2ra-970/20 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-970/20 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-970/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud.: M. Juganari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

D E C I Z I E

02 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând recursurile declarate de Anatolie Rusu, Maria Rusu și Societatea pe

Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală” împotriva lui Anatolie Rusu și Mariei

Rusu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Anatolie Rusu și s-a casat hotărârea din 15 decembrie 2018

a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, fiind pronunțată o nou hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 28 noiembrie 2017, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Anatolie Rusu și Mariei Rusu cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în temeiul contractului de împrumut

nr. 1284/2010 din 10 noiembrie 2010, creditorul a acordat, iar debitorul Anatolie Rusu

a primit un împrumut în sumă de 60000 lei, cu scadența finală la 01 decembrie 2014.

SA „Corporația de Finanțare Rurală” a relatat că rambursarea integrală și în timp

util a împrumutului acordat, dobânzilor pentru utilizarea lui și altor plăți stabilite în

temeiul contractului de împrumut sus-menționat, a fost asigurată prin contractul de

fidejusiune nr. 1284/F/2010/1 din 10 noiembrie 2010, în temeiul căruia fidejusorul

Maria Rusu și-a asumat obligația să răspundă solidar cu debitorul Anatolie Rusu pentru

nerespectarea obligațiilor de către acesta.

Reclamanta a menționat că pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale privind

rambursarea împrumutului și a dobânzilor pentru utilizarea lui, astfel încălcând

prevederile contractului de împrumut menționat și ale legislației în vigoare privind

executarea obligațiilor. În temeiul contractului de împrumut și legislația în vigoare, are

dreptul de a primi toate plățile prevăzute de contract și de a cere rambursarea

1

împrumutului, dobânzilor aferente și a altor sume pasibile de plată.

SA „Corporația de Finanțare Rurală” a mai specificat că pentru soluționarea

amiabilă a situației create, a fost expediată reclamația nr. 2/2- 518 din 30 octombrie

2017, prin care debitorul și fidejusorul au fost somați pentru stingerea datoriei până la

data de 10 noiembrie 2017, iar în caz de neexecutare, urmând să fie inițiată procedura

în judecată privind încasarea în mod solidar a datoriei de la aceștia. Pârâții însă nu au

dat curs în termenul stabilit somației creditorului de a stinge datoria restantă, iar

procedurile de soluționare amiabilă extrajudiciară a litigiului inițiat de creditor au fost

ignorate în totalitate.

Reclamanta a susținut că, la 21 noiembrie 2017, datoria debitorului Anatolie

Rusu față de SA „Corporația de Finanțare Rurală” constituia 58271,28 lei și este

formată din împrumutul restant 28000 lei, dobânda de întârziere 28547,23 lei, dobânda

restantă 1106,78 lei și penalități de întârziere în sumă de 617,27 lei.

SA „Corporația de Finanțare Rurală” a solicitat încasarea din contul pârâților a

datoriei în sumă de 58271,28 lei, a taxei de stat în sumă de 1745 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

s-a admis acțiunea înaintată de SA „Corporația de Finanțare Rurală”.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul lui Anatolie Rusu și Mariei Rusu

în beneficiul SA „Corporația de Finanțare Rurală” a datoriei în sumă de 58271,28 lei

și a taxei de stat în sumă de 1745 lei (vol. I, f.d. 122, 130-132).

La 15 ianuarie 2019, Anatolie Rusu a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de Anatolie Rusu și s-a casat hotărârea din 15 decembrie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA „Corporația de

Finanțare Rurală”.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul lui Anatolie Rusu și Mariei Rusu

în beneficiul SA „Corporația de Finanțare Rurală” a împrumutului restant în sumă de

28000 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 28547,23 lei și a taxei de stat în sumă de

1696,42 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 191-199).

La 04 mai 2020, Anatolie Rusu și Maria Rusu au depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenții au menționat că, la 20 ianuarie 2020 au luat

cunoștință cu decizia instanței de apel, având termen până la 20 martie 2020 pentru a

depune cererea de recurs, însă luând în considerare că la 17 martie 2020 a fost adoptată

Hotărârea privind declararea stării de urgență, iar potrivit pct. 8 din dispoziția nr. 1 din

18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale, termenele de exercitare a căilor

de atac au fost suspendate.

Mai mult, Anatolie Rusu și Maria Rusu au relatat că instanța de apel a comis

erori de drept material și procedural, care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

2

fundamentale ale omului. Or, instanța nu s-a expus asupra circumstanței de drept, prin

care se pretinde la încasarea datoriei în sumă de 55396,61 lei.

