2ra-891/20 — constatarea indeplinirii obligatiilor de munca pe perioada indelungata de timp, incasarea indemnizatiei de eliberare din serviciu, dobinzii de intirziere s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea indeplinirii obligatiilor de munca pe perioada indelungata de timp, incasarea indemnizatiei de eliberare din serviciu, dobinzii de intirziere s.a.
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului.
2ra-891/20 — constatarea indeplinirii obligatiilor de munca pe perioada indelungata de timp, incasarea indemnizatiei de eliberare din serviciu, dobinzii de intirziere s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-891/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: P. Păun)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, I. Țurcan V. Cotorobai)
Î N C H E I E R E
29 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nicolae Craiu
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Spoialov Victor
reprezentat de avocatul Nicolae Chiriac,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Spoialov Victor
împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la constatarea îndeplinirii
obligațiilor de muncă pe perioadă îndelungată de timp, încasarea indemnizației de
eliberare din serviciu, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae și s-a
menținut hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
c o n s t a t ă:
La 11 decembrie 2017 Spoialov Victor reprezentat de avocatul stagiar Nicolae
Chiriac în baza mandatului seria MAS nr. 010824 din 28 noiembrie 2017, a depus cerere
de chemare în judecată împotriva SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea
indemnizației de eliberare din serviciu, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a indicat că în baza ordinului nr. 8-
p din 07 iulie 1977 emis de către CS „CET-1”, Spoialov Victor a fost angajat în calitate de
șef al Departamentului automatizării, instalații termice și măsurări.
În baza ordinului nr. 132 din 25 noiembrie 1997, CS „CET-1” a fost reorganizată în
SA „CET-1”.
Prin ordinul nr. 63-a din 04 iulie 2006 a SA „CET-1” a fost desfăcut contractul
individual de muncă încheiat cu Spoialov Victor în temeiul art. 82 lit. i) din Codul muncii,
(în redacția Legii în vigoare la acel moment), și anume: „Contractul individual de muncă
încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de pensionare a
salariatului, conform legislației în vigoare, pentru limită de vârstă ori vechime în muncă
1
sau obținere de către acesta a dreptului la pensie pentru limită de vârsta ori vechime în
muncă”.
La momentul desfacerii contractului individual de muncă, lui Spoialov Victor nu i-a
fost achitată indemnizația de eliberare din serviciu și nici carnetul de muncă nu i-a fost
restituit.
În ziua imediat următoare - 05 iulie 2006, prin ordinul nr. 71a al SA „CET-1”,
Spoialov Victor a fost reangajat pe o perioadă determinată de la 05 iulie 2006 – până la 05
iulie 2007, în funcție de metrolog principal, inginer c I, conducător de grup, șef de serviciu
adjunet SCEEP.
Prin ordinul nr. 229p/02 din 02 octombrie 2017 a SA „Termoelectrica”, Spoialov
Victor a fost concediat, începând cu 02 octombrie 2017, din funcția de lăcătuș-electrician
la repararea și întreținerea automaticii și a mijloacelor de măsură de la centralele electrice,
categoria 5, Serviciul automatizării și instalații termotehnice (n/p 7683), în temeiul art. 86
alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de
personal din unitate.
Totodată, s-a dispus calcularea și achitarea lui Spoialov Victor, inclusiv a
indemnizației de eliberare din serviciu egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu
săptămânal pentru fiecare an complet lucrat la întreprindere (în total 11 ani, 2 luni și 28 de
zile), dar nu mai mare decât șase salarii medii lunare și nu mai mică decât un salariu mediu
lunar.
Cu ordinul nr. 229p/02 din 02 octombrie 2017, Spoialov Victor nu este de acord în
partea calculării de către SA „Termoelectrica” a indemnizației de eliberare din serviciu
doar pentru 11 ani, 2 luni și 28 de zile de activitate la unitatea respectivă.
