2ra-707/20 — cu privire la determinarea cotei-părți din bunul imobil

2ra-707/20 — cu privire la determinarea cotei-părți din bunul imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-707/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

DECIZIE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Igori XXXXX Tiunicov, reprezentat de

avocatul Petru Bălănel

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Crețu,

reprezentat de avocatul Petru Duluța împotriva lui Igori XXXXX Tiunicov cu privire

la determinarea cotei-părți din bunul imobil

împotriva deciziei din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Igori XXXXX Tiunicov și menținută hotărârea din

12 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 27 martie 2017, Constantin Crețu, reprezentat de avocatul Petru Duluța a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igori XXXXX Tiunicov, Tatianei

Tiunicova, Olgăi Mihailova și Igori XXXXX Tiunicov cu privire la determinarea

cotei-părți din bunul imobil.

În motivarea acțiunii a invocat că în procedura executorului judecătoresc

Roman Ioniță se află titlul executoriu privind încasarea de la Igori XXXXX Tiunicov

în beneficiul lui Constantin Crețu a sumei de 9 600 de euro.

În scopul asigurării acțiunii de către executorul judecătoresc au fost aplicate

măsuri asigurătorii și anume, sechestrul pe bunurile ce aparțin pârâtului-debitor cu

titlu de drept de proprietate.

A menționat că potrivit informației parvenite executorului judecătoresc

Roman Ioniță de la ÎS „Cadastru”, pârâtului îi aparține cu drept de proprietate

comună apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, cu nr. cadastral

XXXXX, împreună cu Igori XXXXX Tiunicov coproprietari ai imobilului sunt

Tatiana Tiunicova, Igori XXXXX Tiunicov și Olga Mihailova, dobândit în baza

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire la 21 decembrie 1995,

înregistrat la cadastru la 19 iunie 2003.

1

A precizat că pârâții au refuzat să determine cotele-părți din apartament în

mod benevol la un notar ales.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 44, 90 Cod de executare,

art. 353 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, determinarea cotei-părți a lui Igori XXXXX

Tiunicov în mărime de 1/4 cotă-parte din apartamentul nr. X nr. cadastral XXXXX

din str. XXXXX mun. XXXXX.

Pe parcursul examinării cauzei, Constantin Crețu a depus cerere prin care a

concretizat calitatea procesuală a pârâților, indicând în calitate de pârât doar pe Igori

XXXXX Tiunicov și în calitate de intervenienți accesorii pe Igori XXXXX

Tiunicov, Tatiana Tiunicova și executorul judecătoresc Roman Ioniță.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost admis renunțul lui Constantin Crețu la pretenția înaintată împotriva Tatianei

Tiunicova, Olgăi Mihailova, Igori XXXXX Tiunicov privind determinarea cotei-

părți a lui Igori XXXXX Tiunicov în mărime de 1/4 cotă-parte din ap. X din str.

XXXXX mun. XXXXX.

A fost încetat procesul civil intentat la cererea de chemare în judecată a lui

Constantin Crețu împotriva Tatianei Tiunicova, Olgăi Mihailova, Igori XXXXX

Tiunicov privind determinarea cotei-părți a lui Igori XXXXX Tiunicov în mărime

de 1/4 cotă-parte din ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

Prin hotărârea din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea.

A fost determinată după Igori XXXXX Tiunicov 1/4 cotă-parte ideală din

bunul imobil cu nr. cadastral 0100207.107.01.025 din mun. Chișinău str. Ismail 84.

Prin decizia din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Igori XXXXX Tiunicov și menținută hotărârea primei instanțe.

