2ra-296/20 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale, a penalității și a cheltuielilor de judecată, anularea acordului de împrumut

2ra-296/20 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale, a penalității și a cheltuielilor de judecată, anularea acordului de împrumut (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-296/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici,

A. Panov)

DECIZIE

3 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul

Andrei Briceac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Aleksandr Pasater,

reprezentat de avocatul Igor Pohila împotriva „Sunskiff International Inc” Insulele

Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii

contractuale, a penalității și a cheltuielilor de judecată și

la cererea reconvențională a lui Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul

Andrei Briceac împotriva lui Aleksandr Pasater cu privire la anularea acordului de

împrumut și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul

Andrei Briceac, admis apelul declarat de Aleksandr Pasater, reprezentat de avocatul

Igor Pohila, casată hotărârea din 3 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

central și pronunțată o nouă hotărâre

constată:

La 8 noiembrie 2015, Aleksandr Pasater, reprezentat de avocatul Igor Pohila

a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Sunskiff International Inc”

Insulele Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii contractuale, a penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că este cunoscut de zeci de ani cu pârâtul

Alexandr Pincevschii, din anul 1991, familia sa domiciliază în SUA, însă relațiile de

prietenie cu Alexandr Pincevschii au fost menținute.

1

În toamna anului 2010, pârâtul s-a adresat lui Mihail Passater, care este tatăl

său, cu rugămintea de a-i împrumuta suma de 250 000 de dolari SUA, propunând

condiții avantajoase - dobânda în sumă de 10 % anual.

Având în vedere vârsta avansată a tatălui său și pentru a exclude diferite riscuri

în cazul decesului acestuia, reclamantul a menționat că dânsul a acționat în calitate

de împrumutător.

Așadar, înțelegerea lor a fost fixată în două acte și anume, recipisa din

10 noiembrie 2010 eliberată de Alexandr Pincevschii, prin care ultimul a confirmat

împrumutul și a solicitat ca suma împrumutată să fie transferată pe contul firmei

offshore „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice, fondatorul căreia

este pârâtul și contractul de împrumut din 10 noiembrie 2010 încheiat nemijlocit cu

compania offshore „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice.

A menționat că în trei tranșe suma împrumutului a fost transferată pe contul

pârâtului „Sunskiff International Inc” în Marfin Popular Bank Public Co Ltd

(Limassol, Cipru).

Potrivit condițiilor contractului de împrumut din 10 noiembrie 2010,

împrumutul a fost acordat pe an termen de 2 ani (pct. 1.2.) cu achitarea dobânzii

anuale în mărime de 10 % (pct. 1.1.).

A atenționat că mărimea dobânzii conform contractului este într-o relație

rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

A remarcat că pârâții nu ș-i au onorat obligațiile contractuale, în cinci ani au

rambursat doar 100 302 de dolari SUA, pe când au avut obligația să plătească

375 000 de dolari SUA, astfel, datoria restantă constituie 274 698 de dolari SUA

(250 000 de dolari SUA - creditul de bază și 24 698 de dolari SUA - dobânda).

Potrivit pct. 3.3 din contractul de împrumut din 10 noiembrie 2010, în caz de

nerespectare a obligațiilor de a rambursa împrumutul la data de 10 noiembrie 2012,

debitorul va achita penalitatea în mărime de 0,2 % din suma împrumutului pentru

fiecare zi de întârziere, astfel, pentru întârziere pârâții datorează penalitatea în suma

de 91 500 de dolari SUA (250 000 de dolari SUA x 0,2 % x 183 zile = 91 500 de

dolari SUA).

Generalizând cele menționate, a conchis că pârâții datorează suma de 250 000

de dolari SUA - creditul de bază, suma de 24 698 de dolari SUA - dobânda conform

pct. 1.1.din contract și suma de 91 500 de dolari - penalitate conform pct. 3.3. din

contract.

