3ra-414/20 — contestarea actului administrativ

3ra-414/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-414/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, A. Bostan, V. Negru

ÎNCHEIERE

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Moldpresa Grup”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldpresa Grup”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldpresa Grup”

și s-a menținut hotărârea din 14 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

prin care s-a respins acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Moldpresa Grup”, ca neîntemeiată,

constată:

La 31 ianuarie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Moldpresa Grup”

(în continuare SRL „Moldpresa Grup”) a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în temeiul deciziei

privind inițierea controlului fiscal nr. DICP - 29735/13 din 13 septembrie 2018, în

perioada 17 septembrie 2018 – 05 octombrie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a

efectuat un control fiscal prin metoda verificării totale privind respectarea

legislației fiscale de către SRL „Moldpresa Grup” pentru perioada 01 ianuarie 2014

– 31 iulie 2018.

A fost verificat: impozitul pe venit provenit din activitatea de întreprinzător,

taxa pentru folosirea drumurilor, impozitul pe bunurile imobiliare și funciar pentru

perioada anilor 2014-2017; taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01 august

2014 – 30 iunie 2018; impozitul pe venit la sursa de plată, contribuțiile asigurărilor

sociale pentru perioada 01 august 2014 – 31 iulie 2018; taxele locale pentru

perioada 01 iulie 2014 – 30 iunie 2018; primele de asigurări medicale pentru

perioada 01 iulie 2015 – 31 iulie 2018.

În rezultatul controlului fiscal, inspectorii principali ai Direcției Generale

Administrare Contribuabili Mari a SFS, Angela Teleșco și Eugeniu Stratan au

1

întocmit Actul de control nr. 5-691098, prelungit pe formularele nr. 5-691099, 5-

691100 din 05 octombrie 2018, prin care au stabilit:

impozitului pe venit provenit din activitatea de întreprinzător pentru anul 2016 cu

683 870 de lei;

majorarea TVA aferentă bugetului cu suma de 559 105 lei, inclusiv:

-suma TVA a fost diminuată pentru L/08/14 cu 762 de lei, pentru L/11/14

cu 5 190 de lei, pentru L/05/15 cu 35 206 lei, pentru L/06/15 cu 35 130 de

lei, pentru L/07/15 cu 44 202 lei, pentru L/08/15 cu 4 889 de lei, pentru

L/10/15 cu 7 199 de lei, pentru L/12/15 cu 7 437 de lei, pentru L/01/16 cu

3 918 lei, pentru L/02/16 cu 39 209 lei, pentru L/05/16 cu 35 428 de lei,

pentru L/07/16 cu 2 804 lei, pentru L/08/16 cu 145 de lei, pentru L/10/16

cu 9 805 lei, pentru L/11/16 cu 49 426 de lei, pentru L/12/16 cu 31 886 de

lei, pentru L/02/17 cu 74 971 de lei, pentru L/05/17 cu 19 460 de lei,

pentru L/07/17 cu 3 340 de lei, pentru L/08/17 cu 60 880 de lei, pentru L/l

0/17 cu 1 725 de lei, pentru L/12/17 cu 272 210 lei, pentru L/01/18 cu

21 469 de lei și pentru L/03/18 cu 500 000 de lei; și

-suma TVA aferentă bugetului a fost majorată pentru L/09/14 cu 954 de

lei, pentru L/10/14 cu 4 225 de lei, pentru L/01/15 cu 151 242 de lei,

pentru L/02/15 cu 627 de lei, pentru L/03/15 cu 12 146 de lei, pentru

L/04/15 cu 5 059 de lei, pentru L/09/15 cu 2 175 de lei, pentru L/11/15 cu

2 131 de lei, pentru L/03/16 cu 812 lei, pentru L/04/16 cu 258 de lei,

pentru L/06/16 cu 33 271 de lei, pentru L/09/16 cu 9 903 lei, pentru

L/03/17 cu 29 482 de lei, pentru L/04/17 cu 19 474 de lei, pentru L/06/17

cu 141 732 de lei, pentru L/09/17 cu 116 167 de lei și pentru L/04/18 cu

29 447 de lei.

lei din plățile direcționate spre achitare nerezidenților ODO Belex IK în sumă de

