3ra-918/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-918/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-918/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Autoritatea Națională de

Integritate,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Valerian Botezatu împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la

contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din data de 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de către Autoritatea Națională de Integritate împotriva

hotărârii din data de 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 07 martie 2019 Valerian Botezatu a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Autorității Naționale de Integritate,

prin care a solicitat declararea nulității actului de constatare nr. 13/11 din 13 februarie

2019, repararea prejudiciului moral în legătură cu emiterea actului administrativ

nelegitim, în mărime de 450 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată suportate

în legătură cu examinarea acțiunii, compuse din cheltuielile pentru transport necesare

asigurării prezenței reclamantului la ședințele de judecată.

În motivarea acțiunii Valerian Botezatu a invocat că în temeiul ordinului

Procurorului General nr. 1187-p din 25 decembrie 2007 a fost numit în funcție de

procuror în Procuratura raionului Cimișlia.

La 06 noiembrie 2018, în privința reclamantului, de către Autoritatea Națională

de integritate a fost inițiat controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor

de interese, manifestat prin nedeclararea și nesoluționarea conflictului de interese

apărut în perioada exercitării funcției de procuror în Procuratura raionului Cimișlia.

Prin actul de constatare nr. 13/11 din 13 februarie 2019 al inspectorului de

integritate al Autorității Naționale de Integritate s-a constatat că Valerian Botezatu,

procuror în Procuratura raionului Cimișlia, a încălcat regimul juridic al conflictului de

interese manifestat prin:

- neinformarea în conformitate cu art. 12, alin. (4), lit. a) și b) din Legea nr. 133

din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale și art. 6, alin. 3), lit.

1

h) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, de către Valerian

Botezatu, procuror în Procuratura raionului Cimișlia, în termen de 3 zile procurorul

ierarhic superior despre conflictul de interese în care se află;

- nesoluționarea în conformitate cu art. 14, alin. (3) și (4) din Legea nr. 133 din 17

iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale, de către Valerian

Botezatu, procuror în Procuratura raionului Cimișlia, a conflictului de interese real,

prin examinarea cererilor depuse împotriva acțiunilor pretins ilegale ale notarului

Alexandru Untura, emiterea deciziilor în urma examinării acestor cereri, și a

răspunsurilor petiționarului, după cum urmează:

 plângerea nr. 590/16-pl din 21 martie 2018, nota informativă privind rezultatele

examinării petiției din 27 martie 2018 și răspunsul adresat petiționarului, nr. 02-02d/l

8-789 din 17 martie 2018.

 plângerea nr. 789/26-pl din 18 aprilie 2018, nota informativă privind rezultatele

examinării petiției din 17 mai 2018 și răspunsul adresat petiționarului, nr. 02-02d/l 8-

1228 din 18 mai 2018.

 plângerea nr. 900/37-pl din 3 mai 2018, nota informativă privind rezultatele

examinării petiției din 24 mai 2018 și răspunsul adresat petiționarului, nr. 02-02d/l8-

1262 din 24 mai 2018.

 plângerea nr. 1342/65-p! din 22 iunie 2018, nota informativă privind rezultatele

examinării petiției din 22 iunie 2018, și răspunsul adresat petiționarului, nr. 02-02d/l

8-1575 din 22 iunie 2018.

 plângerea nr. 1537/84-pl din 13 iulie 2018, nota informativă privind rezultatele

examinării petiției din 13 august 2018, și răspunsul adresat petiționarului, nr. 02-

02d/18-1977 din 13 august 2018.

În temeiul art. 39, alin. (2) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate, se sesizează autoritatea responsabilă de numire în

funcție, în termen de 5 zile din momentul în care actul de constatare va rămâne

definitiv, în vederea încetării raporturilor de serviciu lui Valerian Botezatu, în funcția

de procuror în procuratura raionului Cimișlia.

În temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea

averii și intereselor personale, se decade Valerian Botezatu din dreptul de a exercita o

funcție publică sau o funcție de demnitate publică pe o perioadă de 3 (trei) ani de la

data eliberării sau destituirii din funcție de demnitate publică sau de la data rămânerii

definitivă a actului de constatare ori din data rămânerii definitivă și irevocabilă a

hotărârii judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese.

