3ra-607/20 — anularea partiala a dispozitiei

Dosarul nr.3ra-607/2020

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, G. Dașchevici, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

15 iulie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „DFM”, reprezentată de avocații Aureliu Colenco și Denis Calaida,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „DFM” împotriva Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a dispoziției nr. 24

din 29 aprilie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova,

împotriva hotărârii din 06 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 aprilie 2020, SRL „DFM” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova cu privire la

anularea parțială a actului administrativ normativ.

În motivarea acțiunii a invocat faptul că SRL „DFM” este deținătorul licenței

seria AMMII nr. 057230 din 22.12.2017, care îi permite exercitarea activității de

comerț prin intermediul magazinelor duty-free, localizate în punctele de trecere a

frontierei de stat, precum și în incinta complexului Aerogării ÎS „Aeroportul

Internațional Chișinău”.

La 29 aprilie 2020, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova

a emis dispoziția nr. 24, prin care a dispus, la pct. 4 și 4.1, reluarea începând cu data

de 04 mai 2020, cu asigurarea obligatorie a respectării normelor pentru reducerea

răspândirii infecției COVID-19, a activităților de comerț cu amănuntul a tuturor

tipurilor de mărfuri și produse prin unitățile comerciale, cu excepția celor amplasate

în centre comerciale, în piețe (inclusiv în piețe auto), în aeroporturile și porturile

internaționale și în punctele internaționale de trecere a frontierei de stat.

Consideră reclamantul că excepția, stabilită pentru activitățile de acest fel

desfășurate în aeroporturi, porturi internaționale și în punctele internaționale de

trecere a frontierei de stat, este abuzivă și urmărește scopul împiedicării activității

reclamantului, cu încălcarea principiilor proporționalității și cu admiterea

discriminării în raport cu alți agenți economici care desfășoară activități de comerț

cu amănuntul. Astfel, Comisia a manifestat un comportament abuziv și

discriminatoriu, adoptând o decizie ilegală, care blochează activitatea reclamantului.

1

A remarcat că poziția părtinitoare, discriminatoare și abuzivă în privința

agentului economic SRL „DFM” se dovedește prin declarațiile Prim-ministrului,

care la 19 ianuarie 2020, a declarat în toate sursele mass-media că „le-ar închide, dar

dețin licența până în 2022”. În opinia reclamantului, acest fapt arată cu certitudine

acțiunile părtinitoare și abuzive în privința sa.

În susținerea poziției reclamantul a indicat și activitatea supermarketurilor „Nr.

1”, „Metro”, „Kaufland”, „Linella”, altor agenți economici similari, care au

funcționat pe timpul pandemiei și continuă să activeze. Este cunoscut că magazinele

menționate comercializează atât produse alimentare, cât și produse de uz casnic,

jucării etc. SRL „DFM” la fel dispune de acte permisive privind comercializarea

produselor, inclusiv alimentare, care sunt de primă necesitate, motiv din care nu

poate fi justificată menținerea restricției doar în privința reclamantului.

A afirmat că pârâtul a manifestat un tratament nefavorabil față de reclamant, în

comparație cu ceilalți agenți economici din Republica Moldova, cărora le-a fost

permisă comercializarea inclusiv a produselor similare celor comercializate de

reclamant. Or, este inadmisibilă o abordare „specială” a activităților companiilor din

domeniul duty-free, din motiv că este vorba de aceeași activitate economică ca și în

cazul altor agenți economici. Respectiv, toți urmează să beneficieze de același volum

de drepturi și obligații.

A notat că măsura adoptată de către Comisie este și neproporțională, în sensul

lipsei de rezonabilitate. Or, având în vedere că scopul urmărit este împiedicarea

răspândirii infecției COVID-19, o măsură rezonabila ar fi fost impunerea unor

condiții suplimentare necesare a fi respectate de către reclamant în activitatea sa, dar

nicidecum interdicția generală de a funcționa. În acest sens, afirmă reclamantul că

deține toate sursele necesare pentru a asigura cel mai înalt nivel de siguranță

împotriva răspândirii infecției, chiar în comparație cu mulți alți agenți economici

scoși de sub restricții.

În opinia reclamantului, se atestă și existența unor deficiențe la nivel de

formă/conținut. Or, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) lit. h) din Legea nr.

212 din 24.06.2004, dispozițiile și ordinele trebuie să cuprindă: ștampila organului

competent emitent și semnătura conducătorului acestuia. La caz, dispoziția nr. 24

din 29.04.2020 nu conține nici amprenta ștampilei, nici semnătura conducătorului.