22 948 de lei, ODO SAKOM în sumă de 198 429 de lei și IP Kazlou Siarhei din

Ucraina în sumă de 604 902 lei, pentru serviciile de transport de mărfuri în trafic

internațional, ceea ce a generat diminuarea impozitului cu suma respectivă,

inclusiv: în luna mai 2015 cu 2 754 de lei, în luna decembrie 2015 cu 2 361 de lei,

în luna ianuarie 2016 cu 2 361 de lei, în luna februarie 2016 cu 7 149 de lei, în luna

octombrie 2016 cu 9 556 de lei, în luna noiembrie 2016 cu 9 612 lei, în luna

decembrie 2016 cu 4 821 de lei, în luna ianuarie 2017 cu 2 408 lei, în luna

februarie 2017 cu 4 793 de lei, în luna martie 2017 cu 11 829 de lei, în luna aprilie

2017 cu 6 968 de lei, în luna mai 2017 cu 9 037 de lei, în luna iunie 2017 cu 4 370

de lei, în luna iulie 2017 cu 4 352 de lei, în luna august 2017 cu 2 147 de lei, în

luna octombrie 2017 cu 8 315 lei și în luna noiembrie 2017 cu 6 321 de lei;

neconformă a Declarațiilor privind TVA pentru perioadele fiscale L/08/14 –

L/01/18, L/03/18, L/04/18 și L/07/18, fapt ce a dus la apariția obligațiilor

suplimentare față de buget pentru L/08/14, L/11/14, L/05/15, L/06/15, L 07/15,

L/08/15, L/10/15, L/12/15, L/01/16, L/02/16, L/05/16, L/07/16, L/08/16, L/10/16,

L/11/16, L/12/16, L/02/17, L/05/17, L/07/17, L/08/17, L/10/17, L/12/17, L/01/18,

L/03/18 și L/07/18;

2

electronic al facturilor fiscale;

2017.

La 23 octombrie 2018, SRL „Moldpresa Grup” a depus contestația

nr. 512/2018 asupra Actului de control nr. 5-691098, prelungit pe formularele

nr. 5-691099, 5-691100 din 05 octombrie 2018.

Prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 305 din 07 noiembrie 2018, adusă

la cunoștință la 09 noiembrie 2018:

I. s-a calculat și încasat la buget:

-683 870 de lei, impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător

diminuat pentru perioada supusă controlului;

-99 154 de lei, impozitul pe venit la sursa de plată diminuat pentru

perioada supusă controlului;

-707 586 de lei, taxa pe valoarea adăugată, diminuată;

II. s-a calculat și încasat la buget majorare de întârziere:

- 15 228 de lei, pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit reținut

la sursa de plată diminuat (anexa nr.1 la decizie);

-9 974 de lei, pentru neachitarea în termen a TVA diminuată (anexa nr.2 la

decizie);

III. s-a aplicat și încasat la buget, pentru încălcarea legislației, amendă:

-136 774 de lei, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal,

care prevede sancțiuni pentru diminuarea impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător în mărime de la 20% la 30% din suma

diminuată (683 870 de lei * 20%);

-19 831 de lei, conform prevederilor art. 261 alin.(4) din Codul fiscal, care

prevede sancțiuni pentru diminuarea impozitului pe venit reținut la sursa

de plată în mărime de la 20% la 30% din suma diminuată (99 154 de lei *

20%);

-15 315 lei, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal, care

prevede sancțiuni pentru diminuarea TVA în mărime de la 20% până la

30% din suma diminuată (1 265 784 de lei * 20%);

- 10 000 de lei, conform prevederilor art. 260 alin. (1) din Codul fiscal,

care prevede sancțiuni în mărime de la 500 lei până la 1000 lei, pentru

fiecare dare de seamă, dar nu mai mult de 10 000 lei în total, pentru

nerespectarea modului de întocmire și prezentare a Declarațiilor privind

TVA pentru perioadele fiscale L/11/14, L/05/15 – L//08/15, L/10/15,

L12/15, L/01/16, L/02/16, L/05/16, L/07/16, L/10/16 – L/12/16, L/02/17,

L/05/17, L/07/17, L/08/17, L/10/17, L/12/17, L/01/18, L/03/18 și L/07/18,

a Dărilor de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit

reținut din acesta (forma IRV09) centru perioadele L/05/15/, L/12/15,

L/01/16 , L/02/16, L/10/16 – L/12/16, L/01/17 – L/8/17, L/10/17 –

L/11/17 și a Declarației cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2016,

care conțin informații neautentice (40 de cazuri * 500 de lei);