Recurenții au indicat că pe parcursul examinării cauzei au prezentat probe certe,

concludente privitor la lipsa culpei/vinovăției în executarea obligațiilor. Totodată,

instanța de apel nu a dovedit vina recurentului și nici nu s-a expus asupra faptului că

Anatolie Rusu la 10 octombrie 2013 a suportat 3 intervenții chirurgicale și a fost în

imposibilitate de a executa obligațiile contractuale.

Ulterior, la 04 mai 2020, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

contestate, în partea respingerii pretențiilor cu privire la încasarea dobânzii

contractuale și a penalității, cu pronunțarea unei noi hotărâri de încasare din contul

pârâților a dobânzii contractuale în sumă de 1106,78 lei, a penalității în sumă de 617,27

și a taxei de stat achitate la depunerea cererii de recurs în sumă de 872,50 lei.

În motivarea cererii, recurenta a indicat că circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei nu au fost constatate pe deplin, deoarece instanța de apel nu a luat

în considerare că dobânda de întârziere a fost calculată numai pentru încălcarea

termenelor de rambursare a împrumutului, iar penalitatea s-a calculat numai în cazul

întârziere plății dobânzii.

Totodată, SA „Corporația de Finanțare Rurală” a menționat că instanța de apel a

încălcat regulile de aplicare a legii civile în timp, deoarece penalitatea fiind calculată

până la 22 mai 2014, reprezintă o situați juridică deja realizată la data intrării în vigoare

a Codului civil modernizat.

La 02 iunie 2020, în adresa intimatei SA „Corporația de Finanțare Rurală” a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Anatolie Rusu și Maria Rusu, iar în adresa

ultimilor a fost expediată copia cererii de recurs depusă de SA „Corporația de Finanțare

Rurală”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol. II, f.d. 54).

La 01 iulie 2020, Anatolie Rusu și Maria Rusu a depus referința la cererea de

recurs depusă de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, solicitând a de considera

recursul ca inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursurilor, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care SA

„Corporația de Finanțare Rurală” să-și expună poziția față de temeiurile recursului

depus de Anatolie Rusu și Maria Rusu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate a fost expediată

participanților la proces, la 27 ianuarie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(vol. I, f.d. 200), însă date despre recepționarea deciziei instanței de apel, la materialele

cauzei lipsesc.

Astfel, luând în considerare Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru

Situații Excepționale, prin care au fost suspendate termenele de procedură pe perioada

stării de urgență, instanța de recurs constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și a depus cererile de recurs în termen.

3

Prin încheierea din 12 august 2020 a Curții Supreme de Justiție, cererile deduse

judecății sau considerat admisibile pentru a fi examinare în fond.

Verificând decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și cererile

de recurs, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune respingerea cererii de recurs depusă de Anatolie Rusu și Maria

Rusu și admiterea recursului declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, casată

integral decizia contestată, cu menținerea hotărârii din 15 decembrie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) Cod de procedură civilă oferă instanței de

recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și a

temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu,

care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în fazele procesual

anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate arbitrare sau

vădit nerezonabile.

Din materialele cauzei rezultă că, la 28 noiembrie 2017, SA „Corporația de

Finanțare Rurală” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Rusu

și Mariei Rusu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, Judecătoria Hîncești, sediul

Ialoveni, prin hotărârea din 15 decembrie 2018 a admis acțiunea înaintată de SA

„Corporația de Finanțare Rurală”.

A dispus încasarea în mod solidar din contul lui Anatolie Rusu și Mariei Rusu

în beneficiul SA „Corporația de Finanțare Rurală” a datoriei în sumă de 58271,28 lei

și a taxei de stat în sumă de 1745 lei (vol. I, f.d. 122, 130-132).

Instanța de apel, prin decizia din 19 decembrie 2019 a admis cererea de apel

depusă de Anatolie Rusu și a casat hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni, fiind pronunțată o nouă hotărâre prin care a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Corporația de Finanțare Rurală” și a

dispus încasarea în mod solidar din contul lui Anatolie Rusu și Mariei Rusu în

beneficiul SA „Corporația de Finanțare Rurală” a împrumutului restant în sumă de

28000 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 28547,23 lei și a taxei de stat în sumă de

1696,42 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 191-199).

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că potrivit art. 39 al Legii nr.1125

din 13 iunie 2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil (în versiunea republicată

în Monitorul Oficial nr. 66-75/01.03.2019 art. 133), dispozițiile art. 942-945 din Codul

civil, introduse prin Legea nr. 133/2018 se aplică, începând cu 1 martie 2019 și

obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 1 martie 2019 sau din alte

temeiuri survenite înainte de 1 martie 2019.

