2ra-788/20 — anularea ordinului de sanctionare disciplinară și repararea prejudiciului material și moral

2ra-788/20 — anularea ordinului de sanctionare disciplinară și repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2ra-788/20

Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Fălești ( jud. : R. Holban)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

3 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Rețelele

Electrice de Distribuție Nord”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasiliev Nicolae

împotriva Societății pe Acțiuni ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” cu privire la

anularea ordinelor de sancționare disciplinară, repararea prejudiciului material și

moral, încasarea compensației bănești suplimentare în locul restabilirii la muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2019 prin care s-a

respins apelul declarat Societatea pe Acțiuni ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din26 iunie 2019,

c o n s t a t ă :

La 19 septembrie 2018, Vasiliev Nicolae s-a adresat în instanța de judecată, cu

cerere de chemare în judecată împotriva S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”

cu privire la anularea ordinelor de sancționare disciplinară, repararea prejudiciului

material și moral, încasarea compensației bănești suplimentare în locul restabilirii la

muncă și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, a activat în calitate

de șef-adjunct al Serviciului mecanizare și transport la S.A. ”Rețelele Electrice de

distribuție Nord”. Începând cu momentul angajării în cadrul S.A. ”RED-Nord”, a

respectat întotdeauna disciplina muncii, și-a îndeplinit conștiincios toate obligațiile

funcționale cu bună-credință, a dat dovadă de bună manifestare, a fost disciplinat și

ordonat la lucru, permanent a îndeplinit sarcinile conștiincios și în termen, a respectat

programul zilnic de muncă, niciodată nu au parvenit în privința sa careva plângeri, nu

i-au fost aplicate sancțiuni disciplinare.

La 17 mai 2018, S.A. ”RED-Nord” a emis ordinul nr. 183, prin care i s-a

aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de ”mustrare” cu care a luat cunoștință la 13

iulie 2018.

Sancțiunea disciplinară a fost aplicată: ”în legătură cu nepregătirea mijloacelor

de transport ce aparțin S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” pentru asigurare

1

obligatorie de răspundere civilă pentru anul 2018-2019 de către Serviciul mecanizare

și transport și iresponsabilitate la organizarea și înaintarea actelor pentru licitație în

vederea selectării asigurătorului pentru anul 2018-2019”.

Reclamantul a indicat că, nu este de acord cu ordinal nr. 183, prin care i s-a

aplicat sancțiunea disciplinară, deoarece conform Fișei de post organizarea și

înaintarea actelor pentru licitație în vederea selectării asigurătorului, nu era de

competența sa.

Încălcările disciplinei muncii imputate prin ordinul de sancționare din 17 mai

2018 nu au fost confirmate prin careva circumstanțe concrete, angajatorul invocând

doar o expunere abstractă a faptului existenței unor încălcări, ceea ce constituie

dovada aplicării arbitrare și abuzive a sancțiunilor disciplinare, în ordinul nr. 183 din

17 mai 2018 fiind argumentat superficial motivul aplicării unei sancțiuni disciplinare.

Vasiliev Nicolae a reiterat că, până la aplicarea sancțiunii disciplinare, a

prezentat explicații privitor la asigurarea mijloacelor de transport, însă aceste

explicații nu au fost luate în considerație la emiterea ordinului de sancționare.

Ordinul nr. 183 din 17 mai 2018, privind sancționarea disciplinară, fiind emis contrar

dispozițiilor art. 201-210 din Codul muncii.

La 13 iulie 2018, directorul S.A. ”RED-Nord”, Valeriu Grumeza, a emis ordinul

nr. 249 ”privind concedierea salariatului în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul

muncii”, potrivit căruia a fost desfăcut contractul individual de muncă cu reclamantul

Vasiliev Nicolae din 13 iulie 2018, în legătură cu încălcarea gravă a obligațiilor de

muncă, conform art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii.