La 3 martie 2020, Igori XXXXX Tiunicov, reprezentat de avocatul Petru

Bălănel a declarat recurs împotriva deciziei din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat că reclamantul Constantin Crețu în cadrul

ședinței de judecată din 26 noiembrie 2018, a confirmat că cererea înaintată la

4 iulie 2018 reprezintă o cerere de concretizare a pretențiilor, în temeiul art. 60 CPC,

prin care nu a solicitat renunțarea la pretenția înaintată împotriva Tatianei Tiunicova

(Parkinson), Olgăi Mihailova și Igori XXXXX Tiunicov, precum și încetarea

procesului civil intentat în privința acestora, doar și-a reiterat poziția vis-a-vis de

obiectul acțiunii, solicitând continuarea procesului de judecată, fără a fi necesară

respectarea procedurii de determinare și substituirea în drepturi procesuale a

succesorului participantului la proces decedat Olga Mihailova. Totodată, solicitând

respingerea cererii de suspendare a procesului înaintată de către reprezentantul lui

Igori XXXXX Tiunicov.

Prin urmare, prima instanță în mod eronat a interpretat solicitările enunțate în

cererea de concretizare a lui Constantin Crețu și în mod greșit a dispus încetarea

procesului civil intentat la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Crețu

împotriva Tatianei Tiunicova (Parkinson), Olgăi Mihailova și Igori XXXXX

Tiunicov, aplicând eronat în acest sens art. 265 lit. c) CPC.

2

În consecință, fiind dispusă încetarea procesului civil în partea Tatianei

Tiunicova (Parkinson), Olgăi Mihailova și Igori XXXXX Tiunicov, cererea de

suspendare a procesului înaintată de către reprezentantul lui Igori XXXXX Tiunicov

(avocatul Dumitru Mîrzac) a rămas neexaminată și prima instanță nu s-a expus

asupra acesteia.

A considerat că încetarea procesului civil în privința Tatianei Tiunicova

(Parkinson), Olgăi Mihailova și Igori XXXXX Tiunicov contravine legii și încalcă

flagrant drepturile, libertățile și interesele legitime ale acestora, or Tatiana Tiunicova

(Parkinson), Olga Mihailova și Igori XXXXX Tiunicov sunt coproprietari devălmași

ai ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX, iar obiectul acțiunii îl constituie atribuirea

bunului imobil regimul proprietății comune pe cote-părți, deci sunt implicate și

afectează drepturile și obligațiile comune ale tuturor coproprietarilor și acestea

decurg din aceleași temeiuri de fapt și de drept.

Prin încheierea protocolară din 1 februarie 2019 a primei instanțe, a fost

admisă cererea reprezentantului lui privind intervenirea în proces a coparticipanților

obligatorii în temeiul art. 62 CPC, a coproprietarilor bunului imobil menționat, iar

în partea intervenirii în proces a succesorului decedatei Olga Mihailova, instanța nu

s-a expus.

Prima instanță la judecarea pricinii a încălcat normele de drept procedural,

deoarece contrar prevederilor art. 26 alin. (1), (2), 100 alin. (1), 102 alin. (1), (3),

(4), 193 alin. (1) CPC, a examinat pricina în absenta participanilor la proces -

intervenienților Tatiana Tiunicova (Parkinson) și Igori XXXXX Tiunicov, precum

și a succesorului Olgăi Mihailova, care nu au fost citați legal despre ședințele de

judecată.

Astfel, prima instanță nu a întreprins măsuri de citare a acestora pentru

ședințele de judecată din 21 februarie 2019, 27 iunie 2019, 4 iulie 2019 și

12 iulie 2019.

La fel, a considerat că calitatea procesuală a intervenienților Tatiana

Tiunicova (Parkinson) și Igori XXXXX Tiunicov, precum și a succesorului

decedatei Olga Mihailova a fost viciată, or prima instanță conform art. 62 și

185 CPC, urma să soluționeze problema antrenării în proces a coproprietarilor

bunului imobil litigios în calitate de copârâți și nu intervenienți accesorii, deoarece

drepturile și obligațiile acetora decurg din același temiuri de fapt și drept.

A evidențiat că constatările primei instante expuse în hotărâre, sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii, nefiind elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, ceea ce servește temei de casare a hotărârii.

