3ra-559/20 — contestarea actului administrativ

3ra-559/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-559/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul central – V. Caragia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

ÎNCHEIERE

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de societatea cu răspundere

limitată „Orhcereale”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Orhcereale” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Fiscală Administrare Fiscală Centru și

Direcția Generală Fiscală Administrare Fiscală Orhei cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de societatea cu răspundere limitată „Orhcereale” și s-a

menținut hotărârea din 25 martie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul central, prin

care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de societatea cu răspundere

limitată „Orhcereale”,

constată:

La 29 martie 2018, societatea cu răspundere limitată „Orhcereale” (în

continuare SRL „Orhcereale”) a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală

Fiscală Administrare Fiscală Centru și Direcția Generală Fiscală Administrare

Fiscală Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, în urma controlului

fiscal efectuat la SRL ,,Orhcereale”, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei a

întocmit actul de control fiscal prin verificarea totală nr. 5-674092 din 16 martie

2017.

Manifestându-și dezacordul cu acest act, l-a contestat la Inspectoratul Fiscal

de Stat, care a inițiat un control fiscal repetat.

În urma controlului fiscal repetat, Inspectoratul Fiscal de Stat a întocmit actul

nr. 5-674178 din 01 septembrie 2017.

Nefiind de acord cu actul nr. 5-674178 din 01 septembrie 2017, la 14

septembrie 2017, a depus la Serviciul Fiscal de Stat cerere prealabilă, care a fost

respinsă.

1

Ulterior, în baza actului nr. 5-674178 din 01 septembrie 2017, Direcția

Generală Fiscală Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de Stat a emis

decizia nr. 318/1279a din 20 octombrie 2017.

La fel, nefiind de acord cu decizia nr. 318/1279a din 20 octombrie 2017, a

depus împotriva acesteia o contestație, în termenul legal de 30 de zile de la

momentul notificării, prin care a solicitat anularea ei.

Însă, Serviciul Fiscal de Stat nu s-a conformat obligațiilor sale legale de a

examina contestația în termen de 30 de zile – până la 22 decembrie 2017 și a

eliberat un răspuns asupra acesteia.

La 15 februarie 2018, autoritatea fiscală a emis decizia nr. 51 prin care a

respins contestația împotriva deciziei nr. 318/1279a din 20 octombrie 2017.

Decizia nr. 51 a fost emisă abia după ce s-a adresat la 10 ianuarie 2018 cu

interpelare către Serviciul Fiscal de Stat și i-a fost notificată, prin scrisoare cu aviz

recomandat la 19 martie 2018.

Reclamanta a considerat deciziile nr. 318/1279 din 20 octombrie 2017 și nr.51

din 15 februarie 2018 ca fiind ilegale și necesare de a fi anulate, deoarece contravin

legii și sunt emise cu încălcarea procedurii stabilite.

În opinia reclamantei, pentru ca decizia de aplicare a sancțiunilor fiscale să fie

legală este necesar, în primul rând, să aibă loc încălcarea legislației fiscale de către

contribuabil, iar în al doilea rând, atât procedura controlului, cât și procedura

emiterii deciziei să fie petrecute cu respectarea prevederilor legale care

reglementează această procedură.

Sub acest aspect SRL „Orhcereale” a evocat că nu a comis încălcările

legislației fiscale în care a fost acuzată, a dus corect evidența contabilă și a

prezentat toate actele solicitate de organul fiscal. Mai mult ca atât, o parte din

actele contabile primare prezentate organului fiscal au fost pierdute de angajații săi

sau intenționat tăinuite sau chiar distruse, ca mai apoi organul fiscal să solicite

prezentarea repetată a acestora. După ce a indicat că actele solicitate repetat au fost

anterior prezentate organului fiscal, ultimul a indicat că ele ar fi fost pierdute și a

aplicat sancțiunea fiscală pentru neasigurarea păstrării documentelor.

Anume în documentele pierdute de organul fiscal se conțineau acte

justificative a cheltuielilor suportate de SRL „Orhcereale” și a faptului că a

procurat mărfuri de la agenți economici plătitori de TVA, achitându-le TVA și

respectiv având dreptul de a o trece în cont. Astfel, organul fiscal neîntemeiat a

indicat că SRL „Orhcereale” ar fi diminuat impozitul pe venit și TVA.

Prin urmare, decizia de aplicare a sancțiunilor fiscale este ilegală, iar la

desfășurarea controlului, emiterea deciziei și examinarea contestației au fost

comise grave încălcări de procedură.

Mai mult ca atât, pe faptul pierderii, tăinuirii sau distrugerii documentelor de

către angajații Serviciului Fiscal de Stat, SRL „Orhcereale” a depus o plângere la

Centrul Național Anticorupție, în baza căreia a fost pornită urmărirea penală în

privința acestor angajați.

