2ra-572/20 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral

2ra-572/20 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-572/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Compania Aeriană „Air Moldova” Societate cu Răspundere Limitată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Evdochiei Raclencu,

reprezentată de avocatul Nicolae Chiriac împotriva Companiei Aeriene „Air

Moldova” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului

material și prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Compania Aeriană „Air Moldova” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 16 august 2018, Evdochia Raclencu, reprezentată de avocatul Nicolae

Chiriac a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS Compania Aeriană „Air

Moldova”, intervenient accesoriu SRL „Stand-Tur” cu privire la repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 12 iunie 2018, având intenția de a pleca

în Italia în interes personal, a decis să procure un bilet avia tur-retur de la

ÎS Compania Aeriană „Air Moldova”, prin intermediul SRL „Stand-Tur”, achitând

integral prețul de 7 129 de lei (360 de euro la cursul BNM din 12 iunie 2018), fiind

eliberat bonul fiscal nr. 001, ÎNR.N1202016096.

Astfel, la 12 iunie 2018, a prezentat actele necesare operatorului și a efectuat

rezervarea nr. J3MTGK a biletului avia tur-retur cu zborul nr. 9U 855 pentru data de

27 iunie 2018 ora 13:50 cu plecarea de pe Aeroportul Internațional Chișinău și

aterizarea la ora 15:10, aceiași dată, pe Aeroportul Internațional Turin din Italia.

1

Respectiv, data returului trebuia să fie la 25 iulie 2018, cu zborul nr. 9U 856

la ora 16:10, cu decolarea de pe Aeroportul Intonațional Turin din Italia și aterizarea

pe Aeroportul Internațional Chișinău la ora 19:20.

A comunicat că la 27 iunie 2018, ora 13:50, a zburat în Italia cu zborul nr. 9U

855 fără careva probleme.

La data returului din 25 iulie 2018, s-a prezentat la ghișeul operatorului Air

Moldova din Turin, Italia pentru înregistrarea zborului, unde a aflat că nu este

inclusă în lista pasagerilor care trebuiau să zboare spre Chișinău la ora 16:10, a

zborului 9U 856.

A remarcat că la încercările de a afla motivul și cauza neincluderii sale în lista

pasagerilor, a primit refuz și a fost nevoită să procure, împrumutând bani de la

persoane străine, un nou bilet pentru același zbor 9U 856 ora 16:10 din Italia spre

Chișinău, achitând suplimentar suma de 250 de euro (inclusiv comision) pentru a

ajunge acasă, cu toate că pentru acel zbor avea bilet retur procurat.

A relatat că la 26 iulie 2018, s-a deplasat personal la reprezentanții

ÎS Compania Aeriană „Air Moldova” pentru a le cere explicații, însă aceștia au

refuzat să-i întoarcă costul biletului achitat suplimentar, fără a-i oferi careva

argumentare în acest sens.

A precizat că urmare a stării de fapt create s-a aflat într-o continuă stare de

stres, a trăit niște sentimente de dezamăgire totală, iar din cauza celor întâmplate i

s-a înrăutățit starea de sănătate, fiind nevoită să cumpere medicamente pentru

restabilirea sănătății.

La 26 iulie 2018, s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă, prin care a

solicitat repararea prejudiciului material și prejudiciului moral în termen de 10 zile

calculat din momentul recepționării, dar, deși aceasta a fost recepționată de către

pârât, nu a primit niciun răspuns.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1, 2, 6 lit. a), 10 lit. d), 18,

185, 20, 31 alin. (2) din Legea cu privire la protecția drepturilor consumatorilor,

art. 619 alin. (1), 617 alin. (1), 620, 1422, 1423 Cod civil, art. 94, 96, 85 lit. a) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtei în beneficiul ei a

sumei de 250 de euro cu titlu de prejudiciu material, a dobânzii de întârziere

calculată până la pronunțarea hotărârii judecătorești, a sumei de 25 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral și a sumei de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

Prin încheierea protocolară din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu

SRL „Alcedo Grup”.

Prin încheierea protocolară din 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Explor

Tur”.