Indică reclamantul că potrivit ordinului de concediere, sancțiunea disciplinară a

fost aplicată pentru faptul că: ”în data de 3 mai 2018, Nicolae Vasiliev, șef adjunct al

Serviciului mecanizare și transport i-a înaintat spre semnare directorului general

interimar S.A. ”RED-Nord” Valeriu Grumeza un șir de contracte (în număr de 46) de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă.

Prin aceasta, Nicolae Vasiliev a ignorat faptul că S.A. ”RED-Nord” a încheiat,

ca urmare a procedurii de achiziții, un contract cu nr. 010/2017 din 24 mai 2017 cu

Compania de Asigurări ”Galas” S.A., în care era specificată lista mijloacelor de

transport care nu erau prevăzute în anexa la contractul nr. 010/2017 și în privința lor

nu a fost organizat concursul pentru selectarea asigurătorului.

În baza conturilor de plată, vizate de Nicolae Vasiliev, S.A. ”RED-Nord” a

efectuat achitări nejustificate în folosul Companiei ”Galas” S.A. în sumă de 43

193,98 lei, în acest fel aducând un prejudiciu societății.

Ulterior, în data de 7 mai 2018, în mod repetat și intenționat, Nicolae Vasiliev

a înaintat spre semnare directorului general interimar conturi de plată în sumă de

88887,08 lei”.

Reclamantul consideră că ordinul de concediere este ilegal, deoarece pentru

aceeași faptă a fost sancționat de două ori, odată prin ordinul nr. 183 din 17 mai 2018

și altă dată prin ordinul nr. 249 din 13 iulie 2018, cu toate că nu se admite aplicarea a

două sancțiuni disciplinare pentru una și aceeași abatere disciplinară.

Astfel, S.A. ”RED-Nord” artificial a emis două ordine de sancționare în privința

unei presupuse abateri disciplinare din aceeași perioadă.

Reclamantul a menționat că, a executat ordinul verbal al directorului adjunct al

S.A. ”RED-Nord” și al contabilului șef, potrivit căruia i s-a indicat să pregătească

2

actele pentru asigurare, la Compania de Asigurări ”Galas” S.A., deoarece cu această

Companie existau relații contractuale.

Cu referire la faptul că, la 3 mai 2018, activând în funcția de șef adjunct al

Serviciului mecanizare și transport i-a înaintat spre semnare directorului general

interimar S.A. ”RED-Nord” dlui Valeriu Grumeza un șir de contracte de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă, iar prin aceasta, a ignorat faptul că S.A.

”RED-Nord” a încheiat, ca urmare a procedurii de achiziții, un contract la 24 mai

2017 cu Compania de Asigurări ”Galas” S.A., în care era specificată lista mijloacelor

de transport care nu erau prevăzute în anexa la contractul nr. 010/2017 și în privința

lor nu a fost organizat concursul pentru selectarea asigurătorului.”, menționează că

era de obligațiunea directorului general să verifice acest fapt, or, conform fișei sale

de post, această obligațiune nu este inclusă.

Referitor la faptul că: în baza conturilor de plată, vizate de Nicolae Vasiliev,

S.A. ”RED-Nord” a efectuat achitări nejustificate în folosul Companiei ”Galas” S.A.

în sumă de 43 193,98 lei”, reclamantul a remarcat că, aceste conturi nu au fost vizate

de el, dar de o altă persoană.

Ce ține de faptul că, la 7 mai 2018, în mod repetat și intenționat, Nicolae

Vasiliev a înaintat spre semnare directorului general interimar conturi de plată în

sumă de 88887,08 lei”, a menționat că acele ordine el le-a prezentat după ce la data

de 3 mai 2018 directorul general a semnat contractele de asigurare.

Pe contul de plată a aplicat semnătura pentru confirmarea faptului că mijloacele

de transport indicate în cont aparțin S.A.”RED-Nord” după numărul de înmatriculare

și că acestea trebuiau asigurate.