Cu titlu subsecvent, reclamanta a menționat că organul fiscal a supus

controlului o perioadă supusă și anterior controlului, aplicând sancțiuni fiscale

pentru niște pretinse încălcări fiscale pentru care a aplicat și anterior sancțiuni, fapt

ce contravine prevederilor articolului 234 alin. (5) din Codul fiscal.

2

Reclamanta SRL „Orhcereale” a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea deciziei nr. 318/1279a din 20 octombrie 2017 emisă de Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru.

Prin hotărârea din 25 martie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul central, s-a

respins acțiunea depusă SRL „Orhcereale”, ca neîntemeiată (f.d. 115, 117-121

recto-verso).

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de SRL „Orhcereale” și s-a menținut hotărârea din 25 martie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul central (f.d. 166, 167-183).

În motivarea soluțiilor emise, prima instanță și instanța de apel au reținut că,

deși reclamanta critică decizia organului fiscal și solicită anularea acesteia,

considerând-o lipsită de temei legal și emisă contrar legii, cu comiterea încălcării

de legislație, nu a prezentat în acest sens nicio probă concludentă și incontestabilă.

Instanțele inferioare au constatat că actele de control au fost întocmite în

strictă conformitate cu prevederile articolului 216 alin. (6) din Codul fiscal, fiind

reflectată fiecare perioadă fiscală în parte și specificate încălcările fiscale depistate.

Din acest considerent s-a ajuns la concluzia că organul fiscal întemeiat a

constatat că SRL „Orhcereale” a admis încălcări în privința diminuării impozitului

pe venit din activitatea de întreprinzător cu 2 328 457 de lei; diminuarea TVA

aferentă bugetului cu 319 254 de lei; eschivarea de la calculul și de la plata

impozitului pe venit reținut la sursa de plată în sumă de 77 787 de lei; diminuarea

impozitului pe venit reținut la sursa de plată cu 24 866 de lei; diminuarea primelor

de asigurare obligatorie de asistență medicală cu 1 156 de lei; eschivarea de la

calculul și de la plata taxei pentru unitățile comerciale în sumă de 1 200 de lei și

diminuarea taxei pentru amenajarea teritoriului cu 100 de lei.

În privința faptului pierderii, tăinuirii sau distrugerii documentelor de către

angajații Serviciului Fiscal de Stat, instanțele inferioare au notat că aceste

circumstanțe nu și-au găsit confirmare în cadrul judecării cauzei, iar informația

eliberată de către Direcția Generală Urmărire Penală nu poate fi acceptată ca probă

pentru constatarea circumstanțelor că, este bănuială, sau se învinuiește cineva că ar

fi comis vreo infracțiune ce are legătură cu cererea de chemare în judecată

respectivă, acest fapt fiind posibil de demonstrat doar printr-o sentință penală.

La 04 martie 2020, SRL „Orhcereale” a depus la Curtea de Apel Chișinău

recurs motivat împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei recurate, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (f.d. 192-194).

Argumentele recursului se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și de drept

ale cauzei, care au fost expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de

apel.

Suplimentar a invocat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

reprezentantului SRL „Orhcereale”, căruia nu i s-a comunicat data și ora ședinței.

Astfel, a fost lipsită de posibilitatea de a se prezenta în fața ei și de a-și expune

poziția, fiind plasată în condiții procesuale inegale față de Serviciul Fiscal de Stat,

încălcându-i-se principiul „securității armelor”, care este parte componentă a

dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 6 alin. 1 CEDO.

Sub acest aspect recurenta a evocat că, fiind citat pentru ședința de judecată în

ordine de apel, reprezentantul SRL „Orhcereale” a depus o cerere de amânare, pe

care instanța de apel a admis-o, ședința fiind amânată doar pentru o săptămână.

3

Însă, instanța de apel nu a citat repetat SRL „Orhcereale”, nu i-a comunicat pentru

ce dată a fost amânată ședința și a judecat apelul în lipsa citării legale. Or, spre

deosebire de Codul de procedură civilă, Codul administrativ nu conține prevederi

că partea legal citată la o ședință nu poate invoca lipsa citării legale în continuare.

Respectiv, participanții la proces urmează să fie citați pentru fiecare ședință

De asemenea, recurenta a indicat că prima instanță și instanța de apel nu au

dat nicio apreciere și nici nu au menționat din ce considerente resping ca probă

informația eliberată de CNA, anexată la materialele cauzei, conform căreia în

gestiunea Centrului se află o cauză penală pe articolul 329 din Codul penal

(neglijența în serviciu) intentată pe faptul pierderii de către angajații IFS Orhei a

documentelor contabile ce aparțin SRL „Orhcereale”.