Se înscrie Valerian Botezatu în registrul de stat al persoanelor care au interdicție

de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, de la data eliberării sau destituirii

din funcția de demnitate publică sau din data rămânerii definitivă și irevocabilă a

hotărârii judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese.

Se publică actul de constatare rămas definitiv pe pagina web oficială a Autorității

cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

În opinia lui Valerian Botezatu actul de constatare a fost emis cu derogări de la

prevederile legislației în vigoare și este pasibil a fi anulat, deoarece analizând acțiunile

procurorului, Valerian Botezatu în coroborare cu normele de drept pertinente, se

constată că nici o acțiune efectuată de reclamant nu se încadrează în prevederile art. 12

din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016.

2

La caz, cererile Nelei Cențov, în a căror examinare de către procurorul Valerian

Botezatu, Autoritatea Națională de Integritate a constatat pretinsul conflict de interese,

după natura lor juridică, prezintă petiții sau cereri de solicitare de informație, în urma

examinării cărora procurorul nu a adoptat careva decizii în sensul Legii cu privire la

procuratură sau Codului de Procedură Penală, ci a întocmit note informative și a

informat petiționarul prin scrisori cu explicații detaliate, care nu au forță de decizie.

Rezultatul examinării acestor cereri nu poate avea un impact asupra notarului

Alexandru Untura, or, petiționara Nelea Cențov, fiind informată despre rezultatele

examinării petițiilor sale, nu a depus careva plângeri vis-a-vis de pretinsele acțiuni

ilegale ale notarului Alexandru Untura în sensul art. 263 din Codul de procedură

penală, care ar fi de competența organelor de urmărire penală al Ministerului Afacerilor

Interne, pe marginea cărora procurorul are competențe de a decide în conformitate cu

Codul de procedură penală, iar constatarea altor abateri în activitatea notarilor ține de

competența Comisiei de etică instituită de Camera Notarilor, conform art. 52 al Legi

cu privire la organizarea activității notarilor.

Prin urmare, concluzia agentului de integritate privitor la faptul că notele

informative și răspunsurile întocmite pe marginea examinării petițiilor Nelei Cențov

reprezintă în sine luarea unor decizii, sunt niște concluzii personale ale agentului de

integritate, care nu sunt bazate pe prevederile cărorva acte normative, or, conform art.

14 din Legea nr. 190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare, în rezultatul

examinării petiției se emite răspuns care i se aduce la cunoștință petiționarului în scris,

iar conform art. 15 din Legea nr. 982- XIV din 11 mai 2000 privind accesul la

informație, cererile scrise cu privire la accesul la informație vor fi înregistrate în

conformitate cu legislația cu privire la registre și petiționare.

Reclamantul a menționat că în cadrul efectuării controlului privind respectarea

regimului juridic de interese, cât și la întocmirea actului de constatare, inspectorul de

integritate nu a intrat în esența plângerilor depuse de Nelea Cențov, precum și nu a

studiat acțiunile întreprinse de procurorul Valerian Botezatu și rezultatele verificării

petițiilor, deoarece acestea poartă un caracter aberativ, nefiind bazate pe careva fapte

concrete, precum și conțin invocații și solicitări de intervenție a procurorului,

caracterizate prin obligarea notarului Alexandru Untură de a efectua acțiuni, care, în

urma verificării petițiilor s-au constatat de a nu fi obligatorii pentru notar în condițiile

Legii, precum și impunerea notarului numit de a efectua acțiuni care deja au fost

întreprinse, fapte stabilite în rezultatul examinării petițiilor.

Cu referire la invocațiile inspectorului de integritate cu privire la oportunitatea

procurorului Valerian Botezatu de a se autosesiza în temeiul art. 262 din Cod de

procedură penală, reclamantul a menționat că conform pct. 4), alin. (1) al normei citate,

organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru

săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Codul penal prin depistarea nemijlocit de către

organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni.