A notat că de fapt Spoialov Victor a activat la întreprinderea SA „Termoelectrica”,
(succesor în drepturi ai CS „CET-1” și SA „CET-1”), începând cu 07 iulie 1977 - până la
02 octombrie 2017, adică 40 de ani stagiu de muncă neîntrerupți.
Consideră că angajatorul SA „Termoelectrica” eronat a calculat lui Spoialov Victor
indemnizația de eliberare în serviciu doar pentru 11 ani, 2 luni și 28 de zile.
La 10 octombrie 2017 SA „Termoelectrica” a achitat lui Spoialov Victor suma de
21.252,29 de lei cu titlu de plăți sub formă de „transferarea salariului”, însă până în
prezent nu i-a fost achitată indemnizația de eliberare din serviciu.
La 19 iulie 2017 Spoialov Victor s-a adresat SA „Termoelectrica” cu cerere,
solicitând oferirea informației cu privire la eventuala plată a indemnizației de eliberare din
serviciu pentru activitatea neîntreruptă la întreprindere, începând cu 07 iulie 1977.
A notat avocatul stagiar Chiriac Nicolae că pentru a atenua impactul social asupra
personalului disponibilizat în urma reducerii statelor și/sau numărului de personal, SA
„Termoelectrica” a angajat compania de consultanță „Tehno Consulting & Design” SRL
pentru a oferi suport și conciliere salariaților.
La 20 iulie 2017 prin demersurile nr. 01.07 și nr. 02.07, SRL „Tehno Consulting &
Design” în interesele lui Spoialov Victor, s-a adresat Ministerului Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale, solicitând eliberarea avizului în vederea stabilirii unei clarități juridice
legate de situația lui Spoialov Victor.
2
Din răspunsul nr. 1087 din 09 august 2017 a Inspectoratului de Stat al Muncii, rezultă
că raporturile de muncă cu Spoialov Victor nu au fost întrerupte, iar la concediere în
legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal la unitate, Spoialov Victor urma
să beneficieze de indemnizație de eliberare în serviciu pentru activitatea în cadrul
întreprinderii începând cu 07 iulie 1977.
La 08 noiembrie 2017 Spoialov Victor s-a adresat Ministerului Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale, solicitând soluționarea problemei ce ține de calcularea termenului de la
care urmează să-i fie achitată indemnizația de eliberare din serviciu.
Prin răspunsul nr. 7171 din 20 noiembrie 2017 a Ministerului Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale, la fel s-a explicat că raporturile de muncă nu au fost întrerupte, iar la
calcularea indemnizației de eliberare din serviciu trebuiau să fie incluși toți anii lucrați la
întreprindere, începând cu 07 iulie 1977.
Prin urmare, la concediere, angajatorul SA „Termoelectrica” urma să calculeze și să-i
achite lui Spoială Victor indemnizația de eliberare din serviciu, începând cu 07 iulie 1977
– până la 02 octombrie 2017, adică pentru 40 de ani de activitate și nu de la 05 iunie 2006,
adică pentru 11 ani, 2 luni și 28 de zile, după cum eronat a stabilit pârâta.
Mai mult ca atât, SA „Termoelectrica” a calculat indemnizația de eliberare din
funcție, în temeiul art. 186 din Codul muncii în redacția Legii nr. 157 din 20 iulie 2017,
în vigoare din 18 august 2017, care a agravat situația reclamantului, fapt ce constituie o
violare a dreptului de proprietate garantat de art. 1 al Protocolului nr.1 al CtEDO, care
stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru auză de utilitate publică și în
condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Referitor la calcularea indemnizației de eliberare din serviciu, a specificat avocatul
stagiar Nicolae Chiriac că aceasta urmează să fie calculată după formula: pentru prima
săptămână: 40 de ani de activitate × (7.590 de lei salariu mediu ÷ 4 săptămâni) = 75.901
de lei, iar pentru a doua săptămână conform art. 186 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, un
salariu mediu ce a constituit 7.590 de lei.