-173 246 de lei, conform prevederilor art. 261 alin. (6) din Codul fiscal,

pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în rate pentru anii

2016 – 2017 (anexa nr. 3 la decizie);

3

-6 000 de lei, conform prevederilor art. 260 alin. (41) din Codul fiscal, care

prevede sancțiuni în mărime de la 3 000 de lei până la 3 600 de lei, pentru

fiecare factură fiscală neînregistrată în Registrul general electronic al

facturilor fiscale în termenul stabilit, dar nu mai mult de 72 000 de lei în

total, pentru înregistrarea a două facturi, ale căror valoare impozabilă

depășește suma de 100 000 de lei cu depășirea termenului de 10 zile

lucrătoare de la data eliberării (3 000 * 2);

IV. s-a aplicat sancțiune fiscală sub formă de avertizare pentru încălcarea

fiscală nesemnificativă, conform prevederilor art. 235 alin.(ll) din Codul

fiscal, pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată pentru L/08/14,

L/08/16, dat fiind faptul ca suma impozitului diminuat este mai mică de

1 000 de lei pentru fiecare perioadă fiscală în parte.

La 07 decembrie 2018, SRL „Moldpresa Grup” a depus la Serviciul Fiscal de

Stat contestație (cererea prealabilă nr. 597) împotriva Deciziei nr. 305 din 07

noiembrie 2018.

Prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 418 din 20 decembrie 2018 s-a

respins ca neîntemeiată contestația depusă și s-a menținut Decizia nr. 305 din 07

noiembrie 2018 asupra cazului de încălcare a legislației, emisă de Direcția generală

administrare contribuabili mari.

Reclamantul a evocat că, Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 418 din 20

decembrie 2018 i-a fost notificată la 02 ianuarie 2019.

SRL „Moldpresa Grup” a considerat Actul controlului fiscal nr. 5-691098 din

05 octombrie 2018, Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 305 din 07 noiembrie

2018 și Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 418 din 20 decembrie 2018 ca fiind

parțial eronate, nefondate, lipsite de suport faptic și normativ, ce rezultă din

aprecierea subiectivă și incompletă a legislației în vigoare, urmând a fi anulate în

partea respingerii cererii prealabile și a contestației inițiale.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 59 alin. (2) lit. a) din Codul

fiscal, ce se referă la problema și ordinea de reflectare a rezultatelor cedării

activelor fixe din exploatare și a procedurii de stabilire a bazei valorice a

mijloacelor fixe, reclamantul a menționat că organul fiscal nu a prezentat careva

acte care să confirme cele constatate. Or, conform Actului de control nr. 5-691098

din 05 octombrie 2018, problema a fost inventată și a apărut în mod/arbitrar la

inițiativa inspectorilor fiscali în momentul efectuării controlului.

Autoritatea fiscală neîntemeiat a considerat inaplicabile prevederile legale

invocate în acest sens de contribuabilul SRL „Moldpresa Grup”, și anume: pct. 22

al Capitolului XI din Regulamentul privind contabilitatea și amortizarea activelor

fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 289 din 14 martie

2007; art. 58 alin. (31) din Codul fiscal; pct. 81 lit. a) al Capitolului 10 din

Hotărârea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008.

Pretinsa încălcare fiscală și a prevederilor art. 102 alin. (l) din Codul fiscal de

către SRL „Moldpresa Grup”, de facto se referă la o eroare mecanică, comisă fără

rea-voință, care nu a cauzat prejudicii bugetului. Deși, în rezultatul acestei erori,

pentru luna martie 2018 a fost micșorată TVA cu 500 000 de lei, Serviciul Fiscal

de Stat urma să anuleze sancțiunea pentru această faptă, deoarece nu a probat și

demonstrat vinovăția contribuabilului.

4

La capitolul dat nu s-a ținut cont de faptul că, la situația din 19 octombrie

2018, depășirea/supraplata TVA din partea SRL „Moldpresa Grup” a fost de

748 930,50 de lei.