A menționat că la 19 octombrie 2015, în adresa pârâtului

„SunskiffInternational Inc” Insulele Virgine Britanice a fost expediată reclamația

(claim) prin intermediul poștei rapide internaționale TNT, care la 29 octombrie 2015

a ajuns la destinație, însă a fost lăsată fără careva răspuns, decia fost respectată

procedura de soluționare prealabilă cu pârâtul „Sunskiff International Inc” Insulele

Virgine Britanice.

Referitor la pârâtul Alexandr Pincevschii, a indicat reclamantul că recipisa

semnată de pârât nu prevede procedura de soluționare prealabilă. Totuși, cu

Alexandr Pincevschii a negociat de nenumărate ori, iar după ultima discuție cu

acesta, „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice a rambursat, la

10 iulie 2015, doar suma de 50 000 de dolari.

2

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 267, 268, 513, 530, 531,

867, 869, 871 Cod civil, art. 42, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la „Sunskiff

International Inc” Insulele Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii a datoriei în

sumă de 250 000 de dolari SUA, a dobânzii în sumă de 24 698 de dolari SUA, a

penalității în sumă de 91 500 de dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

La 8 iunie 2016, Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei Briceac

a depus cerere reconvențională împotriva lui Aleksandr Pasater, intervenient

accesoriu Sunskiff International Inc” Insulelele Virgine Britanice cu privire la

anularea acordului de împrumut și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că la 10 noiembrie 2010, între

Compania „Sunskiff International Inc” BVI în persoana directorului Athina

Neophytou și Aleksandr Pasater a fost încheiat contractul de împrumut nr. 16/10,

potrivit căruia compania menționată a împrumutat de la Aleksandr Pasater suma de

250 000 de dolari SUA.

Conform pct. 2.1. din contract, Aleksandr Pasater s-a obligat să transfere, timp

de o lună, în contul Companiei „Sunskiff International Inc” BVI suma împrumutată,

iar potrivit pct. 2.2., Compania „Sunskiff International Inc” BVI s-a obligat să

ramburseze împrumutul până la data de 10 noiembrie 2012.

A reiterat că potrivit cererii de chemare în judecată, pretențiile lui Aleksandr

Pasater împotriva lui se întemeiază pe două acte și anume, contractul de împrumut

nr. 16/10 din 10 noiembrie 2010, încheiat între Compania „Sunskiff International

Inc” BVI în persoana directorului AthinaNeophytouși Aleksandr Pasater și acordul

de împrumut a mijloacelor bănești, pe care dânsul l-a eliberat la 10 noiembrie 2010.

A remarcat că este neclar și incert contextul și sensul semnării acestui acord,

fiind evident că așa-numitul acord de împrumut nu a avut scopul de a da naștere la

careva drepturi și obligații civile pentru vreuna dintre părți și cu atât mai mult nu a

confirmat acordarea către el a împrumutului.

Cu referire la prevederile art. 195, 207, 216 și 217 Cod civil, a invocat că

acordul de împrumut a fost lipsit de cauză - condiție de valabilitate a actului.

Respectiv, nici el nu a avut intenția de a lua cu împrumut careva mijloace

bănești de la Aleksandr Pasater și nici pârâtul nu a avut intenția de a-i oferi cu

împrumut careva mijloace bănești.

A susținut că, dacă am admite că obiectivul urmărit la întocmirea acordului de

împrumut contestat, l-a reprezentat oferirea unei siguranțe pârâtului că împrumutul

acordat Companiei „Sunskiff International Inc” BVI va fi rambursat, atunci se

constată o neconcordanță cu normele imperative de drept. Or, orice garanție

personală trebuie întocmită conform exigențelor legale, respectând condițiile cu

privire la formă, conținut și claritate privitor la limita extinderii drepturilor și

obligațiilor.

În prezenta speță, lipsa cauzei rezultă direct din conținutul acordului de

împrumut, potrivit căruia mijloacele bănești vor fi transferate la contul bancar al

Companiei „Sunskiff International Inc” BVI, așadar, chiar de la început părțile

înțelegeau că împrumutul va fi angajat nu de către el, ci de Compania „Sunskiff

International Inc” BVI.