Cu referire la indicarea în ordinul de concediere a art. 86 alin. (1) lit. p) din

Codul muncii, menționează reclamantul că, el a fost angajat în funcția de șef-adjunct

al Serviciului mecanizare și transport din cadrul S.A. ”RED-Nord”, fără dreptul de a

semna acte de dispoziție, motiv din care de către el nu a fost cauzat un prejudiciu

material mărimea căruia ar fi depășit cinci salarii medii lunare prognozate pe

economie (art. 211/1 lit. h) Codul muncii, iar alte acțiuni prevăzute de art. 211/1 lit.

a)-g) din Codul muncii, nu au fost invocate în ordin.

Reclamantul a indicat că, responsabil de cauzarea unui prejudiciu în acest caz

poate fi doar persoana care a semnat nemijlocit contractele de asigurare obligatorie

de răspundere civilă auto și persoana care a semnat ordinele de plată. Din ordinul de

concediere nu rezultă care acțiuni efectuate de el au cauzat prejudiciu material,

mărimea căruia depășește cinci salarii medii lunare pe economie.

Referitor la argumentul că ”a admis o încălcare gravă a obligațiilor de muncă, a

dat dovadă de iresponsabilitate în organizarea procesului de perfectare a contractelor

de asigurare, a încălcat disciplina muncii în unitate și regulamentul intern al S.A.

”RED-Nord”, a indicat că, aceste încălcări au fost invocate în mod general și abstract,

or, angajatorul a avut obligația să dezvăluie aceste încălcări și să indice căror reguli

de comportare nu s-a subordonat el, și care punct din Regulamentul intern a fost

încălcat de către el (art. 201 Codul muncii) și prin urmare, ordinul de concediere se

caracterizează prin imprecizii cu privire la datele esențiale ale situației de fapt.

Reclamantul consideră că, ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub

formă de concediere este ilegal, deoarece a fost emis cu încălcarea procedurii

stabilite în art. 206, 208, 210 și 211/1 Codul muncii.

3

Consideră reclamantul că, prin emiterea neîntemeiată și ilegală a ordinelor de

sancționare disciplinară, S.A. ”RED-Nord” i-a cauzat în mod repetat suferințe de

ordin psihic sub formă de neliniște sufletească, frustrare și anxietate (prejudiciu

moral), care la fel urmează a fi compensat prin echivalent bănesc.

Prin cererea de concretizare și completare a pretențiilor reclamantul a solicitat

ca instanța să aplice în prezenta cauză prevederile art. 90 alin. (4) Codul muncii și să

dispună, în locul restabilirii lui la muncă, încasarea de la S.A. ”RED-Nord” în

beneficiul lui a compensației suplimentare în mărime de 6 salarii medii lunare, ceea

ce constituie 126 690 lei (21 115 lei x 6 salarii = 126 690 lei). Cuantumul salariului

mediu lunar primit de reclamantul Vasiliev Nicolae se confirmă prin adeverința cu

nr. SP04/445 din 03.04.2019, eliberată de S.A. ”RED-Nord”.

În final reclamantul Vasiliev Nicolae a solicitat anularea ordinului directorului

S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, Valeriu Grumeza, nr. 183 din 17 mai

2018 ”cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare”, în partea în care în privința lui

Vasiliev Nicolae a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, ca

fiind ilegal, de la data emiterii acestuia;

- anularea ordinului directorului S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”,

Valeriu Grumeza, nr. 249 din 13 iulie 2018 ”privind concedierea disciplinară a

salariatului în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii”, ca fiind ilegal, de la

data emiterii acestuia;

- în locul restabilirii la muncă a încasa de la S.A. ”Rețelele Electrice de

Distribuție Nord” în beneficiul lui Vasiliev Nicolae a compensației suplimentare în

mărime de 6 (șase) salarii medii lunare, ceea ce constituie suma de 126 690 lei (21