Prin hotărârea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasat de la CA „Air Moldova” SRL în beneficiul Evdochiei Raclencu

prejudiciul material cauzat în sumă de 247,81 de euro, dobânda de întârziere în

2

mărime de 20,77 de euro, în valută națională conform cursului BNM la momentul

executării hotărârii, prejudiciul moral în mărime de 10 000 de lei și cheltuielile

pentru asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.

În rest, acțiunea privind încasarea prejudiciului moral de încă 15 000 de lei a

fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost încasată de la CA „Air Moldova” SRL în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 270 de lei.

Prin decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de CA „Air Moldova” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia admiterii pretenției

privind încasarea sumei pentru neincluderea în lista pasagerilor care trebuiau să

zboare spre Chișinău la 25 iulie 2018 ora 16:00 cu zborul 9U 856 în mărime de

247,81 de euro și de a încasa din contul CA „Air Moldova” SRL în beneficiul

Evdochiei Raclencu suma respectivă, cât și dobânda de întârziere, or începând cu

27 iulie 2018, CA „Air Moldova” SRL este în întârziere de executare a obligației de

restituire a prejudiciului material cauzat, respectiv, CA „Air Moldova” SRL urmează

a fi obligată la plata dobânzii de întârziere pentru perioada 28 iulie 2018 – 19 aprilie

2019 în mărime de 20,77 de euro.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au conchis că CA „Air Moldova”

SRL este responsabilă direct pentru neexecutarea obligațiilor asumate de către

subagenții săi ca și pentru propriile acțiuni, în special de presupusul său împuternicit

prin contractul nr. 61/SA din 24 ianuarie 2018 turoperatorul SRL „Stand-Tur”, care

la data cumpărării-vânzării biletelor avia, acționa pentru și din numele ÎS „Air

Moldova”, cu titlu de subagent.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că cerința

reclamantei privind repararea prejudiciului moral este întemeiată doar parțial, astfel,

suma de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral este rezonabilă.

La 3 februarie 2020, CA „Air Moldova” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate, deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare nu

și-au motivat nici într-un mod concluziile pe probele administrate, interpretând

eronat legea sau aplicând o lege care nu trebuia aplicată situației în speță și au ajuns

la concluzii contradictorii cu circumstanțele pricinii, contrare practicii naționale și

Curții Europene a Drepturilor Omului.

A considerat că instanța de apel a emis o decizie care contravine prevederilor

art. 432 alin. (2) lit. b) și d) CPC.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au determinat incorect obiectul

probațiunii, adică circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a

pricinii, care trebuie determinate definitiv de instanța de judecată pornind de la

temeiul pretențiilor și obiecțiilor părților, precum și de la normele de drept material

și procedural ce urmează a fi aplicate.

3

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare neîntemeiat au constatat că

CA „Air Moldova” SRL urmează să achite prejudiciului material în mărime de

247,81 de euro.

A reiterat că la data efectuării cursei aeriene de către transportator (cursa

Torino - Chișinău), în sistemul de operare a biletelor Evdochia Raclencu nu figura

în calitate de pasager la cursă, din motiv că biletul intimatei a fost anulat de către

SRL „Alcedo Group”.

Astfel, în cazul în care biletul este anulat, transportatorul nu a fost în drept să

transporte un pasager fără documente valabile.

A atenționat că biletul Evdochiei Raclencu nu a fost anulat de către

transportatorul aerian, acesta a fost anulat de către agentul de vânzare a biletului

conform clauzelor contractuale, care însăși a recunoscut acest fapt în cadrul ședinței

de judecată.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au dat o apreciere subiectivă și nu au

ținut cont de faptul că intimata nu a procurat un bilet de călătorie de la transportator

direct, dar prin intermediul unei agenții de turism SRL „Stand-Tur”, cu care

transportatorul nu are nicio relație contractuală.

Totodată, a considerat neîntemeiat faptul că intimata nu a întreprins nicio

acțiune față de SRL „Stand-Tur” privind clarificarea situației, or, ca răspuns la

reclamația înaintată transportatorul aerian a menționat că statutul biletului a fost

modificat de agenția care a eliberat biletul și că urmează să se adreseze la agenția

SRL „Stand-Tur”.

