2ra-309/20 — Obligarea încheierii contractului

2ra-309/20 — Obligarea încheierii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosar nr. 2ra-309/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Cristian Dragoș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N.Budăi, I.Cotruță, I.Muruianu)

D E C I Z I E

1 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service”, reprezentată de avocatul Adrian Grosu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Briceac

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” cu privire la

obligarea încheierii contractului de furnizare a energiei electrice și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2018, Andrei Briceac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” cu privire la

obligarea încheierii contractului de furnizare a energiei electrice și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 2 aprilie 2015 a devenit proprietarul

încăperii nr. xxx, blocul G, din mun. Chișinău, str. Xxxxx Xxxxx xx, cu nr. cadastral

xxxxxx.xxx.xx.xxx.

Furnizarea energiei electrice, dar și a altor utilități la încăperea nr. xxx, nu se

face de către furnizori și nici prin intermediul Asociației de Coproprietari în

Condominiu, dar prin intermediul Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” în baza contractelor tip elaborate de către ultima.

Fondatorul și conducătorul Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” este Valeriu Moscalu, care prin intermediul acestei societăți însușește

abuziv de la proprietarii de încăperi izolate sume enorme, camuflând intenția și

acțiunile sale prin așa numita activitate de „prestare a serviciilor de întreținere”.

1

Din momentul obținerii dreptului de proprietate a încăperii nr. xxx, neavând

alte alternative s-a adresat către Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” pentru furnizarea energiei electrice, fiind încheiat contractul de prestări

servicii nr. 13/17 din 1 august 2017, prin care în mod abuziv i-au fost impuse și alte

servicii.

După încheierea contractului, Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” a stabilit o practică agresivă de majorare nejustificată a prețurilor,

impunerea unor plăți nejustificate și neindicate în contract.

La reclamațiile înaintate, Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service”

a deconectat încăperea nr. xxx de la energia electrică.

A susținut că, o altă practică abuzivă din partea Societății cu Răspundere

Limitată „Proalfa-Service”, este șantajul privind deconectarea de la energie

electrică.

După câteva zile de la încheierea contractului de prestări servicii din 1 august

2017, prin răspunsul nr. 177 din 15 august 2017 a Societății cu Răspundere Limitată

„Proalfa-Service” a fost informat că, începând cu 1 ianuarie 2018 nu va fi livrată

energia electrică, iar prin scrisorile nr. 44 din 23 februarie 2018 și nr. 65 din 13

aprilie 2018, a fost informat despre nefurnizarea energiei electrice începând cu 1

august 2018.

A indicat că, la 11 aprilie 2018 s-a adresat cu o cerere către Societatea cu

Răspundere Limitată „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” referitor la conectarea

la energie electrică direct de la furnizor, unde i s-a comunicat verbal despre existența

litigiului privind rețelele de energie electrică din blocul G, motiv din care această

solicitare nu este posibil de satisfăcut, unica opțiune de conectare la energie electrică

fiind prin intermediul Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service”.

Totodată, la 10 aprilie 2018, s-a adresat cu o plângere la Agenția pentru

Protecția Consumatorilor și Agenția pentru Reglementare în Energetică, însă,

această plângere a rămas fără un răspuns.

A mai relatat că, la 23 aprilie 2018, printr-o scrisoare nesemnată expediată prin

poșta electronică de la o adresă neidentificată, a fost din nou informat despre intenția

Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” de a deconecta energia electrică

din data de 26 aprilie 2018. Prin această scrisoare s-a solicitat achitarea sumei de 2

537 de lei, sumă pe care nu a achitat-o deoarece este nejustificată și neprevăzută de

contract.

A solicitat Andrei Briceac admiterea acțiunii, obligarea Societății cu

Răspundere Limitată „Proalfa-Service” de a încheia contratul de furnizare a energiei

electrice pentru încăperea nr. xxx, situată în blocul G, din str. Xxxxx Xxxxx xx,

mun. Chișinău, fără condiția angajării altor servicii și la prețul limită stabilit de

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a încasat de la Andrei Briceac în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” a cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 2 000 de lei.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Andrei Briceac, s-a casat hotărârea din 11 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care

2

acțiunea a fost admisă, s-a obligat Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” de a încheia cu Andrei Briceac, începând cu data intrării în vigoare a

hotărârii, contractul de furnizare a energiei electrice pentru încăperea nr. xxx, situată

în blocul G, din str. Xxxxx Xxxxx xx, mun. Chișinău, fără condiția angajării altor

servicii.

