2ra-863/20 — cu privire la incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la incasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-863/20 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-863/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. N. Pasecinic)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, I. Cotruță)
ÎNCHEIERE
24 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Mariana Pitic
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Carolina
Roșca, reprezentată de avocatul Elena Organ
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cabinetului Avocatului
„Mihail Durnescu” împotriva Carolinei Roșca cu privire la încasarea datoriei, a
dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a fost respinsă cererea de apel depusă de Carolina Roșca și cererea de apel incident
depusă de Cabinetul Avocatului „Mihail Durnescu” și menținută hotărârea din
13 august 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost
admisă parțial
constată:
La 17 mai 2017, CA „Mihail Durnescu” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Carolinei Roșca cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și
a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, în urma încheierii contractului de asistență
juridică nr. 07/14 din 14 martie 2014, contractului de asistență juridică nr. 05/14 din
11 martie 2014, contractului de asistență juridică nr. 22/14 din 4 iulie 2014,
contractului de asistență juridică nr. 30/14 din 25 noiembrie 2014 și contractului de
asistență juridică nr. 36/14 din 9 decembrie 2014, între părți au apărut drepturi și
obligații contractuale, prin care CA „Mihail Durnescu”, în totalitate și cu bună-
credință, a îndeplinit condițiile contractuale, pe când Carolina Roșca a încălcat
obligațiile contractuale asumate.
A remarcat că pârâta nu a achitat taxa pentru asistență juridică, iar multiplele
tentative de aplanare a conflictului pe cale amiabilă s-au soldat cu eșec.
Astfel, indiferența și neglijența pârâtei generează în continuu neonorarea
obligațiilor contractuale până în prezent, prin neachitarea datoriei facturate.
1
A menționat că între părți au avut loc multiple întâlniri în urma cărora au
concis la o înțelegere verbală prin care pârâta a garantat să restituie suma integral.
A specificat că datoria acumulată în prezent constituie suma de 45 000 de lei,
care nu include dobânzi de întârziere, prejudiciul moral, precum și venitul ratat.
În urma neonorării obligațiilor pârâtei a înaintat o cerere prealabilă respectând
procedura extrajudiciară cu înaintarea somației și fiind de bună-credință a oferit
termen de a achita doar datoriile contractuale.
Toate acțiunile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, s-au epuizat,
iar unica modalitate de soluționare a litigiului este adresarea în instanță de judecată.
A relevat că Baroul Chișinău și Uniunea Avocaților nu au fost sesizați de
pârâtă, fapt ce dovedește lipsa obiecțiilor Carolinei Roșca la executarea contractelor.
Cu referire la prevederile art. 617 alin. (1) și 619 alin. (2) Cod civil, a remarcat
că pârâta datorează o dobândă de întârziere care la contractul de asistență juridică
nr. 07/14 din 14 martie 2014, constituie suma de 926,90 de lei, la contractul de
asistență juridică nr. 05/14 din 11 martie 2014 - 3 713,84 de lei, la contractul de
asistență juridică nr. 22/14 din 4 iulie 2014 - 5 738,79 de lei, la contractul de asistență
juridică nr. 30/14 din 25 noiembrie 2014 - 3 945,70 de lei și la contractul de asistență
juridică nr. 36/14 din 9 decembrie 2014 - 4 080,85 de lei, iar în total suma de
18 408,08 de lei.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 6 din CEDO, art. 20, 115
din Constituția RM, art. 7, 96, 166, 167, 174, 175 alin. (1) lit. a), 176 CPC, art. 8,
11, 16, 514, 572, 573, 585 Cod civil.
A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul Carolinei Roșca în
beneficiul CA „Mihail Durnescu” a sumei de 45 000 de lei cu titlu de datorie, a
sumei de 18 408,08 de lei cu titlu de dobândă de întârziere și a cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea din 13 august 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a
fost admisă acțiunea parțial.