Serviciul Fiscal de Stat incorect a calculat prorata pentru perioada 01 august

2014 – 31 decembrie 2017 și respectiv eronat a constatat că SRL „Moldpresa

Grup” a încălcat prevederile art. 102 alin. (4) din Codul fiscal. Or, autoritatea

fiscală nu a luat în considerare caracteristicile software-ului contribuabilului, și

anume că la formarea registrului de vânzări, acesta include sume care nu participă

la calculul proratelor: excedente capitalizate; decontarea datoriilor; avansul primit;

venitul din activități în comun.

Drept urmare, Serviciul Fiscal de Stat nu a luat în considerare circumstanțele

și condițiile obiective, respingând fără niciun motiv divergențele între proratele

lunare calculate de către SRL „Moldpresa Grup” și cele calculate de Serviciul

Fiscal de Stat.

Referitor la pretinsa încălcare fiscală din partea SRL „Moldpresa Grup” și a

prevederilor art. 91 alin. (l) și art. 793 alin. (2) din Codul fiscal, ce se referă la

obligația nerezidentului de a prezenta certificatul de nerezident pe suport de hârtie

și/sau în formă electronică, reclamantul a menționat că a dispus de certificate de

rezidență a transportatorilor internaționali. Aceste certificate se păstrau la juristul

companiei, care s-a eliberat din funcție înainte de desfășurarea controlului fiscal și

nu a transmis certificatele în contabilitate. Datorită fluxului foarte mare de

documente din cadrul întreprinderii, contabilii nu au putut găsi aceste certificate în

arhivă. Însă, SRL „Moldpresa Grup” a solicitat de la ODO „Sacom”, ODO „Bleks

IK” și S. V. Kozlov eliberarea certificatelor de rezidență pentru perioada anilor

2015-2017, copiile cărora au fost anexate la cererea prealabilă.

Reclamantul SRL „Moldpresa Grup” a solicitat instanței de judecată:

-admiterea acțiunii;

-recunoașterea ca fiind ilegale și anulate: Actul controlului fiscal nr. 5-

691098 din 05 octombrie 2018 întocmit în privința SRL „Moldpresa Grup”;

Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 305 din 07 noiembrie 2018 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de SRL ,,Moldpresa Grup”; Decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 418 din 20 decembrie 2018 adoptată pe marginea contestației

SRL „Moldpresa Grup” împotriva Deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 305 din 07

noiembrie 2018.

La 02 aprilie 2019, SRL „Moldpresa Grup” a depus cerere de completare a

cererii de chemare în judecată, solicitînd recunoașterea Deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr. 305 din 07 noiembrie 2018 ca ilegală în partea calculării impozitelor,

penalităților și amenzilor pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 01 ianuarie 2015,

anularea calculului impozitului pe venit la sursa de plată din operațiunile de

transport internațional pentru care au fost prezentate certificate de rezidență (vol. I,

f.d. 174-176, 212 recto-verso).

Prin hotărârea din 14 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Moldpresa Grup”, ca

neîntemeiată (vol. I, f.d. 215, 220-232 recto-verso).

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de SRL „Moldpresa Grup” și s-a menținut hotărârea din 14 iunie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 60, 61-90).

5

Prima instanță și instanța de apel au concluzionat că SRL „Moldpresa Grup”

este subiect al impunerii fiscale, iar venitul realizat reprezintă obiect al impunerii

fiscale, fapt care pune în sarcina acestuia obligația de a prezenta declarațiile fiscale

în termenul prevăzut de lege și de a achita impozitul în baza declarațiilor depuse.

În rezultatul examinării materialelor controlului fiscal, cât și contestației pe

calea extrajudiciară, instanțele inferioare au reținut că SRL „Moldpresa Grup” s-a

reorganizat prin separarea unei părți din patrimoniul său și transmiterea către o

persoană juridică nou-înființată, în conformitate cu prevederile art. 79 alin. (3) din

Codul civil. Astfel, mijloacele fixe au fost transmise de SRL „Moldpresa Grup”

întreprinderii nou create conform actului de primire-predare al activelor și

pasivelor din 19 august 2016 și ulterior a fost înregistrat la ÎS „Cadastru” la 22

septembrie 2016 cu valoarea de 5 910 995 de lei.

