2rac-111/20 — încasarea penalitătii

2rac-111/20 — încasarea penalitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-111/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țonov)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, Iu. Cotruță, I. Secrieru)

DECIZIE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

acțiuni „Termoelectrica” împotriva Societății comerciale „Demi-Alitora” societate

cu răspundere limitată cu privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Societatea comercială „Demi-Alitora” societate cu

răspundere limitată, a fost casată hotărârea din 17 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 28 ianuarie 2019 SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SC „Demi-Alitora” SRL cu privire la încasarea penalității și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SA „Termoelectrica” (succesor al în

drept al SA „Termocom”) în calitate de furnizor și SRL „Demi-Alitora” în calitate

de consumator, a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1895 din

01 decembrie 2013, potrivit căruia furnizorul și-a asumat obligația de a asigura

livrarea energiei termice consumatorului, până la punctul de delimitare a rețelelor

termice, specificând că potrivit pct. 2.1. al contractului, obiectul contractului este

furnizarea energiei termice în apă caldă de către furnizor, la hotarul de delimitare a

apartenenței de balanță pentru încălzire, prepararea apei calde menajere, necesități

tehnologice, ventilare, iar potrivit pct. 6.1.5. al contractului, consumatorul este

obligat să achite factura în termenul de scadență, care este ultima zi a lunii

următoare celei de calcul, iar în dispoziția de plată consumatorul este obligat să

indice nr. contractului de livrare a energiei termice, cu evidența sumelor după tipul

de consum, TVA și penalitatea.

A precizat că, debitorul și-a neglijat obligațiile contractuale, or nu a achitat pe

deplin cantitatea de energie termică livrată, formând datorii la plata periodică a

facturilor scadente ceea ce a generat calcularea pentru perioada 01 iulie 2018- 30

noiembrie 2018, a unei penalități în sumă de 82 991,83 de lei, calculul penalității

fiind efectuat în corespundere cu pct. 3.1.2 al contractului de livrare a energiei

termice nr.1895 din 01 decembrie 2013, care prevede expres că furnizorul este în

drept să aplice, în cazul neachitării facturilor la termen, penalități în valoare de 0,1

% din suma datorată pe factură, pentru fiecare zi de întîrziere a plății, începând cu

prima zi după data-limită de achitare a facturii până la achitarea ei, specificând că

părțile în contract stabilesc clauza penală, fiind limitată prin art. 40 alin. (6) din

Legea nr. 92 din 29.05.2014 cuantumul maxim al clauzei penale, care în contracte

este mai mare, urmează a aplica penalitatea reieșind din limita maximă prevăzută de

lege.

A susținut că, obligația de achitare a energiei termice furnizate urmează a fi

pusă în sarcina debitorului, care a negat obligațiile de plată, necătând la faptul că a

fost înștiințat prin intermediul documentelor de plată și reclamației despre riscul de

a fi acționat în judecată în cazul neachitării plăților restante.

SA „Termoelectrica” a solicitat încasarea de la SRL „Demi-Alitora” în

beneficiul SA „Termocom” suma de 82 991,83 de lei cu titlu de penalitate calculată

pentru perioada 01 iulie 2018- 30 noiembrie 2018 și taxa de stat în sumă de 2

489,75 de lei.

Prin hotărârea din 17 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă acțiunea depusă de SA „Termoelectrică”. A fost încasată de la SC „Demi-

Alitora” SRL în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 82 991,83 de lei, cu titlu

de penalitate pentru perioada 01 iulie 2018-30 noiembrie 2018 în legătură cu

neachitarea datoriei rezultate din facturile scadente pentru energia termică livrată

până la 31 octombrie 2017, la locul de consum din str. Socoleni nr. 12, mun.

Chișinău, în baza contractului de furnizare a energiei termice nr.1895 din 01

decembrie 2013, și suma de 2489,75 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de

judecată suportate în legătură cu plata taxei de stat la depunerea acțiunii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 17 iunie 2019 și la 21

octombrie 2019, SC „Demi-Alitora” SRL, reprezentată de avocatul Eugenia

Jelamschi, a depus cerere de apel, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 17 mai 2019, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de SRL „Demi-Alitora”, reprezentat de avocatul Eugenia Jelamschi,

a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la

respingerea acțiunii.

La 21 februarie 2020 SA „Termoelectrica”, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, o consideră a fi ilegală, având la bază o examinare superficială și neobiectivă a

circumstanțelor cauzei, motiv pentru care a și declarat prezentul recurs.

2

SA „Termoelectrica” a considerat că instanța de apel a încălcat esențial și a

aplicat eronat normele de drept material și procedural, reieșind din următoarele.

La 02 octombrie 2019 BC „Victoriabank” SA a adresat instanței de judecată cu

o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința

debitorului SRL „Demi-Alitora”.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 octombrie 2019 a

fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de BC „Victoriabank” SA

privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului SRL „Demi-

Alitora”, fiind numit în calitate de administrator provizoriu, Radu Fortuna,

deținătorul autorizației nr. 11 din 14 ianuarie 2015, fiind stabilită data examinării

cererii introductive la 19 decembrie 2019, ora 11.00.