A fost încasată de la Carolina Roșca în beneficiul CA „Mihail Durnescu”
datoria contractuală în mărime de 18 000 de lei, dobânda de întârziere în mărime de
264,33 de lei și taxa de stat în mărime de 547,92 lei, în total 18 812,25 de lei.
În rest, a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Carolina Roșca și cererea de apel incident depusă de
CA „Mihail Durnescu” și menținută hotărârea primei instanțe.
Prima instanță și instanța de apel au concluzionat faptul că sunt întemeiate
pretențiile CA „Mihail Durnescu” cu privire la încasarea datoriei contractuale în
sumă de 18 000 de lei din contul Carolinei Roșca, datoria care reiese din contractul
de asistență juridică nr. 05/14 din 11 martie 2014, contractul de asistență juridică
nr. 07/14 din 14 martie 2014, contractul de asistență juridică nr. 22/14 din 4 iulie
2014, contractul de asistență juridică nr. 30/14 din 25 noiembrie 2014 și contractul
de asistență juridică nr. 36/14 din 9 decembrie 2014 și formată în urma neplății în
avans a onorariului.
2
Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că din lucrările
cauzei nu se observă că Carolina Roșca ar fi sesizat Uniunea Avocaților privind
calitatea prestării serviciilor juridice de către CA „Mihail Durnescu”, ceea ce denotă
că nu a avut pretenții la acest capitol.
La 6 martie 2020, Carolina Roșca, reprezentată de avocatul Elena Organ a
declarat recurs împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței
de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat legea și incorect a
apreciat probele prezentate de părți la examinarea cauzei.
A remarcat că nu recunoaște datoria pretinsă de către intimat, deoarece a
achitat avocatului toate sumele pe care au convenit pentru serviciile juridice prestate,
banii fiind transmiși de obicei în mașina avocatului, fără a-i fi fost eliberat măcar un
bon de plată.
Pentru a proba faptul transmiterii sumelor de bani, a solicitat instanței
admiterea probei cu martori, solicitare care însă a fost respinsă, astfel fiind încălcat
dreptul ei la apărare și la un proces echitabil.
La examinarea litigiului, instanțele de judecată ierarhic inferioare incorect au
apreciat contractele încheiate din care cert rezultă că avocatul nu va executa lucrări
și nu va acorda asistență juridică dacă clientul nu va achita avansul.
A obiectat că principiul forței obligatorii a contractului nu a fost aplicat de
instanțele de judecată ierarhic inferioare care au examinat cauza ignorând în
totalitate actele semnate de părți.
Mihail Durnescu nu a prezentat niciun raport despre activitatea sa și despre
volumul serviciilor prestate în cadrul dosarelor, chiar dacă dânsa a solicitat ca
avocatul să-i prezinte un act de executare a lucrărilor.
A menționat că dânsa a achitat în avans toate sumele solicitate de avocat pe
toate contractele, altfel acesta nu ar fi putut începe executarea obligațiilor sale.
La fel, a comunicat că avocatul Mihail Durnescu nu a prezentat raportul pentru
orele lucrate, astfel nefiind clar pentru care volum de lucru solicită achitările
respective.
La 20 mai 2020, în adresa intimatului CA „Mihail Durnescu” a fost expediată
copia cererii de recurs depusă de Carolina Roșca, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la
materialele dosarului (f. d. 29 vol. II), fiind recepționată de către intimat la 25 mai
2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 30 vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care
intimatul CA „Mihail Durnescu” să-și expună poziția față de temeiurile recursului.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
3
Din materialele dosarului rezultă că la 9 ianuarie 2020, copia deciziei recurate
a fost expediată la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatul Elena
Organ, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 20 vol. II).
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 6 martie 2020 în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului declarat de Carolina Roșca, reprezentată de
avocatul Elena Organ, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Carolina Roșca, reprezentată
de avocatul Elena Organ, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
4
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a
apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul
privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat
de Carolina Roșca, reprezentată de avocatul Elena Organ urmează a fi considerat ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Carolina Roșca, reprezentată de
avocatul Elena Organ.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Mariana Pitic
Nicolae Craiu
5