115 x 6 salarii = 126 690 lei);

- încasarea de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui

Vasiliev Nicolae a prejudiciului material, ce constă în despăgubirea pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la locul de muncă ca urmare a emiterii ordinului

directorului S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, Valeriu Grumeza, nr. 249

din 13 iulie 2018 ”privind concedierea disciplinară a salariatului în temeiul art. 86

alin. (1) lit. p) din Codul muncii”, începând cu data de 13 iulie 2018 și până la data

emiterii hotărârii judecătorești, reieșind din mărimea salariului mediu lunar de 21 115

lei;

- încasarea de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui

Vasiliev Nicolae a compensației bănești pentru prejudiciul moral cauzat prin

concediere ilegală, în mărime de 50000 lei;

- încasarea de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui

Vasiliev Nicolae a sumei de 2 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 26 iunie 2019, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vasiliev Nicolae împotriva S.A.

”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, cu privire la anularea ordinelor de

sancționare disciplinară, repararea prejudiciului material și moral, încasarea

compensației bănești suplimentare în locul restabilirii la muncă și încasarea

cheltuielilor de judecată.

S-a anulat ordinul directorului S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”,

Valeriu Grumeza, nr. 183 din 17 mai 2018 cu privire la aplicarea sancțiunilor

disciplinare”, în partea în care în privința lui Vasiliev Nicolae a fost aplicată

4

sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, ca fiind ilegal, de la data emiterii

acestuia.

S-a anulat ordinul directorului S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”,

Valeriu Grumeza, nr. 249 din 13 iulie 2018 privind concedierea disciplinară a

salariatului în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii”, ca fiind ilegal, de la

data emiterii acestuia.

S-a încasat de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui

Vasiliev Nicolae despăgubirea pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul

de muncă ca urmare a emiterii ordinului directorului S.A. ”Rețelele Electrice de

Distribuție Nord”, Valeriu Grumeza, nr. 249 din 13 iulie 2018 privind concedierea

disciplinară a salariatului în temeiul art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii”,

începând cu 13 iulie 2018 și până la data emiterii hotărârii judecătorești – 26 iunie

2019, în mărime de 239.943,13 (două sute treizeci și nouă mii nouă sute patruzeci și

trei,13) lei.

S-a încasat de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui

Vasiliev Nicolae compensația bănească pentru prejudiciul moral cauzat prin

concediere ilegală, în mărime de 21115,00 (douăzeci și una mii una sută

cincisprezece,00) lei.

În locul restabilirii la muncă a lui Vasiliev Nicolae, s-a încasat de la S.A.

”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui Vasiliev Nicolae o

compensație bănească suplimentară, conform art. 90 alin. (4) din Codul muncii, în

mărime de 3 (trei) salarii medii lunare, ceea ce constituie suma de 63 345,00 (șaizeci

și trei mii trei sute patruzeci și cinci) lei.

S-a încasat de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul lui

Vasiliev Nicolae suma de 2 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” în beneficiul

statului cheltuielile de judecată, care constau din taxa de stat de plata căreia

reclamantul a fost scutit de drept la depunerea cererii de chemare în judecată, în

mărime de 9.198,64 (nouă mii una sută nouăzeci și opt,64) lei.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, S.A. ”Rețelele Electrice de

Distribuție Nord” nu a individualizat acțiunile sau inacțiunile imputabile

reclamantului prin prisma atribuțiilor lui de serviciu conform fișei de post cu

indicarea punctelor concrete din această fișă care au fost încălcate de către acesta. Nu

a indicat care este responsabilitatea individuală a reclamantului și prin care

circumstanțe (acțiuni sau inacțiuni) concrete se confirmă iresponsabilitatea lui

Vasiliev Nicolae.

