3ra-381/20 — contestarea actului si obligarea stingerii obligatiei fiscale prin prescriptie

3ra-381/20 — contestarea actului si obligarea stingerii obligatiei fiscale prin prescriptie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-381/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C.Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Mihaila, V.Sîrbu)

DECIZIE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Viteza Ceastfed” împotriva Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 noiembrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ,,Viteza

Ceastfed” (în continuare SRL ,,Viteza Ceastfed”) a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de

Stat, Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin scrisoarea nr. 26/2-10/1-

480 din 5 septembrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

administrare fiscală fără a prezenta descifrarea calculului restanțelor, inclusiv

temeiul și data apariției lor a informat societatea că dispune de o restanță față de

bugetul de stat în sumă totală de 708 951,61 lei.

Ulterior, la solicitarea SRL ,,Viteza Ceastfed”, pârâtul i-a eliberat

înscrisurile: contul curent generalizat și fișa contului personal, de unde a

constatat că Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun.

Chișinău i-a calculat firmei următoarele obligații fiscale: conform situației la 1

ianuarie 2000 soldul pentru impozitul pe venit din salariu care constituia suma

de 124610,80 lei, fapt ce atestă cuantumul obligației fiscale la data de referință;

1

conform situației la 1 ianuarie 2000 soldul pentru impozitul bunurilor imobile

care constituia suma de 141,40 lei, fapt ce atestă cuantumul obligației fiscale la

data de referință; conform situației la 1 ianuarie 2000 soldul pentru taxa de

amenajare a teritoriului care constituia suma de 205,40 lei, fapt ce atestă

cuantumul obligației fiscale la data de referință; conform situației la 1 ianuarie

2000 soldul pentru plata taxei de apă care constituia suma de 89,54 lei, fapt ce

atestă cuantumul obligației fiscale la data de referință.

Tot din aceleași înscrisuri s-a dedus că, deja conform situației la 31

decembrie 2000, contribuabilul înregistra următoarele restanțe la plăți de bază:

pentru impozitul pe venit reținut la salariu - 160891,80 lei; pentru impozitul pe

bunuri imobile ale persoanelor juridice - 141,40 lei; taxa pentru amenajarea

teritoriului - 486,20 lei; taxa pentru apă - 157,94 lei, iar în total suma de

116167,34 lei.

Aferent acestor restanțe, organul fiscal a calculat următoarele penalități

pentru perioada 2000 – 2017, sold la 20 septembrie 2017: impozitul pe venit

reținut la salariu - 705454,49 lei; impozitul pe bunuri imobile ale persoanelor

juridice - 603,44 lei; taxa pentru amenajarea teritoriului - 2197,49 lei; taxa

pentru apă - 696,19 lei, iar în total penalități în sumă de 547274,27 lei.

Nefiind de acord cu faptele și sumele incluse în fișa contului personal, la

27 septembrie 2017, SRL ,,Viteza Ceastfed” a depus cerere prealabilă

solicitând: constatarea expirării la 31 decembrie 2006 a termenului de

prescripție pentru executarea obligațiilor fiscale determinate la 31 decembrie

2000 și anume: plăți de bază în sumă de 161677,34 lei și penalitățile aferente

lor; stingerea obligației fiscale, plăți de bază în sumă de 161677,34 lei și

penalități în sumă totală de 547274,27 lei, iar în total în suma de 708951,61 lei,

invocate contribuabilului SRL ,,Viteza Ceastfed” și înregistrate în Registrul

fiscal de stat, în temeiul expirării termenului de prescripție pentru executarea

lor; radierea din Registrul fiscal de stat a fișei contului personal a restanțelor și

anume, plăți de bază în sumă de 161677,34 lei și a penalităților în sumă de

547274,27 lei, iar în total restanțe în mărime de 708951,61 lei, care sunt înscrise

după contribuabilul SRL ,,Viteza Ceastfed”; anularea hotărârii de executare

silită nr. 166624 din 25 mai 2017 ca fiind ilegală și emisă contrar legii.

Prin răspunsul din 25 octombrie 2017 cu nr. 26-24-11/7566-246,

comunicat la 14 noiembrie 2017, pârâtul Serviciul Fiscal de Stat a înștiințat

firma despre refuzul în satisfacerea cererii, motivând că scrisoarea anterioară nr.

