2ra-468/20 — constatarea legalitatii planului geometric si a actului de constatare a hotarelor

2ra-468/20 — constatarea legalitatii planului geometric si a actului de constatare a hotarelor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-468/20

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (jud.: N. Ghedrovici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Liudmila Casimova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Liudmila Casimova împotriva lui Anatolie Miropolschii, Ecaterinei Miropolschii și

Oficiului Cadastral Teritorial Anenii Noi, intervenient accesoriu Societatea Comercială

„Geocad Expert” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea legalității

planului geometric și a actului de constatare a hotarelor, obligarea semnării de către

Anatolie Miropolischii și Ecaterina Miropolischii a planului geometric din 01 februarie

2017 și a actului de constatare, precum și obligarea Oficiului Cadastral să înregistreze

modificările efectuate,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Liudmila Casimova și s-a menținut hotărârea din 17 iunie

2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 06 martie 2018, Liudmila Casimova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatolie Miropolschii, Ecaterinei Miropolschii și Oficiului Cadastral

Teritorial Anenii Noi, intervenient accesoriu SC „Geocad Expert” SRL cu privire la

constatarea legalității planului geometric și a actului de constatare a hotarelor,

obligarea semnării de către Anatolie Miropolischii și Ecaterina Miropolischii a planului

geometric din 01 februarie 2017 și a actului de constatare, precum și obligarea Oficiului

Cadastral să înregistreze modificările efectuate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că în anul 1998, după decesul soțului

său și în baza certificatului de moștenitor legal a devenit proprietara casei de locuit din

str. Miciurina 32, or. Anenii Noi. Ulterior, în baza deciziei Consiliului Anenii Noi nr.

2/8-1 din 25 iulie 2003, i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului

de teren asupra terenului aferent casei de locuit cu nr. cadastral XXXXXX, cu suprafața

de XXXXXX ha. Ca urmare a măsurărilor masive, au fost comise erori la măsurarea

suprafeței terenului care aparține reclamantei, iar conform actului de constatare pe

teren și planului geometric din 01 decembrie 2017, întocmit de SC „Geocad Expert”

SRL s-a constatat că suprafața reală a terenului nu corespunde cu cea indicată în urma

1

măsurărilor masive. De asemenea, potrivit actului de constatare a hotarelor pe teren din

01 decembrie 2017 și planului geometric, nici hotarele terenului vizat nu corespund.

Liudmila Casimova a susținut că după măsurări s-a adresat Organului Cadastral

Teritorial Anenii Noi cu solicitarea de a înregistra modificările suprafeței terenului cu

nr. cadastral XXXXXX, însă i s-a refuzat din motiv că, în actele menționate nu sunt

semnăturile proprietarilor terenurilor adiacente. Astfel, la solicitarea reclamantei, a

specialistului SC „Geocad Expert” SRL și specialistului pentru reglementarea

regimului proprietății funciare al Primăriei Anenii Noi, pârâții Anatolie Miropolischii

și Ecaterina Miropolischii au refuzat categoric și neîntemeiat să semneze respectivele

acte.

Reclamanta a menționat că în urma măsurărilor repetate s-a constatat că

suprafața reală a terenului este de XXXXXX ha, adică cu XXXXXX ha mai mult decât

suprafața menționată în titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren din anul

2003, eliberat în urma măsurărilor masive, iar prin acțiunile ilegale ale proprietarilor

terenurilor adiacente, îi sunt create dificultăți în realizarea dreptului de proprietate

asupra acestui teren.

Liudmila Casimova a considerat că prin refuzul pârâților de a înregistra la OCT

Anenii Noi modificările în titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren din

anul 2003, îi este încălcat atât dreptul de proprietate, cât și dreptul la gestionarea

proprietății, deoarece în baza certificatului de moștenitor legal, a devenit proprietara

numai a casei de locuit. Astfel, dânsa a întrunit toate condițiile prevăzute art. 20 Cod

funciar, care prevăd expres documentele ce confirmă drepturile deținătorului de teren:

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile

administrației publice locale în cazul atribuirii de către acesta a terenurilor proprietate

publică a unităților administrativ-teritoriale sau de către Agenția de Stat Relații

Funciare și cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a

statului, certificatul de moștenire, contractul de vînzare-cumpărare, contractul de

donație, contractul de schimb, contractul de arendă și altele. Totodată, fiind încălcate

și prevederile art. 315 Cod civil.