Astfel, conform art. 944 alin. (2) Codul civil, în cazul în care s-a stipulat o clauză

penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobânda de întârziere calculată conform

dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea, de asemenea, creditorul poate cere

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de dobânda de întârziere.

4

Prin urmare, odată ce s-a stabilit faptul neexecutării de către Anatolie Rusu a obligației

de rambursare a împrumutului, pentru neexecutarea respectivă, acesta împreună cu

Maria Rusu datorează creditorului fie dobândă de întârziere, fie penalitate.

Însă având în vedere că apelantul nu a concretizat pentru care anume pretenție

optează, Colegiul civil a dispus încasarea în mod solidar din contul pârâților, dobânda

de întârziere în sumă e de 28547,23 lei, potrivit calculului atașat la materialele cauzei

(f.d.14), respingând solicitarea privind încasarea penalității.

În ceea ce privește solicitarea privind încasarea dobânzii contractuale în mărime

de 1106,78 lei, instanța de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, deoarece dobânda

contractuală privită ca plată a contractului urmează a fi solicitată în termenul stabilit

pentru executarea obligațiilor și nu poate depăși data de 01 decembrie 2014. Contrar

prevederilor legale, potrivit calculului atașat la materialele cauzei (f.d.14), rezultă că

dobânda contractuală a fost calculată până la 21 noiembrie 2017.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs relevă că instanța de apel

la adoptarea deciziei a interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită a materialului

probator ce se referă la încasarea dobânzii contractuale și a penalității, pe când prima

instanță, justificat, pronunțându-se asupra aspectelor importante, având în susținere

cadrul legal aplicabil în speță a ajuns la concluzia temeiniciei integrale a acțiunii.

Totodată, întru evitarea deficiențelor în executarea deciziei, acesta urmează a fi casată

integral.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Codul civil în vigoare până la 01 martie

2019, drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor

persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi

și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul legislației civile.

Articolul 512 Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019, stipulează că în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în

a da, a face sau a nu face. Obligația poate fi pură și simplă sau afectată de modalități.

Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să nu contravină legii,

ordinii publice și bunelor moravuri.

În contextul celor precitate, instanța de recurs consideră necesar de a menționa

art. 867 alin. (1) Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019, care prevede că prin

contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte

părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie

banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea

termenului pentru care i-au fost date.

În conformitate cu art. 1146 alin. (1) Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019,

prin contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă parte (creditor)

5

să execute integral sau parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului.

Iar prevederile art. 1156 alin. (1) Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019,

stipulează că în cazul neexecutării obligației principale, fidejusorul și debitorul sânt

obligați solidar în fața creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Din materialele cauzei rezultă că, la 10 noiembrie 2010, între SA „Corporația de

Finanțare Rurală” și Anatolie Rusu a fost încheiat contractul de împrumut nr.

1284/2010, prin care SA „Corporația de Finanțare Rurală” i-a acordat pârâtului suma

de 60000 lei, cu termen final de rambursare până la 01 decembrie 2014 (vol. I, f.d.

5-9).

Astfel, pentru asigurarea rambursării împrumutului acordat, la 10 noiembrie

2010, între SA „Corporația de Finanțare Rurală” și Maria Rusu a fost încheiat

contractul de fidejusiune nr. 1284/F/2010/1. În temeiul prezentului contract, pârâta s-a

obligat să răspunsă solidar cu Anatolie Rusu pentru nerambursarea în timp a

împrumutului acordat (vol. I, f.d. 10).

Instanța de recurs evidențiază faptul că, la 30 octombrie 2017, SA „Corporația

de Finanțare Rurală” a expediat pârâților reclamația cu nr. 2/2-518, prin care a solicitat

achitarea integrală a datoriei în sumă de 57860,61 lei, compusă din împrumutul restant,

dobânda restantă, dobânda de întârziere și penalități, fiindu-le acorda termen până la

10 noiembrie 2017 (vol. I, f.d. 11). Reclamația fiind recepționată la 06 noiembrie 2017

de către Anatolie Rusu, însă nefiind executată (vol. I, f.d. 12).

În vederea probării faptului că Anatolie Rusu și Maria Rusu nu și-au executat

integral obligațiile contractuale, reclamanta-recurenta SA „Corporația de Finanțare

Rurală” a prezentat raportul privind plățile efectuate de către Anatolie Rusu, conform

situației la data de 21 noiembrie 2017, prin care se atestă că ultimul a achitat doar suma

de 32000 lei din suma împrumutului acordat, iar pentru suma restantă, fiindu-i calculate

dobânzi și penalități (vol. I, f.d. 14).