La fel, prin refuzul de amânare a ședinței de judecată, pentru a fi citați

participanții la proces, prima instanță a ignorat prevederile legale și a încălcat

drepturile coproprietarilor Tatiana Tiunicova (Parkinson), Igori XXXXX Tiunicov,

precum și a succesorului decedatei Olga Mihailova, prevăzute de art. 345 alin. (3)

Cod civil.

A precizat că Constantin Crețu și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor

art. 353 Cod civil, normă legală care permite creditorului urmărirea cotei-părți ideale

a debitorului deja stabilită în proprietatea comună deținută pe cote-părți și

nicidecum, solicitarea către instanță a determinării regimului bunului imobil a

3

proprietății în devălmășie în regim de proprietate pe cote-părți și a stabilirii acestor

cote-părți ideale coproprietarilor.

Astfel, solicitarea lui Constantin Crețu, bazată pe art. 353 Cod civil, privind

stabilirea cotelor-părți a proprietarului Igori XXXXX Tiunicov în proprietatea aflată

în devălmășie nu este susținută de suport juridic, respectiv, urma a fi respinsă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 3 martie 2020 împotriva deciziei din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, Constantin Crețu înaintând acțiunea

în judecată împotriva lui Igori XXXXX Tiunicov, Tatianei Tiunicova, Olgăi

Mihailova și Igori XXXXX Tiunicov, a solicitat determinarea cotei-părți a lui Igori

XXXXX Tiunicov în mărime de 1/4 cotă-parte din apartamentul nr. X nr. cadastral

XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX.

Este cert și faptul că la 4 iulie 2018, Constantin Crețu a depus o cerere prin

care a concretizat calitatea procesuală a pârâților, indicând în calitate de pârât doar

pe Igori XXXXX Tiunicov și în calitate de intervenienți accesorii pe Igori XXXXX

Tiunicov, Tatiana Tiunicova și executorul judecătoresc Roman Ioniță

(f. d. 111 vol. I).

Prin încheierea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost admis renunțul lui Constantin Crețu la pretenția înaintată împotriva Tatianei

Tiunicova, Olgăi Mihailova, Igori XXXXX Tiunicov privind determinarea cotei-

părți a lui Igori XXXXX Tiunicov în mărime de 1/4 cotă-parte din ap. X din str.

XXXXX mun. XXXXX.

A fost încetat procesul civil intentat la cererea de chemare în judecată a lui

Constantin Crețu împotriva Tatianei Tiunicova, Olgăi Mihailova, Igori XXXXX

Tiunicov privind determinarea cotei-părți a lui Igori XXXXX Tiunicov în mărime

de 1/4 cotă-parte din ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

4

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea și a

determinat după Igori XXXXX Tiunicov 1/4 cotă-parte ideală din bunul imobil cu

nr. cadastral 0100207.107.01.025 din mun. Chișinău str. Ismail 84.

Judecând apelul declarat de către Igori XXXXX Tiunicov, instanța de apel a

respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor

art. 239 CPC și art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată,

concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere,

fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport

cu materialul probator reținut de prima instanță, precum și normele de drept ce

reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Astfel, la caz, se constată că instanța de apel judecând apelul declarat de către

Igori XXXXX Tiunicov, a reținut în linii generale faptul precum că prima instanță

corect a determinat cota-parte a lui Igori XXXXX Tiunicov în mărime de 1/4 cotă-

parte din ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

La o astfel de concluzie instanța de apel a ajuns, însă, fără a da o apreciere

clară și exhaustivă argumentelor lui Igori XXXXX Tiunicov, din cererea de apel,

precum că prin hotărârea atacată cu apel s-ar încalca drepturile Tatianei Tiunicova

(Parkinson), Olgăi Mihailova și lui Igori XXXXX Tiunicov care sunt coproprietari

devălmași ai ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX, în baza contractului de vânzare-

cumpărare, tarnsmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 7-9367 din

21 decembrie 1995.

