în beneficiul ÎMGFL nr. 16, în procedura falimentului, datoria pentru serviciile

locativ-comunale în mărime de 53989,31 de lei și taxa de stat în mărime de 1 026,68

de lei. Totodată, a fost încasată în mod solidar de la Alexandr Craveț, Alexei Craveț,

Alexandr Craveț și Nina Craveț în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 593

de lei.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Alexandr Craveț și modificată hotărârea din 07 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, micșorând suma datoriei pentru serviciile locativ

comunale de la 53 989,31 lei (cincizeci și trei mii nouă sute optzeci și nouă) până la

15 053,35 lei (cincisprezece mii cincizeci și trei) și suma cheltuielilor de judecată

(taxa de stat) de la 1 026 lei (o mie douăzeci și șase) până la 452 lei (patru sute

cincizeci și doi).

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, Alexandr Craveț a invocat

expirarea termenul de prescripție. Astfel, creditorul poate încasa prin intermediul

unei hotărâri judecătorești suma care s-a acumulat în ultimii 3 ani. Prin urmare,

acțiunea ÎMGFL nr. 16 către pârâții Alexandr Craveț, Nina Craveț, Alexandr

Alexandrovici Craveț, Alexei Craveț, fiind înaintă la 21 martie 2018, ÎMGFL nr. 16

este justificat să încaseze datoria pentru perioada martie 2015 - martie 2018, pentru

care datoria constituie suma de 15 053,35 lei (51 107,51 - 36 054 lei (datoria -

februarie 2015)).

La 10 iunie 2020, lichidatorul ÎMGFL nr. 16 în procedura falimentului,

Sacaliuc Cristina, a declarat recurs împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de

Apel Chișinău.

2

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 10

martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 07 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

lichidatorul ÎMGFL nr. 16 în procedura falimentului, Sacaliuc Cristina, inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 10 martie 2020 și expediată participanților la proces la 18 mai 2020 (f.d. 258, vol.

II), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către perticipanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău

a fost înregistrat la 10 iunie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

3

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de lichidatorul ÎMGFL nr. 16 în procedura

falimentului, Sacaliuc Cristina.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de lichidatorul ÎMGFL nr. 16 în

procedura falimentului, Sacaliuc Cristina.

.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4