3

Totodată, a evidențiat că lipsa cauzei rezultă din inexistența efectelor juridice

ale acestui act, or nu a existat niciun transfer de mijloace bănești de la Aleksandr

Pasater în beneficiul lui.

A considerat că acordul de împrumut întocmit de către el urmează a fi anulat

și în temeiul art. 221 Cod civil, or în contextul în care ambele părți înțelegeau că

acordul de împrumut nu are un scop valabil, nu putem crede că cineva dintre părți

se aștepta ca acordul să producă careva efecte juridice.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167, 172 și 173 CPC.

A solicitat respingerea cererii de chemare în judecată inițiale, admiterea

acțiunii reconvenționale, anularea acordului de împrumut a mijloacelor bănești

încheiat între el și Aleksandr Pasater la 10 noiembrie 2010 și încasarea din contul

pârâtului în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 3 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, a

fost respinsă acțiunea înaintată de Aleksandr Pasater ca neîntemeiată.

A fost respinsă acțiunea reconvențională înaintată de Alexandr Pincevschii ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei Briceac.

A fost admis apelul declarat de Aleksandr Pasater, reprezentat de avocatul

Igor Pohila, casată hotărârea primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Aleksandr Pasater.

A fost încasată în mod solidar de la „Sunskiff International Inc” Insulelele

Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii în beneficiul lui Aleksandr Pasater datoria

conform contractului de împrumut din 10 noiembrie 2010 în sumă de 250 000 de

dolari SUA, convertiți în lei MD potrivit cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii judecătorești, dobânda contractuală conform contractului de împrumut din

10 noiembrie 2010 în sumă de 24 698 de dolari SUA, convertiți în lei MD potrivit

cursului oficial al BNM la data executării hotărârii judecătorești, penalitatea de

întârziere conform contractului de împrumut din 10 noiembrie 2010 în sumă de

91 500 de dolari SUA, convertiți în lei MD potrivit cursului oficial al BNM la data

executării hotărârii judecătorești, iar în total suma de 366 198 de dolari SUA,

convertiți în lei MD potrivit cursului oficial al BNM la data executării hotărârii

judecătorești și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 25 000

de lei achitată la depunerea cererii de chemare în judecată și taxa de stat în sumă de

18 750 de lei achitată la depunerea cererii de apel, iar în total suma de 43 750 de lei.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 29 noiembrie 2019, Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei

Briceac a declarat recurs împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le pasibile de a fi casate, deoarece instanțele de judecată ierarhic

inferioare nu au aplicat legea care trebuia aplicată și au interpretat în mod eronat

legea.

4

La 16 ianuarie 2020, Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei

Briceac a depus cerere de recurs suplimentară împotriva deciziei din

28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care la fel a solicitat admiterea

acesteia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Suplimentar, a indicat recurentul că instanța de apel a încasat suma

împrumutului inclusiv din contul lui în baza unor concluzii eronate, contrare legii.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că beneficiarul împrumutului a fost

însuși el, însă această concluzie este eronată, deoarece la materialele cauzei nu sunt

probe concludente și relevante, care ar determina o asemenea concluzie.

Nu a fost elucidat de fel faptul cum au fost utilizați banii transmiși pe conturile

„Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice, nu este nicio dovadă că

acești bani au fost transferați ulterior în folosul lui sau că el i-ar fi utilizat.

Este irelevant modul în care împrumutatul ar fi dispus de banii împrumutați,

or odată primind banii cu titlu de împrumut, împrumutatul are tot dreptul de a

dispune de aceștia, inclusiv să-i îi transmită cu împrumut sau ca plată către orice altă

terță persoană. Astfel, într-o asemenea situație terța persoană nu devine parte a

contractului de împrumut și nu poate fi obligată la restituirea împrumutului.

A remarcat că concluzia instanței vine în contradicție însăși cu prevederile

art. 867 Cod civil, care definește esența contractului de împrumut.