Instanța a reținut că, potrivit fișei de post reclamantului, în atribuțiile sale în

genere nu intră ”organizarea și înaintarea actelor pentru licitație în vederea selectării

asigurătorului”. S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” nu a emis vreun ordin

prin care reclamantul ar fi fost împuternicit a de a efectua aceste acțiuni. Prin urmare,

acțiunile respective nu țineau de competența reclamantului ca șef adjunct al

Serviciului mecanizare și transport.

De asemenea, instanța a conchis că, Vasiliev Nicolae a fost sancționat cu

sancțiunea disciplinară sub formă de concediere pentru fapta care a fost reținută în

responsabilitatea altui salariat, care fusese deja sancționat pentru acest fapt.

5

Potrivit fișei de post și legislației pertinente, reclamantul nu este responsabil de

faptul că, ”S.A. ”RED-Nord” a efectuat achitări nejustificate în folosul Companiei de

Asigurări ”GALAS” S.A. în sumă de 43 193,98 lei”, în conformitate cu prevederile

art. 19 din Legea contabilității, nu lui îi aparținea competența de a efectua

transferurile bănești de către întreprindere și, implicit, de a verifica temeinicia

(justificarea) efectuării acestor plăți. Totodată.

Totodată, instanța a constatat că S.A.”RED-Nord” nu i-a fost cauzat un

prejudiciu în sumă de 43 193,98 lei, deoarece Compania de Asigurări ”GALAS” S.A.

a restituit S.A. ”RED-Nord” această sumă, care a fost transferată nejustificat de

serviciul contabil al S.A. ”RED-Nord”, fapt confirmat în ședință de judecată de

reprezentantul pârâtului.

Astfel, instanța de fond a constatat că urmare a anulării ordinelor de mustrare și

concediere S.A.”RED-Nord” trebuie să achite reclamantului despăgubiri pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, ceea ce constituie suma de

239.943,13 (două sute treizeci și nouă mii nouă sute patruzeci și trei,13) lei (11

517,27 lei + 211 150 lei + 17 275,86 lei = 239 943,13 lei). De asemenea, și prejudiciu

moral prevăzut de art.90 din Codul muncii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 8 iulie 2019, S.A. ”Rețelele

Electrice de Distribuție Nord” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți,

sediul Fălești din 26 iunie 2019 solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

instanței de fond și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2019 a fost respins apelul

declarat de S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” și menținută hotărârea

Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 26 iunie 2019.

La 19 martie 2020, S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2019 și a hotărârii

Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 26 iunie 2019, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii.

În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanțelor ierarhic

inferioare.

Examinând cauza instanțele nu și-au motivat soluția de admitere a acțiunii.

Concluziile expuse sunt contradictorii dat fiind faptul că, instanța eronat a aplicat și

interpretat legea și nu a pătruns în esența litigiului. Astfel, la emiterea hotărârii

instanța de judecată a încălcat prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă.

La caz, prevederile art. 90 din Codul muncii nu sunt aplicabile.

Prin soluția emisă instanța de apel a adus o atingere dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art.6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

În opinai recurentului nici prima instanță nu și-a motivat hotărârea prin faptul că

nu a dat o apreciere probelor prezentate de S.A. „RED-Nord”, și nici instanța de apel

nu a îndeplinit obligațiile impuse de art. 373 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

S.A. „RED-Nord” în acest proces i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil,

deoarece nu a fost auzită de nici o instanță de judecată și probele și dreptul material și

procedural, pe care instanța urma să le pună în baza deciziei sale, au fost ignorate.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

6

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 17 decembrie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recurentul a indicat că cu decizia motivată a instanței de apel a recepționat-o la

21 ianuarie 2020.

Cererea de recurs a fost declarată la 19 martie 2020, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, la 4 mai 2020 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 8 mai 2020 (f. d.34-35 Vol. II).

Prin referința din 01 iunie 2020, intimatul a pledat pentru respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

7

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

”Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni ”Rețelele

Electrice de Distribuție Nord”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8