Instanța de recurs învederează că, la 12 iulie 2018, Anatolie Rusu a prezentat

instanței de judecată bonuri de plată ce confirmă plata împrumutului, a dobânzilor și

penalității, ce corespunde cu raportul prezentat de SA „Corporația de Finanțare

Rurală”, acest fapt fiind menționat însăși de către Anatolie Rusu (vol. I, f.d. 64-82).

În corespundere cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție atestă că nici în prima instanță, nici în instanța de apel, Anatolie

Rusu și Maria Rusu nu au prezentat probe suplimentare ce ar combate argumentele și

probele prezentate de partea reclamantă.

Dimpotrivă, la materialele cauzei este anexată copia hotărârii din 25 aprilie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

înaintată de Anatolie Rusu împotriva SA „Corporația de Finanțare Rurală” cu privire

la considerarea datoriei finale în sumă de 10676 lei, în baza contractului de împrumut

nr. 1284/2010 din 10 noiembrie 2010 (vol. I, f.d. 52-54).

Ca urmare, instanța de recurs constată ca întemeiată cerința cu privire la

încasarea datoriei restante în baza contractului de împrumut nr. 1284/201010

noiembrie 2010, în sumă de 28000 lei.

6

Potrivit art. 572 alin. (1) și (2) Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019

temeiul executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în

modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Drept urmare, în contextul celor menționate mai sus, instanța de recurs va

respinge ca neîntemeiate argumentele invocate de către Anatolie Rusu și Maria Rusu

cu privire la ilegalitatea deciziei contestate și apreciază ca relevante argumentele

recurentei SA „Corporația de Finanțare Rurală” invocate în susținerea cererii de recurs.

În corespundere cu art. 869 alin. (1) și (3) Cod civil în vigoare până la 01 martie

2019, în baza contractului de împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobânzi, care

trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

Se plătește dobândă la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii

contractului și cel al restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Articolul 872 alin. (1) Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019, prevede că în

cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate

cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art.619 dacă

legea sau contractul nu prevede altfel.

Prin urmare, odată cu încheierea contractului de împrumut, creditorul cu acordul

debitorului a prevăzut și dobânda flotantă în mărime de 14% anual, care a fost calculată

la soldul împrumutului (pct. 6.1 – 6.2 din contract), totodată, a fost instituită și dobânda

de întârziere în mărime de 24% anual (pct. 7.1 din contract).

În conformitate cu art. 624 alin. (1) și (3) Cod civil, în vigoare până la 01 martie

2019, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile

evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației,

urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Clauza penală poate fi

stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligației garantate prin

clauza penală sau a părții neexecutate.

Întru executarea obligațiilor de plată a dobânzii de întârziere, debitorul a

prevăzut și penalitatea în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a achitării

dobânzii de întârziere (pct. 7.3 din contract), în acest sens fiind prezentate calculele

detaliate pentru a fi probate sumele solicitate (vol. I, f.d. 97-99).

La acest capitol, raportând prevederile legale menționate supra, instanța de

recurs apreciază ca eronată concluzia instanței de apel cu privire la aplicarea

prevederilor 942, 944 și 947 Cod civil în vigoare de la 01 martie 2019, deoarece potrivit

art. 7 alin. (1) Cod civil Cod civil în vigoare de la 01 martie 2019, prevede că Legea

civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de

constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei

situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Ca consecință, instanța de recurs atestă că prevederile Codului civil în vigoare

de la 01 martie 2019, nu sunt relevante situației juridice din speța dată, astfel că

concluzia primei instanțe cu privire la admiterea acțiunii și încasarea dobânzii de

întârziere în sumă de 28547,23 lei, a dobânzii restante în sumă de 1106,78 lei și a

penalității în sumă de 617,27 lei este una întemeiată, având în vedere că prevederile ce

se referă la încasarea penalității și dobânzii au fost incluse în contractul de împrumut

încheiat la 10 noiembrie 2010, adică până la intrarea în vigoare a noului Cod civil.

7

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Anatolie Rusu și Maria Rusu urmează a fi respins și admisă cererea de recurs depusă

de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, casată integral decizia din 19 decembrie 2019

a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea de recurs depusă de Anatolie Rusu și Maria Rusu.

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare

Rurală”.

Se casează decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Se menține hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală” împotriva lui Anatolie Rusu și Mariei Rusu

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

8