Totodată, având în vedere că angajatorul SA „Termoelectrica” la eliberare din
serviciu, nu a achitat lui Spoialov Victor suma de 75.901 de lei cu titlu de indemnizație de
eliberare din serviciu, urmează să fie încasată dobânda de întârziere în conformitate cu art.
585 din Codul civil.
În contextul expus, a solicitat Spoialov Victor reprezentat de avocatul stagiar Chiriac
Nicolae admiterea acțiunii, încasarea din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul său a
sumei de 75.901 de lei cu titlu de indemnizație de eliberare din serviciu, dobânzii de
întârziere și 5.000 de lei cheltuieli de asistență juridică.
Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 17 decembrie 2018, Spoialov Victor
reprezentat de avocatul Nicolae Chiriac în baza mandatului seria MA nr. 1337605 din 31
iulie 2018, a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând constatarea îndeplinirii
obligațiilor de muncă la SA „Termoelectrica” (succesor în drepturi ai CS „CET-1” și SA
„CET-1”) în perioada 07 iulie 1977 - până la 02 octombrie 2017 (40 de ani); încasarea din
contul SA „Termoelectrica” în beneficiul său a sumei de 75.901 de lei cu titlu de
indemnizație de eliberare din serviciu calculată pentru 40 de ani de muncă neîntrerupți,
3
dobânzii de întârziere începând cu 02 octombrie 2017 - până la pronunțarea hotărârii de
judecată, precum și 5.500 de lei cheltuieli de asistență juridică.
Prin hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea
depusă de Spoialov Victor a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 19 aprilie 2019 Spoialov Victor reprezentat de avocatul Nicolae Chiriac a declarat
apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 04 octombrie 2019 a prezentat
partea motivată a apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 12 aprilie
2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a
acțiunii.
Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae și s-a menținut
hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
Prima instanță și instanța de apel au motiva soluțiile prin faptul că Spoialov Victor nu
a contestat în modul și termenul prevăzut de lege atât procedura de preavizare, modul de
concediere, cât și nici ordinele emise de angajator în acest sens, care sunt în vigoare și în
continuare produc efecte juridice.
La 11 martie 2020 Spoialov Victor reprezentat de avocatul Nicolae Chiriac a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 12 aprilie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală
a acțiunii.
În motivarea recursului Spoialov Victor reprezentat de avocatul Nicolae Chiriac a
invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel
Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu
interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 21 noiembrie 2019.
Din materialele cauzei rezultă că Spoialov Victor a recepționat personal,
contrasemnătură, copia deciziei instanței de apel la 29 ianuarie 2020, fapt ce rezultă din
recipisa de la f.d. 178.
Tot la aceiași dată - 29 ianuarie 2020, instanța de apel a expediat, prin intermediul
poștei electronice, în adresa părților în proces, inclusiv lui Spoialov Victor și avocatului
său Chiriac Nicolae, copia deciziei din 21 noiembrie 2019 (f.d. 179).
Astfel, recursul declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae
la 11 martie 2020, este în termen.
La 25 mai 2020 în adresa SA „Termoelectrica” a fost expediată copia recursului
declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Nicolae Chirac, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței (f.d. 189-190).
La 26 iunie 2020 și la 30 iunie 2020 SA „Termoelectrica” reprezentată de Parisan
Elena în baza procurii nr. 79/116 din 12 februarie 2020, prin intermediul poștei electronice
și oficiului poștal, a depus referință, solicitînd să fie considerat inadmisibil recursul
4
declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae, cu menținerea
deciziei 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 12 aprilie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând
că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele care
au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă
suportului probatoriu al cauzei.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Spoialov Victor reprezentat de
5
avocatul Chiriac Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către
instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are
caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.
432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae asemenea aspecte nu
se regăsesc.
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Spoialov Victor reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae, se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nicolae Craiu
Mariana Pitic
6