Respectiv, mijloacele fixe nu au fost transmise către un agent economic în

reorganizare, acesta fiind creat nemijlocit înainte de transmitere, la 19 septembrie

2016, iar factura de transmitere a bunurilor este din 20 septembrie 2016, baza

valorică a proprietății agentului economic reorganizat (SRL „Moldpresa Grup”) se

consideră baza valorică a acestei proprietăți nemijlocit înainte de reorganizare,

conform prevederilor art. 59 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

Astfel, în rezultatul controlului fiscal efectuat la SRL „Moldpresa Grup” s-a

constatat inter alia încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal,

care stipulează că ,,baza valorică a proprietății agentului economic reorganizat se

consideră baza valorică a acestei proprietăți nemijlocit înainte de reorganizare”.

Din acest considerent, prevederile art. 58 alin. (31) din Codul fiscal invocate

de SRL „Moldpresa Grup” nu sunt aplicabile în speță.

SRL „Moldpresa Grup”, în borderoul privind calculul uzurii în scopuri fiscale

pentru anul 2016 a reflectat eronat baza valorică a mijlocului fix din I categorie de

proprietate la ieșire în rezultatul reorganizării, micșorând-o cu suma de 5 701 862

de lei (r.03020, col.3), ce reprezintă capitalizarea cheltuielilor de reparație în

perioada până la reorganizare, conform prevederilor art. 27 alin. (8) lit. b) din

Codul fiscal.

Instanțele de fond au considerat că, SRL „Moldpresa Grup” a majorat

neîntemeiat pierderile în scopuri fiscale, prin ieșirea mijloacelor fixe (rândul 03020

din Anexa 2D a Declarației pentru anul 2016) cu suma de 5 698 918 lei, ținând

cont de pierderile înregistrate în evidența financiară din ieșirea mijloacelor fixe în

sumă de 2 944 de lei (r. 03020 col.2).

Majorarea neîntemeiată a cheltuielilor în scopuri fiscale cu 5 698 918 lei a dus

la diminuarea venitului impozabil cu aceeași sumă și respectiv la diminuarea

impozitului pe venit provenit din activitatea de întreprinzător pentru anul 2016 cu

683 870 de lei și nu a achitat în cuantum deplin și în termenii stabiliți impozitul pe

venit în rate pentru perioada anilor 2016 și 2017.

Succesiv, s-a reținut că, pentru perioada supusă controlului, SRL „Moldpresa

Grup”, nedispunând de certificate de rezidență, nu a reținut impozitul pe venit la

sursa de plată în sumă totală de 99 154 de lei din plățile direcționate spre achitare

nerezidenților ODO „Bleks IK” în sumă de 22 948 de lei, la ODO „Sacom” în

sumă de 198 429 de lei și IP Kazlou Siarhei din Ucraina în sumă de 604 902 lei,

pentru serviciile de transport de mărfuri în trafic internațional, ceea ce a generat

diminuarea impozitului cu suma respectivă.

6

La fel, instanțele inferioare au constatat că, în speță, a fost diminuată valoarea

TVA aferentă bugetului în total cu suma de 1 266 691 de lei și majorată TVA

aferentă bugetului cu suma de 559 105 lei, inclusiv: suma TVA a fost diminuată

pentru L/08/14 cu 762 de lei, pentru L/11/14 cu 5 190 de lei, pentru L/05/15 cu

35 206 lei, pentru L/06/15 cu 35 130 de lei, pentru L/07/15 cu 44 202 lei, pentru

L/08/15 cu 4 889 de lei, pentru L/l0/15 cu 7 199 de lei, pentru L/12/15 cu 7 437 de

lei, pentru L/01/16 cu 3 918 lei, pentru L/02/16 cu 39 209 lei, pentru L/05/16 cu

35 428 de lei, pentru L/07/16 cu 2 804 lei, pentru L/08/16 cu 145 de lei, pentru

L/10/16 cu 9 805 lei, pentru L/11/16 cu 49 426 de lei, pentru L/12/16 cu 31 886 de

lei, pentru L/02/17 cu 74 971 de lei, pentru L/05/17 cu 19 460 de lei, pentru

L/07/17 cu 3 340 de lei, pentru L/08/17 cu 60 880 de lei, pentru L/l0/17 cu 1 725

de lei, pentru L/12/17 cu 272 210 de lei, pentru L/01/18 cu 21 469 de lei și pentru