26/2-10/1-480 din 5 septembrie 2017 ar fi un comunicat, având caracter

informativ și nu constituie obiect de contestare în sensul prevăzut de capitolul

17 ’’Contestații” din Codul fiscal. A mai comunicat pârâtul că, în corespundere

cu art. 273 alin. (2) din Codul Fiscal, contestația împotriva deciziei/hotărârii

Serviciului Fiscal de Stat se depune în decursul a 10 zile lucrătoare de la data

emiterii deciziei.

În opinia sa, refuzul organului fiscal cu privire la examinarea cererii

prealabile din 27 septembrie 2017 și emiterea hotărârii nr. 166624 din 25 mai

2017 cu privire la executarea silită a obligației fiscale contribuabilului sunt

neîntemeiate, motiv pentru care urmează a fi anulate, din următoarele

considerente.

2

Reclamanta a menționat că societatea nu a contestat scrisoarea Serviciului

Fiscal de Stat nr. 26/2-10/1-480 din 5 septembrie 2017, ci doar refuzul

Serviciului Fiscal de Stat în satisfacerea cererii depuse la 27 septembrie 2017,

pe care îl considera ilegal în virtutea prevederilor legale în vigoare.

Cât privește scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat nr. 26/2-10/1-480 din 5

septembrie 2017, aceasta este o informație, prin care i-a fost comunicat că ar

avea restanțe față de buget, în suma prevăzută în scrisoare.

Prin urmare, reținând datele oferite de Serviciul Fiscal de Stat și având un

interes legitim, SRL ,,Viteza Ceastfed” a formulat cerințe față de pârât,

prevăzute în cererea depusă la 27 septembrie 2017.

SRL ,,Viteza Ceastfed” a invocat că după ce a solicitat satisfacerea cererii

din 27 septembrie 2017 și a primit refuz în satisfacere, a contestat refuzul

respectiv, considerându-l ilegal, având în vedere dreptul său pretins, desfășurat

în cererea inițială.

A specificat că conform datelor organului fiscal, data nașterii obligației

fiscale este 31 decembrie 2000, iar ulterior după această dată, cuantumul plăților

de bază nu s-a modificat, fiind calculate de către organul fiscal doar penalitățile

aferente acestor plăți fiscale.

Respectiv, determinarea obligațiilor fiscale a avut loc în anul 2000, iar

organul fiscal a cunoscut despre natura, cuantumul și momentul apariției

obligațiilor fiscale.

Deci, termenul prevăzut de lege, în interiorul căruia organul fiscal putea

iniția executarea silită și exercita dreptul de a urmări obligațiile fiscale a expirat

la 31 decembrie 2006 iar în acest sens, este neîntemeiată, ilegală și nu poate

produce efecte hotărârea de executare silită a obligației fiscale nr. 166624 din 25

mai 2017.

Reclamanta a specificat că este în mod vădit neîntemeiată invocarea de

către organul fiscal a prevederilor art. 8 lit. e) Cod fiscal, în calitate de temei

juridic întru urmărirea obligațiilor fiscale, distinct de circumstanțele speței și

prin neaplicarea prevederilor Codului fiscal, care prevăd stingerea obligației

fiscale prin prescripție și stingerea dreptului statului de a executa silit o obligație

fiscală după expirarea termenului de prescripție.

În speță, obligațiile fiscale indicate în scrisoarea organului fiscal din 5

septembrie 2017 urmau a fi stinse și prin amnistie fiscală în temeiul legii

speciale, incidente asupra cazului, deoarece restanțele reflectate în sistemul de

evidență la situația din 1 ianuarie 2017 au fost supuse amnistiei fiscale.

Din considerentul că restanțele la bugetul public național care au fost

reflectate după SRL ,,Viteza Ceastfed” încă la 31 decembrie 2000 sunt anulate

de drept, a fost depusă prezenta acțiune în contenciosul administrativ.

