3ra-295/20 — contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-295/20 — contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-295/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)
ÎNCHEIERE
26 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Victor Burduh
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Iulia Deleu împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea deciziei și obligarea recalculării
pensiei pentru vechime în muncă,
împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii
din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă:
La 22 mai 2018 Iulia Deleu, a depus cerere de chemare în judecată în ordinea
contenciosului împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea
deciziei și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta Iulia Deleu a indicat că la 04 decembrie 2017 a
adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Rîșcani o cerere privind
stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, la care a anexat carnetul de muncă în original,
iar la 11 ianuarie 2018 aceasta a emis decizia privind stabilirea pensiei pentru limită de
vârstă în mărime de 1058 lei, pe care reclamanta a apreciat-o ca fiind ilegală în raport
cu plățile pe care le-a efectuat la buget.
Reclamanta Iulia Deleu a relatat că a recepționat decizia indicată la 22 martie
2018, iar la 23 aprilie 2018 a contestat-o cu cerere prealabilă, la care nu a primit nici
un răspuns.
Reclamanta Iulia Deleu a afirmat că înscrisurile prezentate denotă că stagiul său
de muncă depășește 40 ani.
1
Reclamanta Iulia Deleu a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Rîșcani din 11 ianuarie 2018 și obligarea
pârâtei de a efectua recalcularea pensiei conform datelor din carnetul de muncă.
Prin hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost
admisă cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ depusă
de Iulia Deleu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea deciziei
și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă, s-a anulat decizia din
11 ianuarie 2018 emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Rîșcani
privind stabilirea pensiei, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze
cuantumul pensiei stabilite beneficiarei Iulia Deleu luându-se în considerare datele din
carnetul de muncă.
Prin decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 10 iulie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea
depusă de Iulia Deleu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea
deciziei și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, la 04 decembrie 2017
intimata Iulia Deleu, născută la 12 aprilie 1963, s-a adresat Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale sectorul Rîșcani, mun. Chișinău cu o cerere privind stabilirea pensiei
pentru vechime în muncă. Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul
Rîșcani, mun. Chișinău privind stabilirea pensiei din 11 ianuarie 2018 intimatei i-a fost
stabilită pensie pentru limită de vârstă în mărime de 1058,44 lei, apelanta neluînd în
cosniderare la determinarea stagiului de cotizare înscrierile făcute în carnetul de muncă
al intimatei la nr. 14 și 15, referitoare la perioada de activitate 08 februarie 1980 –
23 septembrie 1980 și nr. 18 privind eliberarea din funcție din 04 noiembrie 1985 pe
motivul existenței corectărilor și lipsei numărului și datei emiterii ordinului de eliberare
din funcție, precum și perioadele de acitivtate a intimatei în cadrul societății cu
răspundere limitată „Lunitext” (ianuarie 1999 – iunie 2000) și în cadrul cabinetului
avocatului „Iulia Deleu” (2002-2002, 2004). La 23 aprilie 2018 intimata a contestat
decizia sus-indicată prin cerere prealabilă, solicitare ce nu a fost satisfăcută de către
apelantă.
În contextul pretențiilor deduse judecării, instanța de apel a reținut prevederile art.
2, alin. (1)-(3) al Legii privind sistemul public de pensii (în redacția în vigoare la data
depunerii cererii intimatei de acordare a pensiei), dreptul la pensie îl are persoana
domiciliată în Republica Moldova care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta
lege. Dreptul la pensie este imprescriptibil. Dreptul la pensie nu poate fi cedat, total
sau parțial.
Instanța de apel a mai reținut că confirmarea stagiului de cotizare realizat de
solicitantul pensiei poate fi confirmat prin carnetul de muncă, iar în cazul în care acesta
conține date imprecise sau în acesta lipsesc anumite date, stagiul de cotizare poate fi
confirmat prin Actul de bază care confirmă stagiul de cotizare, conform pct.69 alineatul
întîi, este carnetul de muncă. În lipsa carnetului de muncă sau în cazurile în care
carnetul de muncă include înscrieri incorecte și imprecise sau lipsesc înscrisurile
respective despre anumite perioade de activitate, pentru confirmarea stagiului se iau în
considerare adeverințele, extrasele din ordine, contul personal al angajatului în care se
2
reflectă salariul calculat lunar, schema de încadrare și alte documente ce conțin
informații referitoare la perioada de muncă.
Astfel, în speță stagiul de cotizare al intimatei Iulia Deleu, realizat în perioada de
pînă la 01 ianuarie 1999, aferente înscrierilor din carnetul de muncă la pct. pct. 14-15
privind activitatea în perioada 08 februarie 1980 – 23 septembrie 1980, ce conțin
corectări, și cele expuse la nr.18 privind eliberarea din serviciu din 04 noiembrie 1985,
la care lipsește numărul ordinului și data emiterii acestuia, se confirmă prin înscrisurile
suplimentare prezentate de intimată, și anume certificatul nr. 44/10-D-520/18 din
14 august 2018, întocmit de Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și
extrasul din ordinul nr. 58л/с din 14 noiembrie 1985. Din aceste considerente instanța
de apel a apreciat ca fiind contrară legii poziția apelantei referitoare la neincluderea în
stagiul de cotizare al intimatei a perioadelor sus-indicate în contextul în care proba
realizării acestuia a fost prezentată instanței.