Reclamanta a solicitat constatarea legalității planului geometric din 01

decembrie 2017 a terenului cu nr. cadastral XXXXXX, a actului de constatare pe

terenul cu nr. cadastral XXXXXX din 01 decembrie 2017 întocmit de SC „Geocad

Expert” SRL și a actului de constatare a hotarelor pe terenul cu nr. cadastral XXXXXX

din 01 decembrie 2017, întocmit de SC „Geocad Expert” SRL, obligarea pârâților

Anatolie Miropolischii și Ecaterina Miropolischii să semneze planul geometric din 01

decembrie 2017 a terenului cu nr. cadastral XXXXXX, a actului de constatare pe

terenul cu nr. cadastral XXXXXX din 01 decembrie 2017, întocmit de către SC

„Geocad Expert” SRL și a actului de constatare a hotarelor pe terenul cu nr. cadastral

XXXXXX din 01 decembrie 2017 întocmit de SC „Geocad Expert” SRL și obligarea

Oficiului Cadastral Teritorial Anenii Noi să înregistreze modificări asupra terenului cu

nr. cadastral XXXXXX din suprafața de XXXXXX ha în suprafața de XXXXX ha,

conform actului de constatare pe terenul cu nr. cadastral XXXXXX din 01 decembrie

2017 și a actului de constatare a hotarelor pe terenul cu nr. cadastral XXXXXX din 01

decembrie 2017, întocmite de SC „Geocad Expert” SRL.

2

Prin hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central,

acțiunea înaintată de Liudmila Casimova s-a respins, ca neîntemeiată (f.d. 135,

141-143).

La 15 iulie 2019, Liudmila Casimova a depus cererea de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii din 17 iunie

2019 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Liudmila Casimova și s-a menținut hotărârea din 17 iunie 2019 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central (f.d. 169-174).

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a reținut

că sunt relevante prevederile art. 28 alin. (1) lit. a) al Legii cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25 februarie 1998, care stabilește că ”înregistrarea dreptului asupra

bunului imobil se face în temeiul actelor administrative emise de autoritățile publice

abilitate în modul stabilit de legislație, în vigoare la data adoptării lor, precum și

certificatele constatatoare emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 163/2010

privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, în procedura de aprobare tacită.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a menționat că potrivit art. 9 al Legii nr. 354

din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, bunurile imobile se

pot forma, prin separare, divizare, comasare, combinare sau reparcelare a bunurilor

imobile înregistrate în Registrul bunurilor imobile, iar art. 5 alin. (1) și art. (3) lit. a) al

aceleași Legi prevăd că lucrările cadastrale ce țin de formarea bunurilor imobile se

execută de către organele cadastrale teritoriale și de către întreprinderi de stat sau

private în ale căror state de personal sunt angajați ingineri cadastrali certificați de către

organisme de certificare. Formarea bunului imobil se inițiază de către proprietarul lui,

inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin intermediul autorităților

împuternicite cu administrarea bunului.

Mai mult, conform art. 19 alin. (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.

1543 din 25 februarie 1998, dacă hotarul general al terenului reprezentat în planul

cadastral sau în cel geometric nu corespunde cu posesiunea de fapt a terenurilor și

lipsește actul de stabilire a hotarelor, autoritatea administrației publice locale, la cererea

proprietarului și din contul acestuia, stabilește hotarele terenului la fața locului. Iar art.

55 alin. (41) al aceleași legi stipulează că dacă la transpunerea pe teren a proiectului de

organizare a teritoriului, elaborat în cadrul privatizării pământului, sunt evidențiate

erori ce țin de coordonatele hotarelor, iar corectarea acestora nu modifică posesiunea

de fapt a terenurilor și nu lezează alte drepturi ale titularilor, se elaborează un plan

cadastral corectat, care se aprobă de consiliul local. Decizia consiliului local emisă pe

marginea noului plan cadastral va servi drept temei pentru modificarea documentelor

cadastrale.

Astfel, instanța de apel a constatat că actele în baza cărora reclamanta insistă a

fi operate modificări în Registrul bunurilor imobile vizavi de suprafața terenurilor

litigioase afectează dreptul de proprietate al pârâților, iar solicitarea reclamantei

privitor la obligarea pârâților să semneze actele respective este lipsită de suport legal.

La 21 ianuarie 2020, Liudmila Csimova a declarat recurs împotriva deciziei din

12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

3

În motivarea recursului, Liudmila Casimova a indica că instanța de apel nu a

respectat limitele judecării apelului, având obligația de a se expune asupra tuturor

motivelor invocate în apel, fiind încălcate normele de drept procedural.

Totodată, recurenta a relatat că înscrisurile prezentate în susținerea cererii de

apel nu au fost apreciate de către instanță, care a condus la adoptarea unei decizii bazate

doar pe aprecierea arbitrară a probelor.

La 12 februarie 2020, în adresa intimaților și intervenientului accesoriu a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Liudmila Casimova, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată

la materialele dosarului (f.d. 192).

La 28 februarie 2020, Agenția Servicii Publice a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea cererii de recurs și menținerea deciziei instanței de apel

(f.d. 193).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 10 octombrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire (f.d. 175), însă date privind recepționarea deciziei instanței de apel la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Liudmila Casimova, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liudmila Casimova, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

4

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de

recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,

10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).

În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

5

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Liudmila Casimova urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Liudmila Casimova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6