SRL ,,Viteza Ceastfed” a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal și anularea

refuzului Serviciului Fiscal de Stat în satisfacerea cereii depuse de către SRL

„Viteza Ceastfed” la 27 septembrie 2017, constatarea expirării la 31 decembrie

2006 a termenului de prescripție pentru executarea obligațiilor fiscale

determinate la 31 decembrie 2000 și anume: plăți de bază în sumă de 161677,34

lei și penalitățile aferente lor; obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a stinge

obligația fiscală invocată contribuabilului SRL ,,Viteza Ceastfed” și înregistrată

3

în Registrul fiscal de stat, în temeiul expirării termenului de prescripție pentru

executarea lor; radierea din Registrul fiscal de stat a fișei contului personal a

restanțelor și anume, plăți de bază în sumă de 161677,34 lei și a penalităților în

sumă de 547274,27 lei, iar în total a restanțelor în sumă de 708951,61 lei,

precum și anularea hotărârii de executare silită nr. 166624 din 25 mai 2017 ca

fiind ilegală și emisă contrar legii.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Viteza Ceastfed” a fost

admisă. S-a anulat refuzul Serviciului Fiscal de Stat cu privire la examinarea

cererii prealabile din 27 septembrie 2017. S-a anulat hotărârea Serviciului Fiscal

de Stat cu privire la executarea silită a obligației fiscale contribuabilului nr.

166624 din 25 mai 2017. S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat de a stinge prin

prescripție, obligatia fiscală determinată SRL „Viteza Ceastfed”.

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond, la 27 decembrie 2019 și la 6 februarie 2020 Serviciul

Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău le-a

contestat cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a actelor

judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu emiterea unei decizii

noi, de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că în cadrul examinării cauzei, instanțele de

judecată nu au ținut cont de faptul că conform informației din Sistemul

Informațional al Serviciului Fiscal de Stat din data de 25 mai 2017, SRL

„Viteza Ceastfed” înregistra restanță față de bugetul public național în sumă de

totală de 701 625, 69 lei, care s-a format în urma prezentării de către intimat a

dărilor de seamă fiscale.

Iar conform art. 8 alin. 2 lit. e) Cod fiscal, contribuabilul este obligat să

achite la buget, la timp și integral, ținând cont de prevederile art. 7 alin. (5),

sumele calculate ale impozitelor și taxelor, asigurând exactitatea și veridicitatea

dărilor de seamă fiscale prezentate.

Ca urmare a neachitării benevole a restanței față de bugetul public

național, Serviciul Fiscal de Stat a emis hotărârea seria AH nr. 166624 din 25

mai 2017 cu privire la executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului

SRL „Viteza Ceastfed”.

Nefiind de acord cu hotărârea seria AH nr. 166624 din 25 mai 2017,

intimata la 25 septembrie 2017 a înregistrat la organul fiscal cererea prealabilă,

solicitând anularea acesteia și stingerea prin prescripție a restanțelor, fără însă a

solicita repunerea în termen. Or, contestația depusă după expirarea termenului

10 zile lucrătoare, nerestabilit în modul prevăzut, va rămâne neexaminată și se

va restitui contribuabilului.

La rândul său, instanțele de judecată greșit au admis acțiunea reclamantei,

în situația în care SRL „Viteza Ceastfed” nu și-a realizat dreptul de contestare a

4

actului administrativ, care constituie termen de prescripție, la expirarea căruia se

stinge dreptul de contestare a actului administrativ, fapt ce în opinia sa

generează temei de respingere a cererii ca fiind depusă tardiv. Or, admiterea

acțiunii înaintată cu depășirea termenului de prescripție, ar constitui o plasare a

intimatei într-o situație mai avantajoasă decât celelalte părți, încălcându-se prin

aceasta principiul egalității armelor și dreptul de apărare.

Totodată, recurentul a mai menționat că scrisorea/răspunsul organului

fiscal nr. 26-24-11/7566/246 din 25 octombrie 2017, emis pe marginea cererii

prealabile nu constituie obiect de contestare în instanța de contencios

administrativ, dat fiind faptul că acesta reprezintă rezultatul reexaminării actului

administrativ, prin care nu este vătămat nici un drept al intimatei, care de fapt

constituie procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară,

prevăzută de lege pentru categoria respectivă de cauze.

În final, recurentul a subliniat că începând cu 4 februarie 1999, SRL

„Viteza Ceastfed” s-a aflat în proces de lichidare, ceea ce se confirmă prin

publicația din Monitorul Oficial nr. 10-11 din 4 februarie 1999 anexat la dosar.