Mai cu seamă aici, instanța de recurs va remarca că, deși instanța de apel a

stabilit că prima instanță s-a limitat doar la stabilirea cotelor-părți din bunul imobil

proprietate în devălmășie și nu s-a dispus vinderea sau efectuarea cărorva acțiuni

care ar prejudicia interesele lui Igori XXXXX Tiunicov, Tatianei Tiunicova

(Parkinson), sau succesorilor defunctei Olgăi Mihailova, instanța de apel a trecut cu

vederea și nu a supus aprecierii argumentul lui Igori XXXXX Tiunicov din cererea

de apel precum că dreptul la atribuirea bunului comun regimul proprietății comune

pe cote-părți le revine coproprietarilor (f. d. 206 vol. I).

Or, conform art. 370 Cod civil, în vigoare la acel moment, reținut de altfel și

de către instanța de apel, împărțirea bunului proprietate comună în devălmășie între

coproprietarii devălmași se va face proporțional aportului fiecăruia la dobândirea

bunului. Până la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmași este prezumat a

5

fi egal.

În acest aspect, instanța de recurs notează că împărțirea bunurilor proprietate

comună în devălmășie nu se face potrivit unei cote predeterminate, or, întinderea

dreptului fiecărui coproprietar se stabilește cu prilejul detereminării cotelor-părți din

bun.

Instanța de apel, însă, stabilind doar cota-parte a lui Igori XXXXX Tiunicov

din bunul proprietate comună în devălmășie nu a ținut cont de faptul că la împărțirea

bunului proprietate comună în devălmășie, urmează a fi stabilite cotele-părți a

tuturor coproprietarilor, reținând că cotele-părți se prezumă a fi egale deoarece nu

au fost prezentate probe ce ar răsturna prezumțiile legale privind proprietatea

devălmașă și mărimea cotelor-părți.

Aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât din materialele cauzei

rezultă și faptul că coproprietarul devălmaș Olga Mihailova a decedat la

20 ianuarie 2016 și deși instanța de apel a considerat că la caz nu a fost posibil de

stabilit succesorii Olgăi Mihailova, deoarece unica cerere de acceptare a succesiunii

a averii Olgăi Mihailova parvenită de la Igori XXXXX Tiunicov a fost refuzată de

către notarul Ghenadie Glușcenco prin hotărârea nr. 2223 din 21 septembrie 2017,

instanța de apel a trecut cu vederea că la materialele dosarului este anexată o cerere

de chemare în judecată depusă la data de 20 noiembrie 2017 de către Igori XXXXX

Tiunicov la Judecătoria Chișinpu sediul Centru, persoane interesate Inspectoratul

Fiscal de Stat mun. Chișinău, Igori XXXXX Tiunicov și Tatiana Tiunicova

(Parkinson), prin care a fost solicitată constatarea faptului care are valoarea juridică

privind acceptarea de către Igori XXXXX Tiunicov a succesiunii asupra cotei-părți

în devălmășie a Olgăi Mihailova din imobilul apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX (f. d. 82-83).

Ca urmare, instanța de apel urma să verifice dacă există un act de dispoziție

judecătoresc irevocabil cu privire la cererea de chemare în judecată a lui Igori

XXXXX Tiunicov cu privire la constatarea faptului care are valoarea juridică

privind acceptarea de către Igori XXXXX Tiunicov a succesiunii asupra cotei-părți

în devălmășie a Olgăi Mihailova din imobilul apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, care are importanță la stabilirea aportului la dobândirea bunului.

Astfel, omiterea aspectelor menționate de către instanța de apel, direct indică

la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale,

aplicabile cazului.

Drept urmare, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță,

respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate

cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul

6

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra

tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței

de apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și

probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic

cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea

cu trimitere spre rejudecare.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Igori XXXXX Tiunicov, reprezentat de

avocatul Petru Bălănel.

Se casează decizia din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Crețu, reprezentat de

avocatul Petru Duluța împotriva lui Igori XXXXX Tiunicov cu privire la

determinarea cotei-părți din bunul imobil, cu remiterea cauzei pentru rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

7