2r-384/20 — decaderea din drepturile parintesti

Dosar nr. 2r-384/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – N. Lupașcu

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai

DECIZIE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Corotcaia Xenia, prin intermediul avocatului

Rotaru Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corotcaia Xenia către

Corotchii Serghei, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor

copilului s.Ciocana, privind decăderea din drepturile părintești,

împotriva încheierii din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a restituit cererea de apel depusă de Corotcaia Xenia împotriva hotărârii din 14

august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit.

a) din Codul de procedură civilă,

a con st at at:

La 14 februarie 2019, Corotcaia Xenia s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Corotchii Serghei, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția

drepturilor copilului s. Ciocana, privind decăderea din drepturile părintești.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 august 2019, acțiunea

a fost respinsă.

La 02 septembrie 2019, Corotcaia Xenia a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe, solicitând instanței casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii de apel, cu acordarea apelantei a unui termen de 7 zile, din momentul

recepționării prezentei încheieri, pentru prezentarea cererii de apel întocmită în

conformitate cu exigențele Legii, prezintând dovada de achitare a taxei de stat în

sumă de 75 lei și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, explicând

concomitent apelantei că în caz dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea

de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele anexate va fi restituită.

1

Prin încheierea din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de Corotcaia Xenia împotriva hotărârii din 14 august 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de

procedură civilă.

La 11 februarie 2020, Corotcaia Xenia, prin intermediul avocatului Rotaru

Vitalie, a declarat recurs asupra încheierii din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu restituirea cauzei în instanța de apel la

rejudecare.

În motivarea cererii de recurs a indicat că încheierea instanței de apel urmează a

fi casată, deoarece recurenta a îndeplinit în termen indicațiile instanței din încheierea

din 21 ianuarie 2020, prin care nu s-a dat curs cererii de apel.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Corotcaia Xenia,

prin intermediul avocatului Rotaru Vitalie, este neîntemeiat și necesită a fi respins

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 21 ianuarie 2020, fiind expediată spre

cunoștință participanților la proces la 05 februarie 2020 (f.d. 85). Astfel, ținând cont

de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 11 februarie 2020, Colegiul

consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că, prin încheierea din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, nu s-a dat curs cererii de apel, cu acordarea apelantei a unui termen de 7

zile, din momentul recepționării prezentei încheieri, pentru prezentarea cererii de

apel întocmită în conformitate cu exigențele Legii, prezintând dovada de achitare a

taxei de stat în sumă de 75 lei și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază

apelul, explicând concomitent apelantei că în caz dacă nu va lichida neajunsurile

menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele anexate

va fi restituită.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de Corotcaia Xenia împotriva hotărârii din 14 august 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de

procedură civilă.

2

Colegiul nu poate reține argumentul avocatului recurentei cu privire la faptul că

aceasta ar fi îndeplinit indicațiile instanței în termenul acordat și ar fi prezentat apelul

motivat și dovada de achitare a taxei de stat.

În această ordine de idei, este de menționat că încheierea din 19 decembrie 2019

a Curții de Apel Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a fost expediată

avocatului Rotaru Vitalie la 03 ianuarie 2020 (f.d. 73), prin poșta electronică, la

adresa e-mail indicată de către acesta în antetul cererii de apel nemotivate,

înregistrată la 02 septembrie 2019 (f.d. 56).

În motivarea cererii de recurs, avocatul recurentei a invocat că, de fapt, a

recepționat încheierea din 19 decembrie 2019, la 10 ianuarie 2020, și nu la 03

ianuarie 2020 – data când aceasta a fost expediată de către instanța de apel, fapt

despre care a informat instanța, atât printr-o discuție telefonică cu asistentul judiciar

al judecătorului-raportor, cât și printr-un mesaj expediat prin e-mail (f.d. 93). De

asemenea, s-a indicat că în încheierea recurată nu s-a motivat faptul dacă la

pronunțarea acesteia, instanța de apel a dispus de o dovadă de recepționare a

încheierii, prin care nu s-a dat curs apelului, de către apelantă (avocatul acesteia).

Respectiv, avocatul Rotaru Vitalie consideră că termenul de 7 zile, stabilit de către

Curtea de Apel Chișinău în încheierea sa din 19 decembrie 2019, urma a fi calculat

din data de 10 ianuarie 2020, și nu din data de 03 ianuarie 2020.