În speță, în urma examinării plângerilor Nelei Cențov, nu au fost stabilite bănuieli

rezonabile de săvârșire sau pregătire de către notarul Alexandru Untură, fie de altă

persoană, a unor infracțiuni prevăzute de Codul penal. Mai mult, plângerile depuse de

Nelea Cențov, purtau un caracter aberativ, fară a fi întemeiate pe fapte concrete. De

asemenea, plângerile înaintate nu corespundeau după conținut și formă prevederilor

art. 263 din Codul de procedură penală.

3

Totodată, agentul de integritate, neîntemeiat a calificat că interesul personal al

reclamantului constă în faptul că, soția acestuia, fiind doar o simplă salariată în cadrul

biroului notarului, activând ca contabil, deci nefiind nici persoană cu statut de

funcționar public, ci un simplu salariat cu studii în contabilitate, angajată în funcția de

contabil fără dreptul la a doua semnătură, precum și fără drepturi și obligații de a

întocmi proiecte sau acte notariale, ar putea avea urmări negative la serviciu, urmare a

notificării de către Valerian Botezatu, a petiționarei Nelea Cențov, pe marginea

cererilor depuse și examinate de către procuror.

Mai mult ca atât, concluzia despre existența interesului personal al lui Valerian

Botezatu, care în opinia inspectorului de integritate putea influența examinarea

obiectivă și imparțială a cererilor depuse împotriva acțiunilor pretins ilegale a notarului

Alexandru Untură, este faptul că, ultimul este angajatorul soției sale Olga Botezatu.

Anume Alexandru Untură, conform art. 10, alin. (1) din Codul muncii, are dreptul să

modifice, să suspende și să desfacă contractul individual de muncă cu salariata Olga

Botezatu, precum și, să o stimuleze pentru muncă eficientă. Anume Alexandru Untură,

în calitatea de angajator achită salariu anual Olgăi Botezatu în sumă de 186 000 sau 15

500 lei lunar, care se răsfrânge nemijlocit asupra bugetului familiei Botezatu, opinie

care a stat la baza adoptării deciziei de către inspectorul de integritate. În acest context,

este de menționat că, aceasta este o concluzie neîntemeiată, bazată pe presupuneri, însă

atât legislației naționale, cât și a celei internaționale, nici o acuzație, fie într-un proces

penal, contravențional, administrativ, disciplinar, etc., nu poate fi bazată pe

presupuneri, urmând a fi bazată pe probe concrete ce ar demonstra vinovăția

făptuitorului.

Astfel, Valerian Botezatu a susținut că din materialele prezentate și rezultatele

soluționării cererilor Nelei Cențov, prin solicitările acesteia de a întreprinde acțiuni, ce

nu țin de competența procurorului, precum și prin refuzul ultimei de a depune plângere

în conformitate cu art. 263 din Codul de procedură penală, nu s-a constatat existența

unui conflict de interese, or, acesteia i-au fost comunicate în scris toate răspunsurile la

cereri și modalitatea legală de soluționare a acestora.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral reclamantul a indicat

că prin actul administrativ contestat i-au fost cauzate suferințe morale enorme reieșind

din pericolul de a rămâne fără muncă, fapt care i-ar pune în pericol bunăstarea materială

proprie și a familiei sale. Neîncrederea în ziua de mâine îi provoacă reclamantului un

disconfort psiho-emoțional permanent, fapt care a determinat apariția insomniei, stării

de stres permanent, motiv din care solicită repararea prejudiciului moral în mărime de

450 000 lei, suma aproximativă salariului nerealizat de reclamant pentru perioada de

trei ani în caz de decăderea reclamantului din dreptul de a exercita o funcție publică

sau o funcție de demnitate publică pe perioada respectivă.

Prin hotărârea din date de 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a admis parțial acțiunea, s-a anulat actul de constatare nr.13/11 din 13

februarie 2019 al Autorității Naționale de Integritate și s-a dispus încasarea de la

Autoritatea Națională de Integritate în beneficiul lui Valerian Botezatu a sumei de 2

000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 1 095,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. (f.d.

