2ra-813/20 — transmiterea în posesie a bunului ipotecat

Dosarul nr. 2ra-813/20

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. Șt. Starciuc, L. Caraianu, G. Colev)

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Aliona Demeșco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva Alionei Demeșco,

intervenient accesoriu Organul de Tutelă și Curatelă cu privire la transmiterea silită

a bunurilor gajate și cererea reconvențională depusă de Aliona Demeșco împotriva

Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni cu privire la

recunoașterea nulității contractului de credit și a contractului de gaj,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 03 aprilie 2009, BC „Moldova- Agroindbank” SA a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Alionei Demeșco solicitând deposedarea Alionei Demeșco de

apartamentul nr. 14 din str. XXXXX, or. Comrat, înregistrat în Registrul bunurilor

imobile sub numărul cadastral XXXXX.01.014 și transmiterea bunului în posesia

Băncii pentru a fi vândut, evacuarea persoanelor și a bunurilor din apartamentul nr.

14 din str. XXXXX, or. Comrat, fără acordarea altui spațiu locativ, încasarea

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 100 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului de credit nr.

S07136, încheiat la 26 martie 2007 cu Aliona Demeșco, i-a oferit ultimei un credit

în mărime de 189000 de lei, scadent la 20 martie 2022.

Totodată, a menționat că întru asigurarea rambursării creditului primit și

achitării dobânzii calculate, Aliona Demeșco a ipotecat băncii, conform contractului

de ipotecă nr. S07136A din 26 martie 2007, apartamentul nr.14 din or. Comrat, str.

XXXXX, valoarea ipotecară fiind de 256400 de lei.

Reclamantul a afirmat că, Aliona Demeșco nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate privind restituirea creditului și a altor plăți, încălcând astfel obligațiile

prevăzute de contractul de credit și legislația în vigoare. Astfel, la situația din 28

octombrie 2008 a acumulat o datorie în sumă 182955,28 de lei, constituită din:

creditul în termen-169050,00 de lei, creditul restant-4200,00 de lei, dobânda

neachitată -9705,28 de lei.

1

În acest sens, în adresa pârâtei a fost expediată o notificare, însă a rămăs fără

executare în termenul stabilit.

Prin încheierea protocolară din 21 august 2009 a Judecătoriei Comrat a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu Organul de Tutelă și Curatelă.

La 05 octombrie 2009, Aliona Demeșco, reprezentată de Victor Iuhno, a depus

cerere reconvențională împotriva BC „Moldova-Agroindbank” SA solicitând

recunoașterea nulității contractului de credit nr. S07136 din 26 martie 2007 și a

contractului de gaj nr. S07136A din 26 martie 2007.

În motivarea cererii reconvenționale, reclamanta a invocat că în luna martie

2007 a fost invitată la BC „Moldova-Agroindbank” SA, unde i-a fost propus să

primească creditul, iar mijloacele primite să le expedieze pentru rambursarea

datoriei pe credit, care s-a format la ÎI „Sari Vera”, conducătorul căreia a fost.

De asemenea, a precizat că nu a primit banii în numerar la bancă și nu a efectuat

operații pe contul de împrumut, iar scopul eliberării creditului a fost reparația

apartamentului, care așa și nu a fost efectuată. Toate mijloacele bănești au fost

folosite pentru rambursarea creditului ÎI „Sari Vera”. Astfel, în opinia sa, contractul

de credit este nul, deoarece este simulat, întrucât, de fapt, a fost pentru contractul de

credit, încheiat cu ÎI „Sari Vera”.

Prin încheierea din 02 noiembrie 2009 a Judecătoriei Comrat s-a acceptat spre

examinare cererea reconvențională depusă de Aliona Demeșco.

Prin hotărârea din 16 mai 2011 a Judecătoriei Comrat s-a admis integral cererea

de chemare în judecată depusă de BC „Moldova-Agroindbank” SA; s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Aliona Demeșco împotriva BC

„Moldova-Agroindbank” SA cu privire la recunoașterea nulității contractului de

credit nr. S07136 din 26 martie 2007 și a contractului de gaj nr. S07136A din 26

martie 2007; s-a transmis în mod forțat în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA

bunul gajat în baza contractului de gaj nr. S07136A din 26 martie 2007, care aparține

cu drept de proprietate Alionei Demeșco și anume: apartamentul nr.14 cu suprafața

totală de 41,0 mp, situat în or. Comrat, str. XXXXX, înregistrat în Registrul

bunurilor imobile sub numărul cadastral XXXXX.01.014 cu evacuarea forțată a

persoanelor și a bunurilor mobiliare din acest fond imobiliar; s-a încasat de la Aliona

Demeșco în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA cheltuielile suportate pentru

plata taxei de stat în valoare de 200 de lei.

Prin decizia din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Comrat s-a respins ca fiind

neîntemeiat apelul declarat de Aliona Demeșco și s-a menținut hotărârea din 16 mai

2011 a Judecătoriei Comrat.

Prin decizia din 26 aprilie 2012 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de Aliona Demeșco.

Prin încheierea din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Comrat, corectată prin

încheierea din 19 august 2013 a Judecătoriei Comrat, s-a admis cererea BC

„Moldova-Agroindbank” SA și s-a corectat eroarea din textul hotărârii din 16 mai

2011 a Judecătoriei Comrat referitor la numărul cadastral, fiind indicat numărul

cadastral XXXXX.01.014.

Prin decizia din 02 decembrie 2013 a Curții de Apel Comrat s-a menținut fără

modificări încheierea din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Comrat.

2

Prin încheierea din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Comrat s-a transmis Curții

Supreme de Justiție spre examinare conform competenței cererea de revizuire

depusă de Aliona Demeșco în prezenta cauza civilă.