La 5 decembrie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service”,

reprezentată de avocatul Adrian Grosu, a declarat recurs împotriva deciziei din 24

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată cu menținerea hotărârii instanței de fond.

Potrivit legii cu privire la energetică nr. 107 din 27 mai 2016, distribuția și

furnizarea energiei electrice este activitate licențiată.

Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” nu deține licență pentru

distribuția sau furnizarea energiei electrice și nici autorizație pentru sistemul de

distribuție închis, fapt care se confirmă și prin răspunsul nr. 07/1678 din 19

noiembrie 2019 a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.

Prin același răspuns s-a comunicat că, în cazul în care Societatea cu Răspundere

Limitată „Proalfa-Service”, întrunește condițiile prevăzute de art. 50 alin. (3) din

Legea cu privire la energetică nr. 107 din 27 mai 2016, aceasta este obligată să obțină

autorizație pentru sistemul de distribuție închis.

Instanța de apel a aplicat eronat hotărârea nr. 48/2009 a Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data

de 29 martie 2019. Până la intrarea în vigoarea a acestei hotărâri, era în vigoare

hotărârea nr. 393 din 15 decembrie 2010, care este aplicabilă prezentului litigiu,

aplicată în mod corect de către instanța de fond. Andrei Briceac a depus cererea de

chemare în judecată la data de 25 aprilie 2018, iar perioada vizată în litigiu este 1

august 2017 – 25 aprilie 2018, pentru care este aplicabilă legea materială în vigoare

la data adresării în judecată.

A relevat că, legiuitorul a prevăzut că nimeni nu poate fi obligat să încheie un

contract, ci doar în cazul în care legea prevede obligativitatea încheierii contractului.

Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” deține calitatea de consumator,

nu deține o poziție dominantă pe piață și nu este furnizor sau distribuitor de energie

electrică.

Prin răspunsul din 7 mai 2018 a Societății pe Acțiuni „Red Union Fenosa” se

denotă în mod explicit că, conectarea separată a încăperii solicitate de către Andrei

Briceac, este posibilă odată cu prezentarea proiectului și asumarea costurilor de

trasarea a infrastructurii necesare.

Încăperea pentru care Andrei Briceac a solicitat obligarea la încheierea

contractului de furnizare a energiei electrice, se utilizează în scopuri comerciale de

către Biroul Asociat de Avocați din care ultimul face parte.

Totodată, potrivit hotărârii nr. 393 din 15 decembrie 2010 a Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică, consumatorul final este în drept să transmită

energia electrică unui subconsumator, numai cu acordul prealabil, în scris, al

furnizorului și în baza unui contract încheiat cu subconsumatorul.

La momentul inițierii raportului juridic litigios, Societatea cu Răspundere

Limitată „Proalfa-Service” deținea calitatea de consumator final, iar Andrei Briceac

deținea calitatea de subconsumator.

3

Prevederile pct. 9 din Regulamentul aprobat prin hotărârii nr. 393 din 15

decembrie 2010 a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, poartă un

caracter permisiv, fapt care lasă la discreția participanților raporturilor juridice, să

decidă sau nu încheierea unui contract cu un eventual subconsumator. Pe lângă

faptul că consumatorul final are dreptul să încheie sau nu contracte cu

subconsumatorii, eventualele contracte încheiate încetează în cazul încălcării

obligațiilor de către subconsumator. Avocatul Andrei Briceac a acționat cu rea

credință în raporturile contractuale și a înregistrat restanțe continue la plata

serviciilor de furnizare a energiei electrice.

A declarat că, obligația impusă de instanța de apel și anume obligarea încheierii

contractului de furnizare a energiei electrice cu Andrei Briceac, există riscul

sancționării contravenționale a Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service”.

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service”, reprezentată

de avocatul Adrian Grosu admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 24

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău în partea pretențiilor admise cu menținerea

hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în instanța de recurs în mărime de 3 000 de lei și a

taxei de stat achitată la depunerea cererii de recurs în sumă de 100 de lei.

Examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service”, reprezentată de avocatul Adrian Grosu, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează

următoarele.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 24 octombrie

2019 și a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 28 noiembrie

2019 (vol.I, f.d.258). Astfel, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Proalfa-Service”, reprezentată de avocatul Adrian Grosu la data de 5 decembrie

2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 21 ianuarie 2xx0, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 12 februarie 2xx0, Andrei Briceac a depus referință prin care a solicitat de

a declara inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Proalfa-Service”.

La 1 iunie 2xx0, Andrei Briceac a mai depus o referință prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service”.