La fel, în opinia sa, instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra

celorlalte argumente din cererea de chemare în judecată și din cererea de apel,

precum că SRL „Orhcereale” nu a comis încălcări ale legislației fiscale.

Referitor la termenul de depunere a recursului, SRL „Orhcereale” a invocat că

decizia instanței i-a fost notificată la 04 februarie 2020, fiind expediată prin

scrisoare cu aviz de recepție. Respectiv, consideră că a respectat termenul de 30 de

zile.

Totodată, a adus la cunoștință că, la 30 octombrie 2019, a reziliat contractul

de asistență juridică încheiat cu avocatul Serghei Șteliman. Respectiv, nu cunoaște

dacă fostul său reprezentant, avocatul Serghei Șteliman, a recepționat sau nu

decizia instanței de apel.

La 11 mai 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință asupra recursului

SRL „Orhcereale” împotriva deciziei din 29 octombrie 2019, prin care a solicitat

respingerea acestuia în temeiul articolului 248 alin. (1) lit. a) din Codul

administrativ coroborat cu articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă

(f.d. 206-209).

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea

nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs, cu referire la termenul de depunere a recursului, reține că, în

sensul articolului 246 din Codul administrativ, (1) Curtea Supremă de Justiție

4

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan vs Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a recursului va fi efectuată și

analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer vs Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, § 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 246 din Codul administrativ, completul de

admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui

obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată

în termen.

Obiectul prezentului recurs se referă la decizia din 29 octombrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, emisă ca instanță de apel, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 244 alin. (1) din Codul administrativ.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în sensul art. 245 din Codul

administrativ, (1) recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună

cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Conform articolului 63 din Codul administrativ, (1) calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. (2) Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar

pentru o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei,

chiar și atunci cînd aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită

prin lege.

La rândul său, articolul 261 din Codul civil (articolul 385 în redacția actuală a

Codului civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

5

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, în

afara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea,

în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franta, 10

iulie 2001, § 29; Nicolae Popa vs România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence vs

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult ca atât, CtEDO a statuat că, în cazul în

care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în ordine de

recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele

cauzei nu poate fi stabilit momentul când decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată recurentei SRL „Orhcereale”.

Sub acest aspect este notabil că, deși, decizia instanței de apel a fost notificată

la 09 decembrie 2019 reprezentantului recurentei, avocatului Serghei Șteliman

(f.d. 186), acest fapt nu este opozabil SRL „Orhcereale”, deoarece contractul de

asistență juridică încheiat între aceștia a fost reziliat la 30 octombrie 2019

(f.d. 195). Prin urmare, la momentul recepționării deciziei instanței de apel de către

avocatul Serghei Șteliman, acesta nu avea obligații contractuale față de

SRL „Orhcereale” de reprezentare în prezenta cauză în contencios administrativ.

Verificând, în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ,

dacă cererea de recurs corespunde exigențelor legale de formă și conținut,

completul de admisibilitate reține că prin prisma articolului 233 alin. (2) din Codul

administrativ, cererea de recurs trebuie să fie semnată de recurent sau de

reprezentantul lui legal ori împuternicit.

La caz, completul constată că recursul depus de SRL „Orhcereale” a fost

semnat olograf de administratorul persoanei juridice, Sergiu Tataroi și autentificat

prin aplicarea ștampilei (f.d. 194).

În atare circumstanțe, se ajunge la concluzia că, în speță, au fost respectate

prevederile articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ coroborat cu

articolul 233 alin. (2).

Succesiv, completul menționează că, deoarece fondul cauzei a fost examinat

prin prisma Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

și prevederilor din Codul de procedură civilă, instanța de recursul se va conduce tot

de aceste prevederi.

Examinând temeiurile recursului depus de SRL „Orhcereale”, în raport cu

materialele cauzei de contencios administrativ, completul de admisibilitate al

completului specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

6

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, recursul

împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza recursului

depus de SRL „Orhcereale” rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității

și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege,

sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii atacate. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor argumentelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre

neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că argumentele invocate în recurs,

după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar procedurii de apel și

nu se regăsesc în procedura recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja

supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130

din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin

urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului, deoarece SRL „Orhcereale” nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază

caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde

simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța inferioară,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că, în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație

cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în

dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de

admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson vs Olanda, 26 martie

1996, § 67).

La acest capitol completul de admisibilitate al instanței de recurs reține că

recursul depus de SRL „Orhcereale” nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept,

ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespund cerinței

7

de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere

îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

recursul a fost depus după ce SRL „Orhcereale” a avut posibilitatea de a fi auzită

de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis cauza „Levages Prestations Services” vs

Franța, cererea nr. 21920/93 din 25 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

În astfel de circumstanțe, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SRL „Orhcereale”.

Conform art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de societatea cu răspundere limitată „Orhcereale” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8