Prin încheierea din 17 septembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Aliona Demeșco.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Aliona Demeșco.

La 05 martie 2020, prin intermediul poștei (Vol.IV, f.d.101), Aliona Demeșco

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Comrat, solicitând admiterea recursului, repunerea în termen, casarea deciziei

instanței de apel din 22 noiembrie 2011 și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a cererii reconvenționale depuse de Aliona Demeșco

și de respingere a acțiunii inițiale înaintate de BC „Moldova-Agroindbank” SA.

În motivarea recursului s-a invocat că în prezenta cauză a fost atras în calitate

de intervenient accesoriu Organul de Tutelă și Curatelă, însă la acel moment acest

participant la proces, ca organ de stat avea obligația să urmărească ca prin hotărârea

emisă să nu fie lezate interesele și drepturile copiilor minori, ceea ce nu s-a realizat

de către acest organ. De fapt, pe parcursul procesului, acest participant la proces nu

a participat la examinarea cauzei și nu a redat poziția sa.

De asemenea, a menționat că în prezent s-a stabilit faptul că Organul de Tutelă

și Curatelă nu a primit în adresa sa actele de dispoziție emise de instanțele de

judecată.

Recurenta a opinat că existența noului raport de expertiză din 14 decembrie

2013, existența faptului neexpedierii actelor de dispoziție emise de instanța de apel,

examinarea prezentului litigiu fără participarea intervenientului accesoriu, acordă

posibilitatea de a reexamina hotărârile emise.

Copia recursului a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii de

însoțire datate cu 08 mai 2020 (Vol.IV, f.d.121) și a fost recepționată la 13 mai 2020

și la 15 mai 2020, conform avizelor de recepție (Vol.IV, f.d.122-123).

Examinând temeiurile recursului declarat de Aliona Demeșco, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art.434.

Art. 434 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, în redacția în vigoare la data

emiterii deciziei instanței de apel-22 noiembrie 2011, stipula că recursul se declară

în termen de 2 luni de la data pronunțării deciziei, iar în cazul redactării acesteia –

de la data înștiințării scrise a părților despre semnarea hotărârii redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost adoptată la 22

noiembrie 2011 și a fost expediată copia deciziei redactate participanților la proces,

prin intermediul poștei la 26 decembrie 2011, inclusiv pârâtei Aliona Demeșco și

reprezentantului său, Victor Iuhno (Vol.I, f.d.202) și a fost recepționată de către

Victor Iuhno la 28 decembrie 2011, conform avizului de recepție (Vol.I, f.d.204).

3

Totodată, la data de 28 decembrie 2011 a fost recepționată și de către

reprezentantul pârâtei Aliona Demeșco, Ivan Sarî, conform mențiunii efectuate în

cererea sa (Vol.I, f.d.205).

Pornind de la textul normei de drept procedural citate supra, în vigoare la data

emiterii deciziei instanței de apel contestate, din care se deduce expres că termenul

de declarare a recursului este de 2 luni, în cazul redactării, de la data înștiințării scrise

a părților despre semnarea hotărârii redactate, Aliona Demeșco a depus prezenta

cerere de recurs la 05 martie 2020, prin intermediul poștei (Vol.IV, f.d.101).

Respectiv, termenul de contestare de 2 luni prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod

de procedură civilă, în redacția în vigoare în perioada de referință, a început să curgă

pentru recurentă la 29 decembrie 2011.

Completul precizează că termenul de declarare a recursului în Secțiunea a 2-a

este de 2 luni și este un termen de decădere și nu poate fi restabilit. Or, termenul de

decădere este termenul în interiorul căruia persoanele sunt obligate să-și exercite

dreptul de a efectua un act procedural, sub sancțiunea încetării acestui drept.

Respectiv cererea recurentei formulată în cererea de recurs de a fi repus în

termenul de declarare a recursului, urmează a fi respinsă.

De altfel, repunerea în termenul de declarare a recursului în circumstanțele

speței, nu poate fi efectuată, în situația în care legiuitorul a stabilit un termen expres

în acest sens.

În această ordine de idei, Completul relevă că, la caz depunerea prezentei cereri

de recurs s-a realizat cu omiterea termenului legal.

Conjunctura redată și având în vedere prevederile art. 56 alin. (3), art. 61

alin.(1) Cod de procedură civilă, în conformitate cu care părțile au obligația de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, Completul conchide că

recurenta a eludat obligația sa de a-și valorifica drepturile procedurale în termenul

stabilit de legiuitor.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind

extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul

res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce

privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (a se vedea

Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 3 aprilie 2008).

Adițional, Completul notează că în jurisprudența CtEDO, în cauzele față de

Republica Moldova, s-a mai punctat că legislația moldovenească prevede un termen

limită de adresare cu recurs până a deveni o decizie definitivă. Astfel, Curtea a

constatat o violare atunci când autoritățile au admis un recurs depus după expirarea

termenului de prescripție (Melnic c. Moldovei, §§ 41- 43; Istrate c. Moldovei, nr.

53773/00, §§ 53 - 55, 13 iunie 2006). În consecință, Curtea a constatat o violare a

art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.

Subsidiar, Completul mai accentuează că recurenta anterior a mai exercitat

calea de atac-recursul împotriva deciziei instanței de apel din 22 noiembrie 2011,

înregistrând în acest sens la 30 decembrie 2011 și la 13 ianuarie 2012 recurs și care

4

s-a finalizat prin pronunțarea deciziei din 26 aprilie 2012, fiind considerat

inadmisibil recursul.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Aliona Demeșco, or, recursul a fost

declarat cu omiterea termenului prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea Alionei Demeșco cu privire la repunerea în termenul de

declarare a recursului.

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Aliona Demeșco împotriva

deciziei din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5