Astfel, termenul de prescripție privind stingerea obligației fiscale a fost întrerupt

prin prisma art. 206 alin. (1) lit. b) Cod fiscal, conform căruia executarea silită a

obligației fiscale se consideră imposibilă dacă persoana se află în proces de

lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate.

Iar ca rezultat instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu

au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei.

Prin referința depusă la 9 martie 2020, SRL „Viteza Ceastfed” a solicitat

declararea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău ca inadmisibil, deoarece argumentele

invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs. Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic.

5

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul nemotivat depus inițial la 27

decembrie 2019 (f.d.167) și cel motivat depus ulterior la 6 februarie 2020

(f.d.172) de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun.

Chișinău sunt în termen, or, decizia instanței de apel a fost adoptată la 11

decembrie 2019 (f.d.150) și recepționată de către recurentă la 16 ianuarie 2020

(f.d.165).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a numit recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău pentru examinare în complet de 5

judecători.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în

cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa

decizia instanței de apel și de a remite cauza la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral

decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție

finală în acest caz.

După cum denotă actele cauzei, prin hotărârea nr. 166624 din 25 mai

2017 a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la executarea silită a obligației

fiscale a contribuabilului, SRL „Viteza Ceastfed” a fost obligată să achite în

bugetul de stat restanța în mărime totală de 701 625,69 lei (f.d.17).

Conform scrisorii nr. 26/2-10/1-480 din 5 septembrie 2017 a Serviciului

Fiscal de Stat, Direcția administrare fiscală mun. Chișinău recepționată de SRL

„Viteza Ceastfed” la 12 septembrie 2017, ultima a fost informată precum că la

situația din 21 august 2017, societatea dispune de restanță în sumă totală de

701625,69 lei, în acest sens fiind emisă hotărârea de executare silită a obligației

fiscale a contribuabilului nr. 166624 din 25 mai 2017 (f.d.46,47).

La fel, s-a constatat că din contul curent generalizat anexat la dosar

rezultă că la 20 septembrie 2017 reclamanta SRL „Viteza Ceastfed” avea o

restanță față de bugetul public național în sumă de 708951,61 lei (f.d.8-12).

Din actele cauzei mai rezultă că la 27 septembrie 2017 SRL „Viteza

Ceastfed” a adresat pârâtului Serviciul Fiscal de Stat cerere prealabilă,

solicitând constatarea expirării la 31 decembrie 2006 a termenului de prescripție

pentru executarea obligațiilor fiscale determinate la 31 decembrie 2000 și

anume, plăți de bază în sumă de 161 677,34 lei și penalități aferente, stingerea

obligației fiscale, plăți de bază sus-menționate invocate de către contribuabilul

SRL „Viteza Ceastfed” și înregistrate în Registrul fiscal de stat în temeiul

expirării termenului de prescripție pentru executarea lor, radierea din Registrul

fiscal de stat, fișa contului personal a restanțelor și anume: plăți de bază în sumă

6

de 161677,34 lei și penalități în sumă de 547274,27 lei, iar în total restanțe în

sumă de 708951,61 lei, care sunt înscrise după contribuabilul SRL „Viteza

Ceastfed”; precum și anularea hotărârii de executare silită nr. 166624 din 25

mai 2017 ca fiind ilegală și emisă contrar legii (f.d.13- 15).

Prin răspunsul nr. 26-24-11/7566/246 din 25 octombrie 2017, pârâtul

Serviciul Fiscal de Stat a informat reclamanta SRL „Viteza Ceastfed” despre

faptul că scrisoarea din 5 septembrie 2017 are caracter informativ și nu

constituie obiect de contestare în sensul prevăzut de capitolul 17 Cod fiscal.

Totodată, i-a fost comunicat că cererea prealabilă cu privire la anularea hotărârii

din 25 mai 2017 a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 273

alin. (2) Cod fiscal, fiind lăsată fără examinare (f.d.16).