Totodată, faptul că anume împrumutatul și doar împrumutatul poate fi obligat

în mod legal la restituirea împrumutului este stabilit expres și în art. 871 Cod civil.

În consecință, a evidențiat că instanța de apel a adoptat o soluție care încalcă

în mod evident și grav prevederile materiale și anume, art. 867, 871 și 872 Cod civil.

A menționat că instanța de apel a examinat cauza cu încălcarea în mod evident

și grav a provederilor procedurale și anume, art. 123 CPC.

Instanța de apel a încălcat acest principiu atunci când l-a obligat să restituie

un împrumut, în condițiile când dânsul nu era parte a contractului de împrumut, deși

legea materială este foarte clară la acest capitol - poate fi obligat la restituirea

împrumutului doar cel care a primit împrumutul.

La 14 februarie 2020, Aleksandr Pasater, reprezentat de avocatul Igor Pohila

a depus referință la recursul declarat de Alexandr Pincevschii, solicitând respingerea

acestuia.

La 17 ianuarie 2020, în adresa intimatei Companiei „Sunskiff International

Inc” BVI a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Alexandr Pincevschii,

reprezentat de avocatul Andrei Briceac, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 116 vol. III).

Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție nu a parvenit referința prin care intimata Compania „Sunskiff

International Inc” BVI să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

5

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 29 noiembrie 2019 împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului,Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 458 alin. (1) CPC, în procesele civile cu element de

extraneitate, instanțele judecătorești ale Republicii Moldova aplică legislația

procedurală a țării dacă nu s-a dispus altfel în mod expres.

După cum rezultă din materialele cauzei, Aleksandr Pasater înaintând acțiunea

în judecată împotriva „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice și

Alexandr Pincevschii, a solicitat încasarea în mod solidar de la „Sunskiff

International Inc” Insulele Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii a datoriei în

sumă de 250 000 de dolari SUA, a dobânzii în sumă de 24 698 de dolari SUA, a

penalității în sumă de 91 500 de dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

La rândul său, Alexandr Pincevschii înaintând acțiune reconvențională

împotriva lui Aleksandr Pasater, intervenient accesoriu Sunskiff International Inc”

Insulelele Virgine Britanice, a solicitat anularea acordului de împrumut a mijloacelor

bănești încheiat între el și Aleksandr Pasater la 10 noiembrie 2010 și încasarea din

contul pârâtului în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a respins acțiunea inițială

înaintată de Aleksandr Pasater și acțiunea reconvențională înaintată de Alexandr

Pincevschii, ca neîntemeiate.

Judecând apelul declarat de către Alexandr Pincevschii, reprezentat de

avocatul Andrei Briceac și apelul declarat de către Aleksandr Pasater, reprezentat de

avocatul Igor Pohila, instanța de apel a respins apelul declarat de Alexandr

Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei Briceac, a admis apelul declarat de

Aleksandr Pasater, reprezentat de avocatul Igor Pohila, a casat hotărârea primei

instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care a admis cererea de chemare în

6

judecată depusă de Aleksandr Pasater și a încasat în mod solidar de la „Sunskiff

International Inc” Insulelele Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii în beneficiul

lui Aleksandr Pasater datoria conform contractului de împrumut din

10 noiembrie 2010 în sumă de 250 000 de dolari SUA, convertiți în lei MD potrivit

cursului oficial al BNM la data executării hotărârii judecătorești, dobânda

contractuală conform contractului de împrumut din 10 noiembrie 2010 în sumă de

24 698 de dolari SUA, convertiți în lei MD potrivit cursului oficial al BNM la data

executării hotărârii judecătorești, penalitatea de întârziere conform contractului de

împrumut din 10 noiembrie 2010 în sumă de 91 500 de dolari SUA, convertiți în lei

MD potrivit cursului oficial al BNM la data executării hotărârii judecătorești, iar în

total suma de 366 198 de dolari SUA, convertiți în lei MD potrivit cursului oficial

al BNM la data executării hotărârii judecătorești și cheltuielile de judecată compuse

din taxa de stat în sumă de 25 000 de lei achitată la depunerea cererii de chemare în

judecată și taxa de stat în sumă de 18 750 de lei achitată la depunerea cererii de apel,

iar în total suma de 43 750 de lei. În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La adoptarea unei asemenea soluții, instanța de apel a concluzionat că la caz

a fost demonstrată cu certitudine atât transferarea banilor, cât și restituirea parțială a

împrumutului în baza acordului de împrumut din 10 noiembrie 2010.

