2ra-1201/20 — încasarea contravalorii corpurilor delicte

Dosarul nr. 2ra-1201/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. N. Costaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Stănilă, D. Corolevschi)

ÎNCHEIERE

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul național de

investigații al Inspectoratului General al Poliției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Lipsiuc

împotriva Inspectoratului național de investigații, Secția „Nord”, al Inspectoratului

General al Poliției, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Eugeniu Focșa cu privire la încasarea contravalorii

corpurilor delicte și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 08 octombrie 2018, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.20), Oleg Lipsiuc, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului național de

investigații al Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Eugeniu Focșa solicitând încasarea de la bugetul de stat,

gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, suma de 106400 de lei, ce

constituie contravaloarea a 3800 pachete de țigări „Winston”, încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin hotărârea din 07 octombrie

2015 a Judecătoriei Bălți, menținută prin decizia din 16 decembrie 2015 a Curții de

Apel Bălți, a fost încetat procesul contravențional în privința sa, inițiat în baza

art.265 Cod contravențional, cu restituirea a 6140 pachete de țigări ,,Winston”,

ridicate prin procesul-verbal de percheziție din 27 mai 2014. Procesul-verbal cu

privire la contravenție a fost întocmit la 19 iunie 2014 de către agentul constatator,

ofițerul superior al secției „nord”, Eugeniu Focșa, precum că în data de 27 mai 2014

ora 16:10, păstra spre comercializare la domiciliu articole de tutun și anume 6140

pachete de țigări ,,Winston”, fără dovada originii și provenienței lor.

Totodată, a menționat că în scopul executării hotărârii, s-a adresat

Inspectoratului național de investigații, secția Nord, al Inspectoratului General al

Poliției. Prin răspunsul nr. 724 din 17 octombrie 2016 a fost informat că țigările se

află la Direcția Generală Urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției, însă

la data de 27 mai 2016 din depozitul din mun. Bălți, a fost stabilit faptul sustragerii

articolelor din tutun prin metoda deteriorării ferestrei depozitului dat, fiind inițiată o

1

cauză penală. Astfel, de la Direcția Generală Urmărire penala a Inspectoratului

General al Poliției, a primit doar 2340 de pachete de țigări marca „Winston”. Astfel,

nu i-au fost restituite încă 3800 de pachete țigări de marca „Winston”.

Concomitent a precizat că prin certificatul eliberat de SC „Elantop-Grup” SRL

se atestă că prețul unui pachet de marca ,,Winston Blue”, la magazinul „Bazar” din

or. Fălești, la data de 17 aprilie 2018 constituia 28 de lei. Respectiv, contravaloarea

a 3800 de pachete țigări de marca „Winston”, constituie 106400 de lei.

Ulterior, la 17 aprilie 2019, în cadrul ședinței de judecată, Oleg Lipsiuc,

reprezentat de avocatul Iuri Frecăuțanu, a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor din acțiune, inclusiv a cercului de participanți și anume în calitate de

pârâți fiind indicați: Inspectoratul național de investigații, Secția „Nord”, al

Inspectoratului General al Poliției, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Eugeniu Focșa. Prin cererea concretizată

a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul bugetului de stat gestionat de

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Inspectoratului național de investigații,

Secția „Nord”, al Inspectoratului General al Poliției și a lui Eugeniu Focșa suma de

106400 de lei, ce constituie contravaloarea a 3800 de pachete țigări de marca

,,Winston”, încasarea, în mod solidar, din contul bugetului de stat gestionat de

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Inspectoratului național de investigații,

Secția „Nord”, al Inspectoratului General al Poliției și a lui Eugeniu Focșa a sumei

de 5192 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 3192 de lei

constituie taxa de stat, iar suma de 2000 de lei sunt cheltuieli pentru asistența

juridică.

Prin hotărârea din 03 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Lipsiuc împotriva

Inspectoratului național de investigații Nord al Inspectoratului General al Poliției,

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Eugeniu Focșa cu privire la încasarea contravalorii corpurilor delicte.

Prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Oleg Lipsiuc și s-a casat integral hotărârea din 03 septembrie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis

acțiunea înaintată de Oleg Lipsiuc și s-a încasat de la Inspectoratul național de

investigații, secția Nord, al Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Oleg

Lipsiuc suma de 106400 de lei , ce constituie contravaloarea a 3800 pachete de țigări

de marca „Winston” și suma de 5192 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că până la soluționarea cauzei

contravenționale, agentul constatator asigură păstrarea corpurilor delicte potrivit

prevederilor art.159-161 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod

corespunzător în procesul contravențional. Mai mult, la judecarea cauzei

contravenționale, instanța hotărăște asupra corpurilor delicte potrivit prevederilor

art. 106 din Codul penal și ale art. 162 din Cod

Citând prevederile art. 159 alin.(1),(6),(7), art.160 alin.(1)-(3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a conchis că, în acest sens, rezultă faptul că, în

cazul transmiterii cauzei, în documentul de însoțire, în anexele la el și în informația

anexată la rechizitoriu se indică toate corpurile delicte și alte obiecte care au fost

anexate la dosar și pe care îl însoțesc, precum și locul lor de păstrare dacă ele nu sânt

anexate la dosar.

2

De asemenea, la transmiterea cauzei în care figurează corpuri delicte, organul

care primește cauza verifică prezența obiectelor anexate la dosar în conformitate cu

datele menționate în documentul de însoțire a cauzei. Despre rezultatele acestei

verificări se face mențiune în documentul de însoțire.

Instanța de apel a punctat că în cazul în care corpurile delicte au fost transmise

conform destinației potrivit prevederilor art. 161 alin. (3), proprietarului sau, după

caz, posesorului legal i se restituie obiecte de același gen și calitate sau i se plătește

contravaloarea lor pornind de la prețurile libere în vigoare la momentul compensării.

Instanța de apel a reliefat că suma de 106 400 lei, ce constituie contravaloarea

a 3800 de pachete țigări de marca „Winston”, urmează a fi încasată din contul

Inspectoratului Național de Investigații, Secția „Nord” al Inspectoratul General al

Poliției ,care constituie suma de 106 400 de lei .

La 13 iulie 2020, Inspectoratul național de investigații al Inspectoratului

General al Poliției a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 13 februarie 2020

a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel,

emiterea unei noi decizii de respingere a apelului declarat și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că corpurile delicte nu au fost reținute ilegal,

acestea fiind parte din procesul contravențional și achitarea presupunea restituirea

bunurilor, ceea ce nu a fost posibil, având în vedere sustragerea acestor, pentru ce a

fost intentat un proces penal. Mai mult, la încetarea procesului contravențional, s-a

dispus restituirea bunurilor și nicidecum contravaloare acestor. Or, până la emiterea

unei hotărâri în procesul penal, reclamantul eronat s-a adresat în procedura civilă.

De altfel, reclamantul poate solicita organului de urmărire penală în gestiunea

căruia se află cauza referitor la sustragerea bunurilor de a fi recunoscut ca parte civilă

și de a depune o acțiune civil în acest sens.

Totodată, a menționat că în baza normelor de drept material, instanța de fond

corect a apreciat lucrurile de fapt și de drept și a emis o hotărâre legală. Or, instanța

de apel, în motivarea deciziei sale, nu a elucidat pe deplin argumentele

Inspectoratului național de investigații și eronat a aplicat prevederile Codului de

Procedură Penală, fără să cunoască esența speței.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii de însoțire datate cu 22 iulie 2020 (Vol.II, f.d.18) și a fost recepționată la

26 iulie 2020, la 27 iulie 2020 și la 28 iulie 2020, conform avizelor de recepție

(Vol.II, f.d.21-23). Corespondența adresată intimatului Eugeniu Focșa s-a restituit

instanței cu mențiunea „necunoscut” (Vol.II, f.d.19-20).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 13 februarie 2020 și a fost expediată

copiei participanților la proces la 26 martie 2020, conform scrisorii de însoțire

(Vol.I, f.d. 191).

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul național de

investigații al Inspectoratului General al Poliției, completul Colegiului civil,

3

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul național de

investigații al Inspectoratului General al Poliției, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

4

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul național de investigații al

Inspectoratului General al Poliției.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul național de

investigații al Inspectoratului General al Poliției împotriva deciziei din 13 februarie

2020 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5