2ra-945/20 — decăderea din drepturile părintești

Dosarul nr. 2ra-945/20

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. R. Costru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, Vl.Clima, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Ilica, reprezentată de

avocatul Taisia Cernit,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Ilica

împotriva lui Anatolie Grinea, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență

Socială și Protecție a Familiei Ungheni cu privire la decăderea din drepturile

părintești,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 martie 2018, Natalia Ilica, reprezentată de Vasile Țurcanu, a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Grinea, intervenient accesoriu

Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Ungheni solicitând decăderea din

drepturile părintești a lui Anatolie Grinea asupra copilului minor XXXXX.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 18 mai 2007 a încheiat

căsătoria cu Anatolie Grinea și în data de XXXXX. Drept urmare a neînțelegerilor

apărute, inclusiv ce ține de întreținerea copilului comun, la 28 octombrie 2009 a fost

desfăcută căsătoria.

Totodată, a menționat că 30 septembrie 2009 Judecătoria Ungheni, ca urmare

a examinării cauzei privind încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor, a

pronunțat hotărâre de încasare de la Anatolie Grinea în beneficiul său a pensiei de

întreținere pentru copilul minor XXXXX, în mărime de 600 de lei lunar, începând

cu data de 06 iulie 2009 și până la atingerea majoratului copilului.

Reclamanta a precizat că Anatolie Grinea a achitat pensia de întreținere doar în

primul an de la pronunțarea hotărârii. Astfel, motivul dat, precum și imposibilitatea

de angajare la un serviciu bine plătit în țară, pentru a asigura întreținerea copilului,

a determinat plecarea sa la lucru peste hotarele țării.

De asemenea, a afirmat că suportă toate cheltuielile pentru întreținerea fiicei,

expediind periodic colete, mijloace bănește, îmbrăcăminte, etc., strictul necesar

pentru copii. În fiecare zi comunică cu copilul prin rețelele de socializare sau telefon.

Pârâtul se eschivează de la obligațiile părintești, nu contribuie cu nimic la

1

întreținerea și educația copilului, evitând să comunice cu el, iar cînd se întâlnesc, îl

evită ceea ce afectează copilul.

Reclamanta a declarat că la 15 iunie 2016 pârâtul Anatolie Grinea a semnat

declarația notarială, prin care și-a dat acordul ca copilul minor să părăsească

temporar Republica Moldova, pentru un an. Declarația dată a fost semnată cu

condiția ca să nu pretindă la pensia de întreținere a copilului minor, motiv pentru

care a ajuns la concluzia de a se adresa în instanța de judecată cu prezenta acțiune.

În opinia sa, pârâtul a pierdut dreptul moral de a fi părinte, deoarece se eschivează

de la exercitarea drepturilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, nu

contribuie cu nimic la educația fiicei, precum nici material nu o ajută.

Prin hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Ungheni s-a respins ca fiind

neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu cererea de chemare în judecată depusă

de Natalia Ilica împotriva lui Anatolie Grinea, intervenient accesoriu Autoritatea

Tutelară Ungheni a DASPF Ungheni cu privire la decăderea din drepturile părintești

în privința copilului XXXXX.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins din

lipsă de temei apelul declarat de Natalia Ilica, reprezentată de avocatul Taisia Cernit

și s-a menținut hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Ungheni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în contextul pretențiilor

deduse judecării, decăderea din drepturile părintești este cea mai gravă sancțiune

civilă luată împotriva părinților pentru greșita exercitare a drepturilor părintești și

îndatoririlor de părinte, care are loc numai pe cale judecătorească. Criteriul de bază

în toate litigiile de familie în care sunt implicați copii minori, îl reprezintă principiul

asigurării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului. Astfel,

instanța examinând prezenta cauza se va baza în primul rând pe principiul enunțat.

Citând prevederile art. 67 Codul familiei, instanța de apel a relevat că din

conținutul normei de drept enunțate, rezultă că decăderea din drepturile părintești

este o sancțiune, care poate fi aplicată față de părinții, care din culpă gravă nu-și

îndeplinesc obligațiunile față de copil, inclusiv, se eschivează de la exercitarea

obligațiilor părintești, de la plata pensiei de întreținere cât și în alte cazuri când

aceasta o cer interesele copilului. Eschivarea de la exercitarea obligațiilor părintești

include acțiunile sau inacțiunile sistematice ale părinților care pun în pericol

sănătatea fizică și psihică a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea condițiilor

de trai și materiale, primejduiesc învățătura și instruirea copilului.

Raportând normele legale la circumstanțele speței examinate, instanța de apel

a concluzionat că prima instanță corect a ajuns la concluzia de a respinge pretențiile

reclamantei privind decăderea tatălui Anatolie Grinea din drepturile părinești. Or,

temeiurile cu care reclamanta/apelantă Natalia Ilica s-a adresat în instanța de

judecată cu prezenta acțiune, nu au fost dovedite, iar ca urmare nu și-au găsit

confirmare. Or, din materialele cauzei rezultă cert faptul că, desi, Anatolie Grinea

înregistrează restanțe la plata pensiei de întreținere, acesta nu prezintă pericol pentru

copilul său. Or, eschivarea de la exercitarea obligațiilor părintești include acțiunile

sau inacțiunile sistematice ale părinților care pun în pericol sănătatea fizică și psihică

a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea condițiilor de trai și materiale,

influența negativă asupra instruirii copilului, circumstanțe ce nu se denotă la caz.

La 12 mai 2020, Natalia Ilica, reprezentată de avocatul Taisia Cernit, a declarat

2

recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel

cu pronunțarea unei noi hotărâri de decădere din drepturile părintești a lui Anatolie

Grinea asupra copilului minor XXXXX.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța a încălcat normele de drept

material, nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea. Or, art. 67 Codul familiei nu lasă loc de interpretări și prevede clar temeiurile

de decădere din drepturile părintești, temeiuri întrunite la caz, redate în cererea

privind decăderea din drepturile părintești.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 29 mai 2020 (f.d.161) și a fost recepționată de către Direcția

Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei Ungheni la 03 iunie 2020, conform

avizului de recepție (f.d.165), iar din adresa lui Anatolie Grinea a fost restituit plicul

cu mențiunea „refuzat” (f.d.163-164).

La 09 iunie 2020, prin intermediul poștei (f.d.168), Direcția Generală Asistență

Socială și Protecție a Familiei Ungheni a depus referință prin care și-a menținut

poziția redată anterior, motivând că nu au fost prezentate probe care să ateste

eschivarea cu rea credință de la exercitarea obligațiilor părintești.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 februarie 2020, iar Natalia Ilica,

reprezentată de avocatul Taisia Cernit, a declarat recurs la 12 mai 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale în adresa

participanților la proces la 25 martie 2020, inclusiv prin intermediul poștei

electronice în adresa avocatului recurentei, Taisia Cernit (f.d.148). Din textul

recursului se distinge că avocatul recurentei a luat cunoștință de decizie la 25 martie

2020, la recepționarea acestei prin intermediul poștei electronice. Astfel, recursul

este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Ilica, reprezentată de

avocatul Taisia Cernit, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Ilica, reprezentată de

avocatul Taisia Cernit, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Natalia Ilica, reprezentată de avocatul

Taisia Cernit.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

4

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Ilica, reprezentată de

avocatul Taisia Cernit, împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5