A remarcat instanța de apel că potrivit acordului de împrumut din

10 noiembrie 2010, Alexandr Pincevschii a împrumutat de la Aleksandr Pasater

suma de 250 000 de dolari SUA, cu o dobândă de 10 % anual, cu solicitarea de a

transfera banii pe contul firmei offshore „Sunskiff International Inc” Insulele

Virgine Britanice, fondatorul căreia este.

În această ordine de idei, a relevat instanța de apel că banii au fost transferați

la dorința lui Alexandr Pincevschii anume către „Sunskiff International Inc” Insulele

Virgine Britanice, fondatorul căreia este indicat în acordul de împrumut eliberat de

ultimul.

Prin urmare, a constatat Curtea de Apel Chișinău că beneficiarul

împrumutului a fost însuși Alexandr Pincevschii, fapt ce rezultă atât din acordul prin

care acesta a solicitat transferarea banilor pe contul firmei, subliniind că ea îi

aparține, cât și din relațiile acestuia cu „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice.

Instanța de recurs remarcă că, deși decizia instanței de apel a fost contestată

doar de către Alexandr Pincevschii, având în vedere că cauza a fost examinată de

către instanța de apel și prima instanță prin prisma instituției solidaritărții, adică prin

aspectul răspunderii prin pluralitate de subiecte ca parte a raportului juridic, instanța

de recurs va supune verificării integrale decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe.

Așadar, verificând legalitatea deciziei contestate cu recurs, Colegiul constată

că instanța de apel la adoptarea deciziei a interpretat eronat legea și a dat o apreciere

greșită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat,

pronunțându-se asupra aspectelor importante, având la bază cadrul legal aplicabil în

speță, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii inițiale înaintate de către Aleksandr

Pasater și netemeiniciei acțiunii reconvenționale înaintate de Alexandr Pincevschii.

7

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 867

alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora prin contractul de

împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți

(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii

în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului

pentru care i-au fost date.

Cu referire la dispozițiile legale menționate, instanța de recurs constată că la

10 noiembrie 2010, între Aleksandr Pasater și Alexandr Pincevschii, a fost încheiat

acordul de împrumut cu privire la acordarea împrumutului lui Alexandr Pincevschii

în sumă de 250000 de dolari SUA, cu o dobândă de 10% anual, cu solicitarea de a

transfera banii pe contul firmei „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice, al cărui fondator este Alexandr Pincevschii (f. d. 6 vol. I).

La data de 10 noiembrie 2010, între compania „Sunskiff International Inc”

Insulele Virgine Britanice, reprezentată de Athina Neophytou și Aleksandr Pasater

a fost încheiat contractul de împrumut nr. 16/10 din 10 noiembrie 2010 cu privire la

acordarea împrumutului companiei „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice în sumă de 250000 de dolari SUA, cu o dobândă de 10 % anual, cu

termenul de rambursare nu mai târziu de 10 noiembrie 2012, potrivit condițiilor

pct. 1.1 și pct. 1.2 din contract (f. d. 7, 22 vol. I).

Totodată, este de menționat și faptul că părțile în litigiu recunosc că obiectul

ambelor acte juridice și anume acordul de împrumut din 10 noiembrie 2010 și

contractul de împrumut nr. 16/10 din 10 noiembrie 2010, constituie aceeași sumă de

bani în mărime de 250000 de dolari SUA.