L/03/18 cu 500 000 de lei și suma TVA aferentă bugetului a fost majorată pentru

L/09/14 cu 954 de lei, pentru L/10/14 cu 4 225 de lei, pentru L/01/15 cu 151 242

de lei, pentru L/02/15 cu 627 de lei, pentru L/03/15 cu 12 146 de lei, pentru

L/04/15 cu 5 059 de lei, pentru L/09/15 cu 2 175 de lei, pentru L/11/15 cu 2 131 de

lei, pentru L/03/16 cu 812 lei, pentru L/04/16 cu 258 de lei, pentru L/06/16 cu

33 271 de lei, pentru L/09/16 cu 9 903 lei, pentru L/03/17 cu 29 482 de lei, pentru

L/04/17 cu 19 474 de lei, pentru L/06/17 cu 141 732 de lei, pentru L/09/17 cu

116 167 de lei și pentru L/04/18 cu 29 447 de lei, prin întocmirea neconformă a

Declarațiilor privind TVA pentru perioadele fiscale L/08/14 – L/01/18, L/03/18,

L/04/18 și L/07/18, fapt ce a dus la apariția obligațiilor suplimentare față de buget

pentru L/08/14, L/l 1/14, L/05/15, L/06/15, L/07/15, L/08/15, L/10/15, L/12/15,

L/01/16, L/02/16, L/05/16, L/07/16, L/08/16, L/10/16, L/l 1/16, L/12/16, L/02/17,

L/05/17, L/07/17, L/08/17, L/l 0/17, L/12/17, L/01/18, L/03/18 și L/07/18.

Cu titlu subsecvent instanța de apel a notat că, depunând contestația nr. 597

din 07 decembrie 2018 împotriva Deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 305 din 07

noiembrie 2018 SRL „Moldpresa Grup” nu a solicitat examinarea acesteia în

cadrul Consiliului de soluționare a disputelor din cadrul Serviciului Fiscal de Stat

și respectiv nu a consemnat acordul cu privire la divulgarea datelor potrivit

art. 2741 alin. (5) din Codul fiscal. Respectiv, neexaminarea contestației în cadrul

Consiliului de soluționare a disputelor în cadrul Serviciului Fiscal de Stat conform

prevederilor art. 2741 din Codul fiscal – nu poate fi calificată drept încălcare a

procedurii de emitere a actului administrativ. Or, prevederile art. 2741 din Codul

fiscal reglementează procedura la examinarea contestației (cererii prealabile pe

calea extrajudiciară) împotriva actului administrativ, dar nu procedura de aprobare

a actului administrativ.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că, la emiterea actului

administrativ, contestat în speță, a fost respectată procedura emiterii și competența.

Mai mult ca atât, în acțiune se invocă mai mult ilegalitatea în fond a actului

administrativ.

La 23 ianuarie 2020, SRL „Moldpresa Grup” a depus, prin intermediul

oficiului poștal, la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din

19 noiembrie 2019, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și restituirea

cauzei instanței de apel (vol. II, f.d. 94-99, 130).

În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare nu au examinat

integral și obiectiv argumentele SRL „Moldpresa Grup”, nu au intrat în esența

cauzei și au transcris decizia Serviciului Fiscal de Stat, fără a da apreciere

7

suportului probat și fără a expune o motivare clară în hotărârile judecătorești

emise.

Astfel, la judecarea cauzei nu s-a ținut cont de faptul că, potrivit procesului-

verbal al adunării fondatorilor SRL ,,Moldpresa Grup” din 19 august 2016

fondatorii au decis reorganizarea întreprinderii, prin alocarea activelor societății

nou create SRL „BBK Estate” la situația din 31 iulie 2016.

La fel, s-a aprobat actul de primire-predare a activelor și pasivelor de la

SRL ,,Moldpresa Grup” către SRL „BBK Estate”, bilanțul de repartiție a

SRL „Moldpresa Grup” la situația din 31 iulie 2016, care conform art. 32 din

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992

au fost transferate pentru înregistrarea de stat a modificărilor în documentele sale

constitutive și pentru înregistrarea întreprinderii nou create SRL „BBK Estate”. În

consecință, aceste acte au constituit temei pentru înregistrarea întreprinderii noi

create – SRL „BBK Estate”.