4

Prin încheierea din 13 mai 2xx0 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service”, reprezentată de avocatul

Adrian Grosu, s-a considerat admisibil fiind transmis pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service”, reprezentată de avocatul Adrian Grosu în raport cu materialele cauzei,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție concluzionează despre necesitatea admiterii recursului, de a casa decizia

instanței de apel și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. b) și c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 118 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

5

După cum urmează, actele cauzei atestă că, Societatea cu Răspundere Limitată

„Proalfa-Service” este proprietarul bunului imobil din mun. Chișinău, str. Xxxxx

Xxxxx xx.

Andrei Briceac este proprietarul încăperii nelocative nr. xxx, bloc.G din mun.

Chișinău, str. Xxxxx-Xxxxx xx, numărul cadastral xxxxxx.xxx.xx.xxx.

La 25 aprilie 2018, Andrei Briceac a înaintat prezenta acțiune împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” prin care a solicitat obligarea

de a încheia contratul de furnizare a energiei electrice pentru încăperea nr. xxx,

situată în blocul G, din str. Xxxxx Xxxxx xx, mun. Chișinău, fără condiția angajării

altor servicii și la prețul limită stabilit de Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prin hotărârea din 11 aprilie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel, judecând pricina în ordine de apel, prin decizia din 24

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a admis apelul declarat de Andrei

Briceac, a casat hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, s-a obligat Societatea

cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” de a încheia cu Andrei Briceac, începând

cu data intrării în vigoare a hotărârii, contractul de furnizare a energiei electrice

pentru încăperea nr. xxx, situată în blocul G, mun. Chișinău, str. Xxxxx Xxxxx xx,

fără condiția angajării altor servicii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele

de drept material și a apreciat în mod arbitrar probele, rezultând din următoarele.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (3) și alin. (5) Cod de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În speță, Andrei Briceac pretinde de a obliga Societatea cu Răspundere Limitată

„Proalfa-Service” la încheierea contractului pentru furnizarea energiei electrice la

încăperea nelocativă nr. xxx, bloc.G din str. Xxxxx-Xxxxx xx, mun. Chișinău, fără

condiția angajării altor servicii și la prețul limită stabilit de Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică.

Actele cauzei denotă că la 1 august 2017, între Societatea cu Răspundere

Limitată „Proalfa-Service” în calitate de prestator și Andrei Briceac în calitate de

beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 13/17 cu privire la: a)

livrarea energiei electrice de la punctul de alimentare a consumatorului până la

punctul de delimitare (contor) a subconsumatorului și aprovizionarea cu apă de la

punctul de delimitare și recepționarea apelor uzate și pluviale, conform anexei nr. 1;

b) evacuarea gunoiului, salubrizarea teritoriului și a spațiilor comune, conform

6

anexei nr. 2; calcularea costului energiei termice conform anexei nr. 3 (vol.I, f.d.13-

14).

Prin acordul adițional nr. 1 din 1 august 2018, semnat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Proalfa-Service” în calitate de prestator și Andrei Briceac în

calitate de beneficiar, părțile au convenit de a rezilia contractul de prestări servicii

nr. 13/17 din 1 august 2017 și toate anexele la contract (vol.I, f.d.100).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că, instanța de apel eronat a aplicat normele de drept material din

Legea cu privire la energetică nr. 107 din 27 mai 2016 ce se referă la activitățile

licențiate pentru distribuția energiei electrice. La fel, a apreciat în mod arbitrar

probele și prematur a concluzionat că Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” este profesionist în domeniul distribuirii energiei electrice în sistem închis,

cu licență în acest domeniu care refuză încheierea contractului cu Andrei Briceac în

calitate de consumator.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la energetică nr. 107 din 27

mai 2016, în sectorul electroenergetic se desfășoară și se reglementează următoarele

activități: a) producerea energiei electrice; b) operarea pieței energiei electrice; c)

transportul energiei electrice; d) conducerea centralizată a sistemului

electroenergetic; e) distribuția energiei electrice; f) furnizarea energiei electrice.

Conform alin. (6) din același articol, raporturile juridice dintre participanții la

piața energiei electrice se stabilesc în bază de contract, conform condițiilor stipulate

în licențele de activitate, în prezenta lege, în Legea cu privire la energetică și în actele

normative de reglementare aprobate de Agenție.

Conform art. 12 alin. (1) din Legea cu privire la energetică nr. 107 din 27 mai

2016, activitățile specificate la art.10 alin.(1) sunt activități reglementate și se

desfășoară doar în baza licențelor eliberate de Agenție în conformitate cu legea.