Instanța de recurs relevă că, potrivit pct. 2.1 din contractul de împrumut

nr. 16/10 din 10 noiembrie 2010, Aleksandr Pasater s-a obligat să transfere timp de

o lună în contul companiei „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice,

suma împrumutată.

Iar potrivit pct. 2.3 din contractul de împrumut, contractul va intra în vigoare

din momentul în care toți banii vor fi transferați în contul debitorului.

Coroborând prevederile legale enunțate la materialului probator administrat

în speță, instanța de recurs reține ca fiind justă concluzia primei instanțe precum că

Aleksandr Pasater nu a prezentat probe pertinente și admisibile care ar confirma

executarea obligației contractuale prin transferul sumei de 250000 de dolari SUA pe

contul persoanei juridice compania „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice.

Astfel, atât în cererea de chemare în judecată, cât și pe parcursul examinării

cauzei, Aleksandr Pasater a susținut că suma de 250 000 de dolari SUA a fost

transferată de el pe contul companiei Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice în trei tranșe, însă actele care ar confirma efectuarea respectivelor

transferuri nu au fost anexate nici la cererea de chemare în judecată și nici nu au fost

prezentate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță.

Ca consecință, prima instanță întemeiat a respins afirmația lui Aleksandr

Pasater cu privire la existența transferului de bani în trei tranșe, din lipsa suportului

probatoriu, nefiind prezentate dovezi în confirmarea faptului că suma de 250000 de

8

dolari SUA a fost transferată de el în contul companiei „Sunskiff International Inc”

Insulele Virgine Britanice.

Instanța de recurs va nota că, deși ulterior, la cererea de apel Aleksandr Pasater

a anexat și actele care ar confirma transferul banilor de el către compania Sunskiff

International Inc” Insulele Virgine Britanice și anume, contractul de solicitare a

transferului bancar în sumă de 80000 dolari SUA din 26 octombrie 2010, contractul

de solicitare a transferului bancar în sumă de 85000 dolari SUA din

5 noiembrie 2010, precum și contractul de solicitare a transferului bancar în sumă

de 85000 dolari SUA din 8 noiembrie 2010, acesta nu a indicat temeiul neprezentării

respectivelor probe în prima instanță, cât și imposibilitatea de a prezenta proba dată

în termen, după cum este menționat în art. 1191 alin. (2) lit. b) și art. 372 CPC.

Or, anume actele ce indică la efectuarea transferului bănesc reprezintă probă

de importanță majoră în confirmarea realizării obligațiilor contractuale.

De altfel, instanța de recurs la acest segment remarcă, că chiar dacă ipotetic

de admis că aceste probe ar fi fost prezentate instanței de judecată cu respectarea

procedurii legale, ele nu indică cu certitudine realitatea transferurilor sumelor de

bani întru executarea obligațiilor asumate de către Aleksandr Pasater prin contractul

nr. 16/10 din 10 noiembrie 2010.

În acest sens, se va reține din pct. 2.1 a contractului de împrumut nr. 16/10 din

10 noiembrie 2010 rezultă în mod cert că Aleksandr Pasater s-a obligat să transfere

suma indicată în prezentul contract în contul companiei „Sunskiff International Inc”

Insulele Virgine Britanice timp de o lună, iar contractul va intra în vigoare din

momentul în care toți banii vor fi transferați în contul debitorului (f. d. 7 vol.I).

În același timp, din conținutul celor trei contracte de solicitare a transferului

bancar în sumă de 80000 dolari SUA din 26 octombrie 2010, în sumă de 85000

dolari SUA din 5 noiembrie 2010 și în sumă de 85000 dolari SUA din 8 noiembrie

2010, prezentate instanței de apel, rezultă că aceste transferuri, care în total includ

suma de 250000 de dolari SUA, ar fi avut loc anterior semnării acordului de

împrumut și contractului de împrumut din 10 noiembrie 2010.