Din considerentul că după cum a fost invocat în acțiune, refuzul organului

fiscal cu privire la examinarea cererii prealabile din 27 septembrie 2017 și

adoptarea hotărârii nr. 166624 din 25 mai 2017 cu privire la executarea silită a

obligației fiscale contribuabilului sunt neîntemeiate, precum și restanțele la

bugetul public național care au fost reflectate după SRL ,,Viteza Ceastfed” încă

la 31 decembrie 2000 sunt anulate de drept, a fost depusă prezenta acțiune în

contenciosul administrativ, SRL ,,Viteza Ceastfed” solicitând: recunoașterea ca

fiind ilegal și anularea refuzului Serviciului Fiscal de Stat în satisfacerea cereii

depuse de către SRL „Viteza Ceastfed” la 27 septembrie 2017, constatarea

expirării la 31 decembrie 2006 a termenului de prescripție pentru executarea

obligațiilor fiscale determinate la 31 decembrie 2000 și anume: plăți de bază în

sumă de 161677,34 lei și penalitățile aferente lor; obligarea Serviciului Fiscal de

Stat de a stinge obligația fiscală invocată contribuabilului SRL ,,Viteza

Ceastfed” și înregistrată în Registrul fiscal de stat, în temeiul expirării

termenului de prescripție pentru executarea lor; radierea din Registrul fiscal de

stat a fișei contului personal a restanțelor și anume, plăți de bază în sumă de

161677,34 lei și a penalităților în sumă de 547274,27 lei, iar în total a

restanțelor în sumă de 708951,61 lei, precum și anularea hotărârii de executare

silită nr. 166624 din 25 mai 2017 ca fiind ilegală și emisă contrar legii (f.d.1-6).

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea temeiniciei acțiunii pe care a admis-o integral.

Soluția instanței de fond a fost menținută de către instanța de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au constatat că obligația

fiscală atribuită reclamantei SRL „Viteza Ceastfed” i-a fost determinată în

termenul prevăzut de art. 264 alin. (1) lit. a) Cod fiscal, fiind calculată pe

parcursul anilor 2000-2017 majorări de întîrziere la plățile de bază, însă

Serviciul Fiscal de Stat a întreprins măsuri de stingere a acesteia din urmă prin

emiterea unei hotărâri de executare silită la 25 mai 2017, cu omiterea

termenului de 6 ani care este reglementat de art. 265 alin. (1) Cod fiscal.

Referitor la argumentul pârâtului precum că, reclamanta SRL „Viteza

Ceastfed” ar fi omis termenul de adresare în judecată, acesta a fost considerat

neîntemeiat, motiv pentru care a fost respins.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult

7

că concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară

a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept

procedural.

În corespundere cu art. 129 pct. 13) și 14) Cod fiscal, restanță constituie o

sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă

sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum și suma majorării de

întîrziere (penalității) și/sau amenzii, iar executarea silită a obligației fiscale,

reprezintă acțiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea

forțată a restanței.

Totodată, conform art. 195 Cod fiscal, executarea silită a obligației fiscale

se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare.

Reieșind din prevederile art. 173 din același cod, dacă nu a fost exercitat

în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina

obligația fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripție în modul

stabilit de Guvern. Concomitent, se stinge și obligația fiscală a contribuabilului.

Stingerea obligației fiscale în urma survenirii termenelor de prescripție se face

în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuții de administrare

fiscală care administrează obligația fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de

colectare a impozitelor și taxelor locale – în baza deciziei adoptate de către

consiliul local.

Iar potrivit art. 265 alin. (1) Cod fiscal, dacă determinarea obligației

fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art.264, ea poate fi stinsă

prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu

prezentul titlu sau de către instanța judecătorească, însă numai în cazul în care

acțiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanței judecătorești au avut

loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligației fiscale.

La rândul său, din conținutul art. 206 alin. (1) lit. b) Cod fiscal rezultă că

executarea silită a obligației fiscale se consideră imposibilă dacă persoana se

află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate, cu

excepția obligației fiscale calculate după intentarea procedurii.

Implicit circumstanțelor cauzei, instanța de recurs atestă că atât instanța

de fond cât și instanța de apel au concluzionat că obligația fiscală atribuită

reclamantei SRL „Viteza Ceastfed” i-a fost determinată în termenul prevăzut de

art. 264 alin. (1) lit. a) Cod fiscal, fiind calculată pe parcursul anilor 2000-2017

majorări de întîrziere la plățile de bază. Cu toate acestea, Serviciul Fiscal de Stat

a întreprins măsurile necesare de stingere a obligației fiscale prin emiterea unei

hotărâri de executare silită la 25 mai 2017, adică cu omiterea termenului de 6

ani care este reglementat de art. 265 alin. (1) Cod fiscal.

