2ra-1054/20 — cu privire la incasarea salariului neachitat si a dobinzii de intirziere

Dosarul nr. 2ra-1054/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

5 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentin

Bîrzoi

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Bîrzoi,

reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu împotriva Consiliului municipal

Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și Primarului General al municipiului

Chișinău cu privire la încasarea plăților salariale neachitate și a dobânzii de întârziere

împotriva deciziei din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Valentin Bîrzoi, casată hotărârea din 4 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă încheiere, prin care cererea

de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol ca fiind depusă fără respectarea căii

extrajudiciare

constată:

La 13 iulie 2017, Valentin Bîrzoi, reprezentat de avocatul Veaceslav Brăteanu

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

Primăriei municipiului Chișinău și Primarului General al municipiului Chișinău cu

privire la încasarea plăților salariale neachitate și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a invocat că prin contractul individual de muncă nr. 29

din 15 iulie 2014 încheiat cu Consiliul municipal Chișinău, în calitate de angajator,

în persoana Primarului General al municipiului Chișinău, dânsul a fost angajat în

calitate de director la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 12, începând cu 15 iulie 2014, pe un termen de 3 luni de zile calendaristice,

ulterior, durata contractului fiind prelungită prin acorduri suplimentare.

Prin acordul nr. 09 din 29 decembrie 2016 la contractul nominalizat, a fost

prelungită durata contractului individual de muncă de la 3 ianuarie 2017 până la

3 iulie 2017.

1

A menționat că începând cu 1 aprilie 2017 și până la 3 iulie 2017, nu i-au fost

achitate salariile cuvenite conform contractului individual de muncă nr. 29 din

15 iulie 2014.

A comunicat că potrivit clauzei contractuale nr. 12, rezultă că angajatorul este

obligat să achite salariatului salariul tarifar în mărime de 4 800 de lei, premiu, ajutor

material, spor pentru vechimea în muncă, suplimente conform legislației în vigoare

și contractului individual de muncă.

Astfel, suma salariilor restante constituie 14 554,84 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 9, 10, 330, 327, 329, 330,

332 Codul muncii, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la Consiliul

municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău și Primarul General al

municipiului Chișinău în beneficiul lui a salariilor neachitate în mărime de 14 554,84

de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 0,1 % din suma salariilor neachitate și

a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 5 decembrie 2017, a fost atrasă în proces în

calitate de intervenient accesoriu ÎMGFL nr. 12.

Prin hotărârea din 4 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Valentin Bîrzoi, casată hotărârea din 4 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă încheiere, prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Valentin Bîrzoi a fost scoasă de pe rol ca fiind depusă fără

respectarea căii extrajudiciare.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că după

intentarea procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 12, Valentin Bîrzoi s-a

adresat la întreprindere cu o reclamație prin care a solicitat calcularea salariului, a

concediului și achitarea indemnizațiilor pentru perioada efectiv lucrată, care a fost

respinsă de către ÎMGFL nr. 12 ca fiind neîntemeiată.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește Consiliul municipal

Chișinău și Primarul General al municipiului Chișinău, cererea scrisă a salariatului

privind repararea prejudiciului material și prejudiciului moral nu a fost depusă

conform legislației în vigoare.

Astfel, această condiție nu a fost respectată, iar faptul depunerii unei

reclamații în adresa ÎMGFL nr. 12 nu este valabilă, or ÎMGFL nr. 12 nu dispune de

calitate de pârât, aceasta fiind atrasă în calitate de intervenient accesoriu de către

instanță.

Reieșind din prevederile art. 267 lit. a) CPC, instanța de apel a conchis că

reclamantul nu a respectat calea extrajudiciară de soluționare a litigiului, or în adresa

pârâților nu a fost depusă o cerere de reparare a prejudiciului pe care îl pretinde în

instanță.

La 27 mai 2020, Valentin Bîrzoi a declarat recurs împotriva deciziei din

5 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

2

integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale.

A remarcat că cererea de apel a fost examinată de instanța de apel în lipsa lui

și a reprezentantului său, nefiind înștiințați legal despre data și ora ședinței de

judecată.

A precizat că începând cu 1 aprilie 2017 și până la 3 iulie 2017, nu i-au fost

achitate salariile cuvenite conform contractului individual de muncă nr. 29 din

15 iulie 2014.

Totodată, a reiterat că potrivit clauzei contractuale nr. 12 din contractul

menționat, angajatorul este obligat să achite salariatului salariul tarifar în mărime de

4 800 de lei, premiu, ajutor material, spor pentru vechimea în muncă, suplimente

conform legislației în vigoare și contractul individual de muncă.

Prin urmare, suma salariilor restante constituie 14 554,84 de lei.

La 24 iunie 2020, în adresa Consiliului municipal Chișinău, Primăriei

municipiului Chișinău și Primarului General al municipiului Chișinău a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Valentin Bîrzoi, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 196), fiind recepționată de către destinatari la

data de 26 iunie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 197).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 18 decembrie 2019, ceea ce se atestă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 186), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 27 mai 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valentin Bîrzoi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

3

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valentin Bîrzoi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Nici argumentul invocat în recurs de către Valentin Bîrzoi în sensul că cererea

de apel a fost examinată de instanța de apel în lipsa lui și a reprezentantului său,

nefiind înștiințați legal despre data și ora ședinței de judecată, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, actele cauzei atestă incontestabil că citația pentru ședința instanței de apel

din 14 noiembrie 2019 a fost recepționată la data de 1 noiembrie 2019 de către

reprezentantul lui Valentin Bîrzoi, avocatul Veaceslav Brăteanu, care de fapt a și

depus cererea de apel, ceea ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului, ședință de judecată la care însă părțile nu s-au prezentat.

Astfel, la caz prezintă relevanță prevederile art. 75 alin. (4) CPC, care expres

stipulează că actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor

sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost

efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Drept urmare, distinctiv este și art. 102 alin. (41) CPC, care prevede că

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Așadar, se va nota că argumentele invocate în recursul declarat se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Valentin Bîrzoi urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valentin Bîrzoi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5