Drept urmare, în mod evident, aceste înscrisuri nu pot fi reținute ca probe ce

ar confirma executarea de către Aleksandr Pasater a contractului din 10 noiembrie

2010, or, prevederile pct. 2.1 a contractului de împrumut indubitabil indică că

prezentul contract a fost încheiat pentru viitor, suma ce constituie obiectul

contractului urmând a fi transferată de către Aleksandr Pasater timp de o lună din

momentul semnării acestuia, care urmează a intra în vigoare din momentul în care

toți banii vor fi transferați în contul debitorului.

În altă ordine de idei, se va nota că contractele de solicitare a transferului

bancar în sumă de 80 000 dolari SUA din 26 octombrie 2010, în sumă de 85 000

dolari SUA din 5 noiembrie 2010 și în sumă de 85 000 dolari SUA din 8 noiembrie

2010 au fost prezentate în xerocopii pe care lipsește amprenta (ștampila) băncii sau

un alt document care ar confirma recepționarea de către bancă a acestor sume către

compania „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice, fără a fi indicat

locul de aflare a originalului acestor acte.

Instanța de recurs reține ca întemeiată și concluzia primei instanțe cu privire

la faptul că nici înscrisurile bancare din 24 martie 2011, 1 iulie 2011, 16 februarie

9

2012, 6 iunie 2012, 10 octombrie 2012, 9 mai 2013 și 10 iulie 2015, din care ar

rezulta că Compania ofshore „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice

ar fi rambursat lui Aleksandr Pasater o parte din suma împrumutată în mărime de

100 302 dolari SUA, nu pot constitui probe admisibile în confirmarea efectuării

cărorva achitări de către compania „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice în contul lui Aleksandr Pasater în baza contractului de împrumut nr. 16/10

din 10 noiembrie 2010.

Aici, se va remarca că nici înscrisurile menționate, nu dețin forma juridică

oficială a unui act bancar, ce ar confirma autenticitatea transferurilor bancare în

numerar, în acest sens lipsind amprenta ștampilei instituției care ar fi efectuat aceste

tranzacții, semnăturile persoanelor împuternicite ale instituției respective, inclusiv

cea electronică, precum și semnătura depunătorului, ca urmare, nu demonstrează cu

certitudine că aceste transferuri au avut loc în realitate.

O deosebită însemnătate, de altfel, la acest segment, are și faptul că și aceste

înscrisuri prezentate ca probe în susținerea argumentului cu privire la restituirea unui

părți a împrumutului, sunt anexate în copii xeroxate, fără a fi indicat locul de aflare

a originalului.

Nu se poate face abstracție, la acest capitol, nici de la faptul că, deși Aleksandr

Pasater susține că din suma datoriei de 250 000 de dolari SUA au fost restituiți

100 302 dolari SUA, în final solicitarea acestuia se limitează oricum la încasarea

datoriei în sumă de 250 000 de dolari SUA, dobânda contractuală și penalități,

cerințe admise integral de instanța de apel.

Instanța de recurs va respinge ca lipsit de suport temeinic și argumentul lui

Aleksandr Pasater precum că prin corespondența pe e-mail, Alexandr Pincevschii ar

fi recunoscut existența datoriei în baza contractului de împrumut nr. 16/10 din

10 noiembrie 2010.

Și asta deoarece aceste probe nu confirmă cu certitudine că corespondența

dată ar fi avut loc anume cu Alexandr Pincevschii pe adresa poștei electronice

deținută de acesta.

În raport cu aceste elemente este evident că, constatările instanței de apel în

sensul temeiniciei acțiunii înaintate de către Aleksandr Pasater împotriva „Sunskiff

International Inc” Insulele Virgine Britanice și Alexandr Pincevschii cu privire la

încasarea datoriei, precum și dobânzii contractuale, penalității și a cheltuielilor de

judecată, care sunt subsecvente cerinței de bază este neîntemeiată, astfel că,

hotărârea primei instanțe, prin care aceste cerințe au fost respinse este una legală.

Sub un alt aspect, cu privire la acțiunea reconvențională, instanța de recurs

menționează prevederile art. 207 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment,

potrivit cărora actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau

ilicită nu poate avea niciun efect. Cauza actului juridic se prezumă până la proba

contrară.