116,121-137, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 27 mai 2020 a respins apelul

declarat de către Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii din data de 20

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 202,203-223, vol.I)

4

Instanțele de judecată în temeiul normelor de drept ce reglementează raportul

juridic litigios au concluzionat că pretenția lui Valerian Botezatu cu privire la anularea

actului de constatare nr.13/11 din 13 februarie 2019 al Autorității Naționale de

Integritate este întemeiată, deoarece s-a stabilit cu certitudine lipsa unui conflict de

interese real, care presupune existența unui conflict între îndatoririle publice și

interesele private ale unui funcționar public, interesele private ale funcționarului,

putând influența în mod necuvenit exercitarea îndatoririlor și a responsabilităților sale

oficiale.

Cu referire la pretenția lui Valerian Botezatu privind repararea prejudiciului

moral, instanțele de judecată au menționat că prin emiterea în privința acestuia a actului

de constatare nr. 13/11 din 13 februarie 2019 i s-au provocat suferințe ce justifică

repararea prejudiciului moral, însă totuși cuantumul prejudiciului moral pretins în sumă

de 450 000 lei este unul excesiv și disproporțional în raport cu circumstanțele stabilite,

astfel instanțele au evaluat prejudiciul moral suportat la suma de 2 000 lei, care

corespunde principiilor compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

precum și a caracterului, gravității suferințelor psihice cauzate.

Cât despre pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanțele de

judecată prin prisma art. 94, alin. (1) din Codul de procedură civilă au admis pretenția

dată, stabilind că Valerian Botezatu a suportat cheltuieli legate de transport și cheltuieli

poștale, fapt confirmat prin ordinele de plată anexate la materialele dosarului

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Autoritatea Națională de

Integritate, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea decizie instanței de apel

și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri. ( f.d.5-10, vol.II)

În motivarea recursului Autoritatea Națională de Integritate a indicat că la caz nu

au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, au fost încălcate, interpretate eronat și aplicate grșit normele de drept material.

Autoritatea recurentă a menționat că existența unui conflict de interese prevede în

sine și interese nonpecuniare, acestea apar din relațiile familiale sau personale, cu

implicarea nemijlocită în activități. Astfel, observăm că sunt interese ce nu au direct

caracter personal, dar care sunt obiect al conflictului de interese, astfel având

posibilitatea de a influența procesul administrativ.

La caz, instanțele de judecată și-au expus aprecierea pe faptul că legătura cauzală

dintre activitatea soției la notarul Alexandru Untură și soluționarea plângerilor pe

numele notarului, prin elaborarea și contrasemnarea notelor informative ce vizează

activitatea ultimului, precum și informarea petiționarului că plângerile date nu sunt

întemeiate, sunt lipsite de substract factologic, nefiind o legătură directă de cauzalitate.

Aici, Autoritatea Națională de Integritate a subliniat că existența unui conflict de

interese poate fi generat atât direct, cât și indirect, prin influențarea modului de

derularea a acțiunilor. Deci, în speță s-a demonstrat legătura cauzală directă între luarea

unor decizii în privința lui Alexandru Untură, ce constituie angajatorul soției lui

Valerian Botezatu, de unde Olga Botezatu își încasează salariul, ce constituie un venit

total al familiei. Iar interesul personal indirect aparent dintre legătura cauzală

Alexandru Untură - Olga Botezatu - Valerian Botezatu, circumstanță faptică ce

probează încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese consumat, de către

Valerian Botezatu.

Valerian Botezatu a depus referință la recursul înaintat de către Autoritatea

Națională de Integritate, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, indicând

5

că în procesul examinării cauzei nu au fost comise erori ce ar fi generat încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 27 mai 2020, notificată Autorității

Naționale de Integritate prin intermediul poștei electronice, la 15 august 2020.

( f.d.224, vol.I)

Autoritatea Națională de Integritate s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul

administrativ și a depus, în termen, recurs nemotivat la 16 iunie 2020 și recursul

motivat la 14 septembrie 2020. (f.d.225-226, vol. I, 5-10, vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

6

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Autoritatea Națională de Integritate, este

7

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Autoritatea Națională de Integritate, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

8