A mai remarcat și faptul că dispoziția nr. 24 din 29.04.2020 nu a fost publicată

în Monitorul Oficial, ci doar pe site-ul Guvernului, motiv din care aceasta nu poate

produce efecte. Totodată, relevă că dispoziția a fost publicată pe site-ul oficial al

Guvernului pe data de 30 aprilie 2020, ora 13.48.

A solicitat anularea punctului 4.1. din Dispoziția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 24 din 29.04.2020, în partea relevantă: „cu

excepția celor amplasate (...), în aeroporturile și porturile internaționale și în

punctele internaționale de trecere a frontierei de stat”

Prin hotărârea din 06 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins acțiunea

în control normativ înaintată de SRL „DFM” împotriva Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a dispoziției nr. 24

din 29 aprilie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova.

Pentru a hotărî astfel, instana de judecată a indicat că Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova îi revine atribuția de a aplica măsuri

excepționale pe perioada situației de urgență, scopul acestor măsuri fiind prevenirea,

2

diminuarea și lichidarea consecințelor pandemiei de coronavirus (COVID-19). Prin

urmare, actul administrativ normativ contestat este emis de autoritatea competentă

și este determinat de starea de urgență instituită în țară.

În ce privește proporționalitatea actului administrativ și pretinsa discriminare a

reclamantului în raport cu alți agenți economici, Completul a reținut că, deși SRL

„DFM” dispune de autorizație pentru funcționare ca magazin alimentar „Duty Free”

(f.d.17), totuși excepția aplicată prin dispoziția nr. 24 în privința acestei categorii de

activitate comercială este justificată, deoarece magazinele „Duty Free” sunt

amplasate în aeroporturi și puncte de trecere a frontierei de stat, aceste locuri

prezentând un grad sporit de risc în contextul pandemiei de coronavirus (COVID19).

Deci, scopul măsurii aplicate este legitim, fiind generat de situația epidemiologică

din țară.

Completul a concluzionat că excepția aplicată în privința magazinelor Duty

Free corespunde interesului public și justifică ingerința în activitatea comercială a

agenților economici, fiind proporțională în raport cu scopul urmărit, anume

prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor situației epidemiologice existente.

La 11 mai 2020 SRL „DFM”, reprezentată de avocații Aureliu Colenco și

Denis Calaida a depus recurs împotriva hotărârii din 06 mai 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate, cu adoptarea unei hotărâri noi de

admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia Curții de Apel

Chișinău, menționând că cauza a fost examinată de o instanță cu încălcarea normelor

de competență or, Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nu se încadrează

în categoriile celor de excepție în conformitate cu prevederile art. 191 Cod

administrativ, din care motiv cauza urma a fi judecată în primă instanță de către

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

A specificat că, indiferent de natura Dispoziției nr.24 din 29 aprilie 2020, fie

act administrativ normativ sau individual, aceasta trebuie anulată or, activarea art.

15 CEDO, nu autorizează abuzuri și privarea persoanelor de drepturile și libertățile

fundamentale garantate, măsura dispusă de către Comisia pentru Situații

Excepționale este una disproportționată și discriminatorie.

A menționat că Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr.24 din 29

aprilie 2020, pentru a produce efecte de natură juridică urma a fi publicată în

Monitorul Oficial al R. Moldova.

La 23 iunie 2020 SRL „DFM”, reprezentată de avocatul Denis Calaida a depus

cerere prin care a indicat motive suplimentare la recursul înaintat împotriva hotărârii

din 06 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii recurate, cu

restituirea cauzei la Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea cererii a indicat că la data de 23 iunie 2020 Curtea Constituțională

a pronunțat Hotărârea nr. 17 pentru controlul constituționalității unor prevederi din

Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de

război și a unor prevederi fin Hotărârea Parlamentului nr.55 din 17 martie 2020

privind declararea stării de urgență (sesizările nr. 47a/2020 și nr. 88a/2020).

A solicitat să fie luat act inclusiv de cele constatate de Curtea Constituționslă

în Hotărțrea nr. 17 și a examina minuțios și obiectiv recursul.

La 20 mai 2020 Comisia pentru Situații Excepționale, în persoana Președintelui

CSE, Prim Ministrului, Ion Chicu a depus referință pe marginea recursului declarat

3

împotriva hotărârii din 06 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând respingerea

cererii de recurs cu menținerea hotărârii din 06 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 06 mai 2020, fiind

recepționată de către recurent la aceeași dată, fapt confirmat prin extrasul poștei

electronice a instanței de judecată, anexat la materialele dosarului (f.d. 76). Astfel,

recursul depus la 11 mai 2020, de către SRL „DFM”, reprezentată de avocații

Aureliu Colenco și Denis Calaida, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

4

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

În conformitate cu art.art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „DFM”, reprezentată de

avocații Aureliu Colenco și Denis Calaida, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5