Cu referire la argumentele enumerate mai sus, Colegiul ține să atragă atenția

asupra faptului că, înscrisul anexat la cererea de recurs (f.d. 93), pretins a fi o dovadă

de recepție a încheierii instanței de apel din 19 decembrie 2019, nu poate fi reținut

drept probă în acest sens, dat fiind faptul că nu demonstrează în nici un fel momentul

recepționării actului instanței de către avocat. În acest sens, se reține că înscrisul

respectiv conține un mesaj adresat instanței de apel, prin care avocatul aduce la

cunoștință acesteia că ar fi primit copia încheierii la 10 ianuarie 2020 și urmează să

înlăture neajunsurile cererii de apel în decurs de 7 zile. Totodată, din acest înscris nu

poate fi dedus cu certitudine dacă mesajul a fost sau nu expediat în adresa Curții de

Apel Chișinău, lipsind cu desăvârșire data și ora expedierii. În așa mod, extrasul

respectiv din cutia poștală a avocatului, nu are o putere probantă.

Pe de altă parte, analizând scrisoarea electronică a instanței de apel din 03

ianuarie 2020 (f.d. 73), care are atașată încheierea din 19 decembrie 2019, Colegiul

conchide că aceasta conține o informație amplă cu privire la data, ora, destinatarul,

expeditorul și atașamentul la scrisoare. Mai mult, trimiterile electronice prin

intermediul tehnicii de calcul și rețelei Internet se efectuează imediat, de aceea

argumentul avocatului recurentei cu privire la faptul că ar fi recepționat încheierea

tocmai la 10 ianuarie 2020, este apreciat critic de către Colegiu, or, data recepționării

corespondenței nu trebuie confundată cu data verificării poștei electronice de către

destinatar. Respectiv, avocatul fiind un profesionsit, având în gestiune mai multe

dosare, indicând în antetul actelor pe care le întocmește adresa lui electronică, are

obligația pozitivă de a verifica conținutul cutiei poștale.

În același context, art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că, în

procesul civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau

avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă

din dreptul de a avea avocat. Cu titlu principal, în conformitate cu art. 75 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în

limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura

3

în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă

culpei părții.

În așa mod, omiterea termenului acordat de către instanța de apel pentru

înlăturarea neajunsurilor cererii de apel este interpretată de către Colegiu drept un

comportament de rea-voință din partea recurentei/avocatului, dat fiind faptul că a

fost citată legal, i s-au comunicat actele de procedură, iar odată cu depunerea la 02

septembrie 2019 a cererii de apel nemotivate, nu s-a interesat de soarta dosarului, nu

și-a îndeplinit obligațiile procedurale, nu a manifestat diligență și nu a înlăturat

neajunsurile cererii de apel, fiind obligată să se informeze de soarta dosarului și să

întreprindă măsurile necesare în scopul de a-și proteja drepturile sale de acces la

instanță.

Este de menționat că, potrivit jurisprudenței CEDO, părților pe dosar le revine

obligația de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție, însă, totodată, în conformitate cu principiile generale unanim recunoscute și

normele dreptului internațional, instanța de judecată la fixarea termenului limită de

înlăturare a neajunsurilor, precum și a celui de prezentare a părților în ședința de

judecată urmează să țină cont de proporționalitatea raporturilor juridice legate de

disponibilitatea părților și rolul judecătorului în procesul civil. Importanța acestui

fapt este determinată de echilibrul care trebuie menținut între puterea pe care o deține

partea și cea cu care este investită instanța prin lege, în scopul de a exclude orice

aparență, iar aplicarea dispozițiilor legale să fie în așa fel, încât să evite aplicarea

sancțiunilor procedurale, acolo unde este posibil.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert obligația

pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat și a achita taxa de stat la

depunerea cererii de apel, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale denotă

întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelantul nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate

cu art. 368 alin. (1).

În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă

cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de

la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților

la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

4

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Corotcaia Xenia, prin intermediul avocatului Rotaru Vitalie, împotriva încheierii

din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit cererea de apel

împotriva hotărârii din 14 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, este neîntemeiat, iar

actul de discreție al instanței de apel este întemeiat și urmează a fi menținut de către

instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Corotcaia Xenia, prin intermediul avocatului

Rotaru Vitalie.

Se menține încheierea din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corotcaia Xenia către Corotchii

Serghei, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului

s.Ciocana, privind decăderea din drepturile părintești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul

Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5