Instanța de recurs consideră, însă, că această concluzie a instanței de apel

este una pripită, bazată doar pe susținerile invocate de către SRL „Viteza

Ceastfed” fără a da o apreciere cuvenită invocărilor Serviciului Fiscal de Stat,

care a insistat asupra faptului că organul fiscal a fost în imposibilitate de a

întreprinde măsuri de încasare forțată a restanței față de bugetul public național,

deoarece din 25 ianuarie 1999 fondatorii SRL „Viteza Ceastfed” au hotărât

lichidarea întreprinderii prin crearea comisiei de lichidare care a fost

8

împuternicită cu dreptul de a întreprinde măsurile necesare privind lichidarea

acesteia, anexând un șir de decizii ale instanțelor de judecată în acest sens,

precum și copia extrasului din Monitorul Oficial nr.10-11 din 4 februarie 1999

din care rezultă că a fost publicat anunțul reclamantei privind încetarea

activității întreprinderii (f.d.57).

În aceste condiții, Colegiul reține că instanțele de judecată nu au elucidat

și nu s-au expus asupra faptului dacă organul fiscal a avut posibilitate reală de a

întreprinde măsurile necesare de încasare forțată a restanței față de bugetul

public național și dacă termenul de prescripție pentru executarea silită a

obligației fiscale în perioada când SRL „Viteza Ceastfed” și-a încetat activitatea

a fost sau nu întrerupt, or, din actele și lucrările cauzei nu poate fi stabilit cert

dacă în perioada 1999 – 2017 SRL „Viteza Ceastfed” a desfășurat sau nu o

activitate, iar din decizia recurată nu este clar dacă încetarea activității

întreprinderii în perioada vizată a avut aceleași consecințe ca și în cazul

lichidării întreprinderii.

Aceste argumente au rămas fără o apreciere juridică, deși urmau a fi

verificate și analizate minuțios întru soluționarea corectă a litigiului.

Tot aici, Colegiul menționează că instanțele de judecată nu au constatat

cert perioada pentru care au fost determinate obligațiile fiscale, inclusiv temeiul

și data apariției lor, și dacă după această dată cuantumul plăților de bază a SRL

„Viteza Ceastfed” s-a modificat sau nu, or, din contul curent generalizat și fișa

contului personal anexate la dosar rezultă că Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău i-a calculat reclamantei obligațiile

fiscale conform situației la 1 ianuarie 2000, însă din hotărârea nr. 166624 din 25

mai 2017 a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la executarea silită a obligației

fiscale a contribuabilului, care se contestă în prezenta speță, rezultă că SRL

„Viteza Ceastfed” a fost obligată să achite în bugetul de stat restanța în mărime

totală de 701 625,69 lei la situația din 25 mai 2017 (f.d.17).

Acest aspect este important de constatat, deoarece după determinarea de

către instanța de judecată a datei apariției obligației fiscale ce este pusă în

sarcina SRL „Viteza Ceastfed” urmează a fi dată apreciere și cerinței cu privre

la încasarea penalității aferente plăților fiscale, or, dreptul la prestațiile

suplimentare (încasarea penalității) sunt legate de dreptul principal (obligația

fiscală).

Colegiul indică că la rejudecarea cauzei aceste aspecte urmează a fi

determinate cert, or, de aceste circumstanțe depinde soluția litigiului dedus

judecății.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia

și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de

lege.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței

9

de apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel.

Totodată, cu titlu subsecvent, Colegiul relevă că la rejudecarea cauzei,

instanța de apel urmează a se expune dacă acțiunea depusă de SRL „Viteza

Ceastfed” este în termen și care este data de la care începe a curge termenul

pentru depunerea cererii de chemare în judecată și termenul pentru depunerea

cererii prealabile și dacă a fost sau nu necesar de a solicita la caz repunerea în

termen pentru depunerea cererii prealabile.

În conformitate cu art. 247, 248 alin. (1) lit. d) și alin. (2), art. 258 alin.

(3) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău.

Se casează decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Viteza Ceastfed” împotriva Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

10