Contrar art. 25 alin. (1) din Legea insolvabilității, la ședința de judecată în

instanța de apel fixată pentru 10 decembrie 2019, ora 11.00 atât reprezentantul

apelantului, cât și reprezentantul intimatului au solicitat instanței de apel amânarea

cauzei civile pe motivul intentării procesului de insolvabilitate în privința

debitorului SC „Demi-Alitora” SRL cu posibilitatea înștiințării administratorului

provizoriu, demers care neîntemeiat a fost respins de instanța de apel, contrar art.

56, 383 CPC, ceea ce constituie o încălcare a principiului egalității armelor în

proces.

La fel a indicat că, instanța de apel contrar prevederilor art. 373 alin. (2) CPC,

nu a luat în considerare faptul că, cererea de apel a fost depusă de o persoană care

nu este în drept să declare apel, or, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 08 octombrie 2019 a fost numit în calitate de administrator provizoriu

Radu Fortuna, iar cererea de apel motivată a fost depusă de avocatul Eugenia

Jelamschi la data de 21 octombrie 2019, fără a dispune de împuterniciri acordate de

noul administrator provizoriu.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a ignorat prevederile art. 369 alin.

(1) lit. d) CPC.

De asemenea, instanța de apel respingând acțiunea nu a dat apreciere probelor

administrate la actele cauzei prin care se confirmă datoria intimatului.

Prin notificarea din 27 martie 2020 Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia, însă ultimul nu și-a valorificat dreptul de a depune referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la

10 decembrie 2019.

Curtea de Apel Chișinău a expediat părților copia deciziei la 14 ianuarie 2020,

dar la actele cauzei lipsesc date prin care s-ar confirma recepționarea deciziei

instanței de apel de către recurent.

În circumstanțele date, recursul declarat de SA „Termoelectrica”, la 21

februarie 2020, este depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

3

Prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că prin prezenta cerere de chemare în

judecată SA „Termoelectrica” a solicitat încasarea de la SC „Demi-Alitora” SRL

încasarea penalității în mărime de 82991,83 de lei pentru perioada 01 iulie 2018 –

30 noiembrie 2018 și a cheltuielilor de judecată în mărime de 2489,75 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia cu încasarea de la SC „Demi-Alitora” SRL

în beneficiul SA „Termoelectrica” a sumei de 82991,83 de lei cu titlu de penalitate

pentru perioada 01 iulie 2018 – 30 noiembrie 2018, pentru neachitarea în termen a

datoriei rezultate din facturile scadente pentru energia termică livrată până la 31

octombrie 2017 la locul de consum din str. Socoleni, 12, mun. Chișinău în baza

contractului de furnizare a energiei termice nr. 1895 din 01 decembrie 2013, datorie

care a fost recunoscută de către pârât în cadrul examinării cauzei.

Totodată, prima instanță a încasat de la SC „Demi-Alitora” SRL în beneficiul

SA „Termolectrica” suma de 2489,75 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată

suportate pentru plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

A mai dispus prima instanță aplicarea sechestrului pe mijloacele bănești care

se află la conturile bancare ce aparțin pârâtului SC „Demi-Alitora” SRL în sumă

totală de 85481,58 de lei.

Instanța de apel, însă, judecând cauza în ordine de apel a ajuns la concluzia

admiterii apelului depus de SC „Demi-Alitora” SRL, casării hotărârii primei

instanțe și emiterii unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii, motivând că

reclamantul nu a probat faptul pretinsei întârzieri la executarea obligațiilor și că

datoria SC „Demi-Alitora” pentru energia termică nu a fost achitată.

Judecind cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanța de apel a

emis o decizie cu aplicare justă a normelor de drept material și procedural, și cu

aprecierea corectă probelor administrate la actele cauzei.

După cum rezultă din actele cauzei, reprezentantul pârâtului/intimat în cadrul

ședinței de judecată a confirmat faptul neachitări datoriei în mărime de 2 334 491,

65 de lei, pentru perioada solicitării încasării penalității și anume 01 iulie 2018-30

noiembrie 2018.

4

Conform pct. 3.1.2 al contractului de furnizare a energiei termice, furnizorul

este în drept să aplice, în cazul neachitării facturilor la termen, penalități în valoare

de 0,1 % din suma datorată pe factură, pentru fiecare zi de întîrziere a plății,

începînd cu prima zi după data-limită de achitare a facturii pînă la achitarea ei.

În contextul dat, instanța de recurs reține că legislatorul a prevăzut dreptul de a

percepe penalități pentru întârzierea la plata energiei termice facturate, însă este de

menționat că pentru pretinderea unor penalități și respectiv încasarea acestora

urmează a fi întrunite anumite condiții.

Astfel, pentru încasarea penalității de întârziere nu este suficientă doar

existența prevederii legale în acest sens or, SA „Termoelectrica” trebuia să

dovedească existența obligației contractuale și faptul că aceasta nu a fost executată.