Prin prisma normelor enunțate, se constată că la materialele cauzei lipsesc acte

ce ar confirma deținerea de către Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service” a licenței pentru activitățile reglementate de Legea cu privire la energetică

nr. 107 din 27 mai 2016.

Mai mult, în cererea de recurs Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service”, reprezentată de avocatul Adrian Grosu a menționat că nu deține licență

pentru activități reglementate de Legea cu privire la energetică, fiind anexată în acest

sens răspunsul nr. 07/1678 din 19 noiembrie 2019 a Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică, potrivit căruia Societatea cu Răspundere Limitată

„Proalfa-Service” nu este înregistrată drept titular de licență pentru desfășurarea

activității de transport, distribuție sau furnizare a energiei electrice, circumstanță

lăsată fără examinare și verificare de către instanța de apel.

Sau, în conformitate cu art. 50 alin. (1), (2) și alin. (3) din Legea cu privire la

energia electrică nr. 107 din 27 mai 2016, persoanele fizice și persoanele juridice se

alimentează cu energie electrică printr-un sistem de distribuție închis, în condițiile

stabilite în prezentul articol. Asigurarea livrării energiei electrice prin sistemul de

distribuție închis și alimentarea cu energie electrică a utilizatorilor sistemului de

distribuție închis nu implică necesitatea obținerii licenței pentru distribuția energiei

electrice și a licenței pentru furnizarea energiei electrice. Pentru a asigura livrarea

energiei electrice și alimentarea cu energie electrică a utilizatorilor sistemului de

7

distribuție închis, operatorul sistemului de distribuție închis este obligat să obțină de

la Agenție autorizație.

Totodată, potrivit pct. 9 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, aprobat prin hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în

Energetică, în vigoare până la 28 iulie 2019, consumatorul final este în drept să

transmită energia electrică unui subconsumator, numai cu acordul prealabil, în scris,

al furnizorului și în baza unui contract încheiat cu subconsumatorul, cu respectarea

prevederilor prezentului Regulament.

De asemenea, în apelul declarat de Andrei Briceac s-a invocat imposibilitatea

conectării directe de la furnizorul de energie electrică „Gas Natural Fenosa”, iar

instanța de apel a lăsat fără o apreciere răspunsul Societății pe Acțiuni „Red Union

Fenosa” nr. 0505/31314-20180507 potrivit căruia în scopul examinării detaliate a

posibilității racordării separate la rețelele electrice de distribuție, ultima a solicitat

informații suplimentare (vol.I, f.d.112).

Mai mult, Curtea de Apel Chișinău la soluționarea cauzei a reținut prevederile

Regulamentului privind sistemul de distribuție închis al energiei electrice, care a fost

aprobat prin hotărârea nr. 48/2019 din 11 martie 2019 a Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică, adică după data depunerii cererii de chemare în

judecată.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că, decizia Curții de Apel Chișinău

din 24 octombrie 2019, legalitatea căreia se examinează, este și una contradictorie.

Astfel, în motivarea deciziei instanței de apel s-a indicat că, la capitolul prețul

furnizorului acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă deoarece potrivit art.

63 pct. (2) din Legea cu privire la energia electrică, durata contractului de furnizare

și prețul energiei electrice furnizate se negociază de către furnizor și consumatorul

final în condiții de piață. Pe când, în dispozitivul deciziei instanța de apel a indicat

că se admite cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Briceac.

Concomitent, în motivarea deciziei instanța de apel a indicat că, urmează a fi

respinsă pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată deoarece la

materialele cauzei nu este anexată dovada cheltuielilor de judecată suportate în

cadrul acestui proces. Însă, în dispozitivul deciziei Curtea de Apel Chișinău a indicat

că se admite cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Briceac, dar nu s-a

indicat că acțiunea se admite parțial și nu s-a specificat care cerințe au fost admise

și care au fost respinse.

În circumstanțele menționate și conform normelor de drept enunțate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, neîntemeiată,

deoarece contravine prevederilor legale, concluziile expuse în aceasta contravin

circumstanțelor cauzei, iar litigiul a fost soluționat cu aplicarea eronată a normelor

de drept material.

Aspectele indicate denotă că procedura desfășurată în instanța de apel nu

corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar

modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate echivala cu

soluționarea efectivă a cauzei.

Din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

8

recursul declarat, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza spre

rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), alin. (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Proalfa-

Service”, reprezentată de avocatul Adrian Grosu.

Se casează decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Briceac împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” cu privire la obligarea de a

încheia contractul de furnizare a energiei-electrice și încasarea cheltuielilor de

judecată și se restituie cauza în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

9