Prin urmare, la materialele dosarului nu se regăsește nicio reclamație sau

pretenție înaintată de către intimată față de SRL „Stand-Tur”.

A menționat că CA „Air Moldova” SRL nu este responsabilă de achitarea

prejudiciului material, prejudiciului moral și a dobânzii de întârziere, or intimata este

victima unei agenții turistice SRL „Stand-Tur”, care a dat dovadă de rea-credință,

fiind o agenție de escrocherie care a înșelat-o pe intimată, fapt ce se probează

inclusiv prin informația care este anexată al materialele cauzei și care denotă că în

perioada iulie 2019 - august 2019 a înșelat mai mulți pasageri care au procurat prin

intermediul acestei agenții bilete.

Totodată, a remarcat că potrivit pct. 4.3 din contractul de subagent nr. 61/SA

din 24 ianuarie 2018, SRL „Explor Tur”, în calitate de agent își rezervă dreptul de a

procesa restituirea biletelor de avion neachitate de către beneficiar timp de 7 zile

după emiterea lor. Toate penalitățile de restituire aplicate în conformitate cu

condițiile și regulile tarifare le va suporta subagentul.

Astfel, raportul contractual pretins a fi litigios de către intimată s-a născut

anume în urma neexecutării obligațiilor contractuale de acordare a serviciilor

turistice conforme de către compania turistică.

Cu referire la prevederile art. 1131 alin. (1) Cod civil, a relevat că în speța de

față, turistului i-au fost încălcate drepturile ce au rezultat din executarea contractului

de prestare a serviciilor turstice, lucru pentru care nu poate fi exonerată compania de

turism.

4

La fel, a remarcat că CA „Air Moldova” SRL poate fi supusă răspunderii și

reparării prejudiciului cauzat doar cu vinovăție, la caz nefiind constatată vinovăția

companiei aeriene, circumstanțe de fapt care exclud achitarea prejudiciului material

și moral, cât și a dobânzii de întârziere.

A obiectat că este neîntemeiată și nu corespunde realității concluzia

instanțelor de judecată ierarhic inferioare asupra faptului că CA „Air Moldova” SRL

este responsabilă direct pentru neexecutarea obligațiilor asumate de către subagenții

săi ca și pentru propriile acțiuni, or CA „Air Moldova” SRL nu a încheiat cu

SRL „Stand-Tur” niciun contract de subagent, iar contractul nr. 61/SA din

24 ianuarie 2018, la care a făcut trimitere prima instanță nu prevede nicio clauză

contractuală care s-ar referi la acționarea SRL „Stand-Tur” din numele CA „Air

Moldova” SRL.

La fel, a considerat neîntemeiată și motivarea primei instanțe precum că în

cadrul ședinței de judecată CA „Air Moldova” SRL ar fi recunoscut careva relații

contractuale încheiate între CA „Air Moldova” SRL și SRL „Stand-Tur”, aceste

alegații fiind lipsite de suport juridic.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare în niciun mod nu au probat în

ce constă vinovăția transportatorului aerian.

La 26 februarie 2020, în adresa intimaților Evdochia Raclencu, avocatului

Nicolae Chiriac, SRL „Stand-Tur”, SRL „Alcedo Grup” și SRL „Explor Tur” a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de CA „Air Moldova” SRL, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 191), fiind recepționată de către avocatul

Nicolae Chiriac la 28 februarie 2020, de către Evdochia Raclencu și SRL „Explor

Tur” la 2 martie 2020 fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la actele

cauzei (f. d. 199-201), iar corespondența expediată în adresa SRL „Alcedo Grup”a

fost returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „nereclamat” și cea expediată în

adresa SRL „Stand-Tur” – cu mențiunea „plecat” (f. d. 202, 203).

La 11 martie 2020, Evdochia Raclencu, reprezentată de avocatul Nicolae

Chiriac a depus referință la recursul declarat de CA „Air Moldova” SRL, solicitând

respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

ceilalți intimați să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 2 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 177), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 3 februarie 2020 în termenul legal.

5

Examinând temeiurile recursului declarat de CA „Air Moldova” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CA „Air Moldova” SRL, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

6

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de CA „Air Moldova” SRL urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania Aeriană „Air

Moldova” Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

7