La judecarea cauzei, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că

legislația în vigoare nu stabilește termenele privind transferul efectiv al activelor,

deoarece există proceduri organizatorice care trebuie urmate după înregistrarea de

stat a unei întreprinderi. Prin urmare, înregistrarea transferului de active în ziua

următoare (20 septembrie 2016), după ce s-a decis înregistrarea noii societăți

SRL „BBK Estate” nu contravine legii.

Mai mult ca atât, bunurile imobile au fost înregistrate în Registrul bunurilor

imobile în perioada 22 septembrie 2019 – 18 octombrie 2016, respectiv, contabilul

întreprinderii doar din data înregistrării imobilelor a primit dreptul de a le reflecta

în evidența contabilă a SRL „BBK Estate”.

Recurentul a considerat că, prin actul administrativ contestat în prezenta

acțiune, Serviciul Fiscal de Stat a recunoscut că transferul imobililor a avut loc ca

urmare a reorganizării, deoarece acest transfer nu a fost calificat ca obiect al TVA.

În cazul în care transferul obiectelor imobile nu ar fi avut loc ca urmare a

reorganizării, inspectoratul fiscal nu ar fi făcut referire la art. 59 din Codul fiscal și

nu ar fi considerat transferul obiectelor imobile care nu sunt supuse TVA în

conformitate cu art. 95 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, adică ar fi reclasificat

transferul obiectelor imobiliare ca livrare și ar fi calculat TVA la aceasta livrare.

De asemenea, instanțele inferioare nu au dat apreciere faptului că,

întreprinderea SRL „Moldpresa Grup” a fost formată în urma unei reorganizări

analogice a SA „Moldpresa”. Serviciul Fiscal de Stat, efectuând o verificare a

corectitudinii acestei reorganizări, nu a constatat careva încălcări (Actul nr. 5-

671091 din 06 iunie 2015, Decizia nr. 1230/2/7 din 30 iunie 2015 și Decizia nr.

156/2/7 din 22 martie 2016).

Transferul obiectelor imobile ale SRL „Moldpresa Grup” s-a produs în

rezultatul reorganizării întreprinderii, ceea ce înseamnă doar transferul proprietății

în conformitate cu actul de primire-predare și bilanțul de separare.

Pentru elucidarea acestor aspecte, SRL „Moldpresa Grup” a solicitat

instanțelor de judecată ordonarea efectuării expertizei contabile, însă acestea nu

s-au expus asupra acestei chestiuni printr-o încheiere separată.

La 27 februarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat, reprezentat de Anatolie Gogu,

a depus referință asupra recursului SRL „Moldpresa Grup”, prin carte a solicitat

respingerea acestuia, cu menținerea deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de

8

Apel Chișinău și a hotărârii din 14 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (vol. II, f.d. 137-145).

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și referință, completul de admisibilitate al completului specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că,

prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs, cu referire la termenul de depunere a recursului, reține că, în

sensul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 19 noiembrie 2019. Conform

extrasului din poșta electronică cu adresa „mariana.samatiuc@justice.md”, decizia

motivată a instanței de apel a fost expediată pentru notificare SRL „Moldpresa

Grup” la 30 decembrie 2019 (vol. II, f.d. 91).

În atare circumstanțe, recursul motivat depus de SRL „Moldpresa Grup” la 23

ianuarie 2020 se consideră a fi în interiorul termenului prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de

procedură civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste

prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de SRL „Moldpresa Grup”, în

raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul de

admisibilitate al completului specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

9

Verificând motivele de casare invocate în recurs, completul atestă că

SRL „Moldpresa Grup” a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele

cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin

de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul de admisibilitate constată că, argumentele invocate în recurs

nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în

cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul depus de SRL „Moldpresa Grup” nu se regăsesc asemenea aspecte.

Completul de admisibilitate menționează că, recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă SRL „Moldpresa Grup”, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

10

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SRL „Moldpresa Grup”.

Conform art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldpresa Grup” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

11