În interpretarea corectă a normei de drept enunțate, este de înțeles că cauza

(scopul) este obiectivul urmărit la încheierea actului juridic civil, este acel interes pe

care autorul (părțile) actului juridic caută să-l satisfacă.

Pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească

următoarele condiții: a) să existe, b) să fie reală, c) să fie licită și morală.

10

Raportând la caz aceste prevederi legale în coroborare cu dispozițiile art. 679

Cod civil, în vigoare la acel moment, care statuează că contractul se consideră

încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esențiale, Colegiul

respinge argumentele lui Alexandr Pincevschii din recurs, precum că la încheierea

acordului de împrumut din 10 noiembrie 2010, dintre Alexandr Pincevschii și

Aleksandr Pasater lipsește cauza actului juridic.

Or, prin acordul de împrumut din 10 noiembrie 2010 Alexandr Pasater și-a

manifestat voința, împreună cu Alexandr Pincevschii - fondatorul companiei

„Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice, pe contul căreia urmau să fie

transferați banii în sumă de 250000 de dolari SUA, de a garanta executarea

obligațiilor civile.

Iar faptul că în speță, nu există dovada tranferului de mijloace bănești de la

Aleksandr Pasater pe contul companiei „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice, a cărui fondator era Alexandr Pincevschii nu exclude existența cauzei

actului juridic.

Drept urmare, după cum corect a concluzionat și prima instanță, reieșind din

prevederile art. 634-636 Cod civil, în vigoare la acel moment, obligațiile asumate de

către Alexandr Pincevschii ca fondator al persoanei juridce, nu contravine legii.

Totodată, este de notat că conform art. 221 alin. (1) Cod civil, în vigoare la

acel moment, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul

juridic fictiv) este nul.

Din conținutul dispoziției menționate, instanța de recurs relevă că actele

juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru terți și implică o

neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată, care are ca scop

amăgirea terților. Astfel, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte

juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui

act lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art. 195 –

intenția de a da naștere, modica, sau stinge drepturi și obligații civile. Manifestarea

de voință în cazul actului juridic fictiv este falsă și are ca scop inducerea în eroare a

altor persoane, creând aparența existenței actului juridic în realitate.

Ca urmare, în sensul art. 221 Cod civil, este necesar de a fi făcută dovada

faptului că actul juridic și anume acordul de împrumut din 10 noiembrie 2010, a fost

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice, la caz, nefiind stabilite

circumstanțe incontestabile și probe pertinente în acest sens.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată ca justă și concluzia

primei instanțe cu privire la respingerea cererii reconvenționale a lui Alexandr

Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei Briceac împotriva lui Aleksandr Pasater

cu privire la anularea acordului de împrumut și încasarea cheltuielilor de judecată

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că instanța de apel în mod inexplicabil a menținut în partea dată

hotărârea primei instanțe, care a examinat acțiunea reconvențională în contextul

răspunderii solidare și lipsa probelor ce ar indica la tranferul de mijloace bănești în

baza contractului de împrumut de la Aleksandr Pasater pe contul companiei

„Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice, a cărui fondator este

Alexandr Pincevschii, pe când instanța de apel a soluționat acțiunea reconvențională

11

sub aspectul transferării mijloacelor bănești de către Alexandr Pasater pe contul

companiei „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine Britanice, fapt ce dictează

casarea integral a deciziei instanței de apel.

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul

Andrei Briceac.

Se casează integral decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 3 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Aleksandr Pasater, reprezentat

de avocatul Igor Pohila împotriva „Sunskiff International Inc” Insulele Virgine

Britanice și Alexandr Pincevschii cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii

contractuale, a penalitățiiși a cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a

lui Alexandr Pincevschii, reprezentat de avocatul Andrei Briceac împotriva lui

Aleksandr Pasater cu privire la anularea acordului de împrumut și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

12