Conform art. 602 alin. (1), (2) Cod civil (în redacția pînă la 01 martie 2019), în

cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor

pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i

este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv

executarea necorespunzătoare sau tardivă. Respectiv chiar și în cazul existenței

clauzei contractuale referitor la încasarea penalității de întârziere, urmează a fi

confirmat faptul neexecutării sau executării cu întârziere a obligației principale.

De altfel, art. 118 alin. (1) CPC, obligă fiecare parte de a-și dovedi

circumstanțele invocate drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu

dispune altfel.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curțui Supreme de Justiție reține că instanța de apel just a apreciat drept relevante

argumentele SC „Demi-Alitora” SRL precum că probele invocate de SA

„Termoelectrica” în susținerea pretenției de încasare a penalității nu confirmă că

pîrîtul are datorii față de reclamant or, de către reclamantul nu au fost prezentate

confirmările ce ar atesta neachitarea în termen de către SC „Demi-Alitora” SRL a

plăților pentru agentul termic furnizat.

De altfel, important a se menționa că, instanța de fond urma să țină cont de

faptul că revendicarea penalității la caz este o pretenție secundară în raport cu o

eventuală pretenție de încasare a datoriei, care ar fi principală.

În acest sens, este corectă concluzia instanței de apel precum că instanța de

fond nici nu a stabilit că pârâtul/intimat a executat obligația de achitare a datoriei

principale cu întârziere sau nici nu a fost achitată, făcând referire doar la faptul că

reprezentantul pârâtului/intimat a recunoscut existența datoriei în ședința de

judecată, ceea ce a generalizat informația existentă.

Prin urmare, din înscrisurile prezentate de reclamant/recurent cu titlu de probe

în susținerea pretenției nu se identifică data executării obligației principale pentru a

determina cert și univoc perioada aflării pârâtului în întârziere sau dacă a executat

cu întârziere pârâtul obligația principală.

Or, conform art. 624 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01.03.2019),

clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează

anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației,

urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Conform alineatului 5 al aceluiași articol, debitorul nu este obligat să plătească

penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăției sale.

5

Astfel, revenind la dreptul reclamantului/ recurent de a pretinde încasarea unor

penalități pentru achitările efectuate cu întârziere pentru energia termică, Colegiul

reiterează că, în principiu, debitorul este ținut să plătească clauza penală atunci când

sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri.

Se cere deci, ca neexecutarea să provină din vina debitorului, să-i fie

imputabilă or, reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea obligației

principale, ceea ce nu este specific speței, deoarece nu a fost probat faptul că

pârâtul/intimat nu a executat obligația de plată a energiei termice furnizate.

Sub acest aspect, instanța de recurs conchide că reclamantul/intimat nu a

probat prin probe pertinente și concludente faptul pretinsei întârzieri la executarea

obligațiilor.

Aici este de remarcat că nici partea reclamantă nu este scutită de obligația de a

confirma temeinicia pretenției înaintate, precum și circumstanțele ce o justifică

rezultând din prevederile art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Mai mult din actele cauzei, și anume din hotărârea nr. 2c-182/18 din 23

ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a fost respinsă cererea de

chemare în judecată, prin care, SA „Termoelectrica” a solicitat încasarea penalității

pe perioada 01.10.2017- 28.02.2018. Respectiv, cu referire la perioada de timp de la

01.10.2017-31.10.2017 a fost deja examinat litigiul.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră drept întemeiată soluția instanței de apel de

respingere a acțiunii depuse de SA „Termoelectrica” împotriva SC „Demi-Alitora”

SRL cu privire la încasarea penalității pentru perioada 01.07.2018-30.11.2018 în

legătură cu neachitarea datoriei de plată pentru energia termică livrată pînă la

31.10.2017.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că instanța de apel a

examinat apelul declarat de SC „Demi-Alitora” SRL, reprezentată de avocatul

Eugenia Jelamschi, în lipsa împuternicirilor și că ultima nu era în drept să declare

apel, deoarece la actele cauzei este anexat mandatul din 17 iunie 2019, eliberat

conform legii avocatului Eugenia Jelamschi pentru a reprezenta interesele SC

„Demi-Alitora” SRL în instanțele de judecată (f.d. 72), aceste împuterniciri nu au

fost retrase de către administratorul provizoriu al SC „Demi-Alitora” SRL, și prin

urmare instanța de apel temeinic și legal a examinat apelul declarat de avocatul

Eugenia Jelamschi.

În aceste condiții, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că

instanța de apel la examinarea pricinii nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii în fond și că a

aplicat greșit normele de drept procedural și material, deoarece acestea sunt

declarative, lipsite de suport legal și probatoriu.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor

invocate de către recurent, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră soluția instanței de apel întemeiată și

legală.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent

sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

6

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”.

Se menține decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Societății comerciale „Demi-Alitora” societate cu

răspundere limitată cu privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

7