Cu referire la perioada de activitate a intimatei în cadrul societății cu răspundere
limitată „Lunitext” (ianuarie 1999 – iunie 2000) și în cadrul cabinetului avocatului
„Iulia Deleu” (2002-2002, 2004) instanța de apel a reținut că la materialele cauzei au
fost prezentate probe ce denotă că intimata a activat în perioadele respective în cadrul
angajatorilor indicați, iar omisiunea angajatorilor de a prezenta declarațiile privind
achitarea contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioadele menționate nu este
opozabilă intimatei, ori conform art. 20 alin. (1) al Legii privind sistemul public de
asigurări sociale, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații
angajați cu contract individual de muncă și de angajatorul acestora se fac lunar de către
angajator, iar conform art. 35 alin. (4) al legi nominalizate, sumele datorate sub orice
formă Casei Naționale se vor urmări, ca și veniturile statului, prin Serviciul Fiscal de
Stat și prin intermediul judecătoriilor.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că în contextul în care intimata a probat că
în perioadele nominalizate mai sus aceasta a activat în cadrul unităților nominalizate și
a încasat venituri sub formă de drepturi salariale, omisiunea angajatorilor de a prezenta
declarațiile sau, eventual al autorităților abilitate de a încasa forțat contribuțiile
respective în cazul neachitării acestora, nu constituie un temei justificat de a priva
intimata de dreptul fundamental la pensie.
Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 16 ianuarie 2020, Casa
Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea
unei noi decizii.
În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și
ilegală, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante ale cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și, anume, nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat normele de drept procedural.
Recurenta a menționat că din dosarul de pensionare intimata Iulia Deleu, începând
cu 04 decembrie 2017, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu
de cotizare de 28 de ani și o lună.
Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a relatat că la determinarea
stagiului de cotizare realizat până la 01 ianuarie 1999, nu au fost luate în considerație
înscrierile din carnetul de muncă nr. 14-15 privind perioada de activitate 08 februarie
3
1980-23 septembrie 1980, deoarece conțin corectări și nr. 18 privind eliberarea din
lucru din 04 noiembrie 1985, deoarece lipsește numărul ordinului și data emiterii.
Pentru perioada de activitate realizată după 01 ianuarie 1999 au fost luate în calcul
perioadele reflectate în contul personal de asigurări sociale, cu excepția perioadelor de
activitate la SRL “Lunitex”, ianuarie 1999 – iunie 2000 și 2001-2002, 2004 -
“Cabinetul avocatului Iulia Deleu”, deoarece agenții economici nu au prezentat
declarațiile privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioadele
menționate.
Recurenta a specificat că pentru faptul neincluderii perioadelor respective în
stagiul de cotizare pentru stabilirea pensie i-a fost comunicat intimatei, totodată despre
necesitatea prezentării la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani a
extraselor din ordine angajare/eliberare sau alte documente indicate în prevederile
menționate, iar pentru perioadele realizate după 01 ianuarie 1999, agenții economici
urmează să prezinte declarațiile privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale de
stat, după lichidarea circumstanțelor date Casa Teritorială de Asigurări Sociale va
reexamina dreptul la pensie a intimatei.
Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că în procesul
stabilirii pensiilor operează cu date concrete, respectiv, în cazul în care documentele
prezentate pentru confirmarea stagiului de cotizare conțin devieri de la regulile
stabilite, chestiunea privind posibilitatea utilizării lor în calitate de dovezi ale stagiului
de cotizare este soluționată de către organele teritoriale de asigurări sociale conform
pct. 82 din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de
confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017. Conform prevederilor p.69-70 al
Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de
confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, stagiul de cotizare realizat până 01 ianuarie
1999, se confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte documente eliberate în modul
stabilit, iar stagiul de cotizare realizat după 01 ianuarie 1999, se confirmă în baza
datelor din contul personal de asigurări sociale al persoanei asigurate, gestionat în
conformitate cu Legea privind sistemul public de asigurări sociale.
Cât privește admiterea cerinței de includere în calculul stagiului de cotizare pentru
stabilirea pensiei a perioadelor de activitate la SRL “Lunitex”, ianuarie 1999 – iunie
2000 și 2001-2002, 2004 - “Cabinetul avocatului Iulia Deleu”, în care agenții
economici nu au prezentat declarațiile privind achitarea contribuțiilor, Casa Națională
de Asigurări Sociale o consideră neîntemeiată din următoarele considerente.
Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că sistemul public de
asigurări sociale obligatorii este un sistem organizat de stat pe principiul
contributivitații obligatorii, prin care se realizează constituirea de fonduri și plata de
prestații sociale, respectiv pensia de asigurări sociale este un drept bănesc cuvenit
asiguratului, în condițiile Legii privind sistemul public de pensii, corelativ
obligațiunilor privind piața contribuțiilor de asigurări sociale de stat. Deci, cuantumul
pensiei se stabilește solicitantului potrivit stagiului de cotizare realizat (timpului efectiv
lucrat) și venitului asigurat de care acesta a beneficiat și au fost achitate contribuții de
asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, conform Legii nr. 156-XIV din
4
14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii; Legii nr. 489- XIV din 08 iulie
1999 privind sistemul public de asigurări sociale, Regulamentului privind modalitatea
de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017.
Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a specificat că baza de calcul al
pensiei o constituie venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate,
valorizat la momentul stabilirii pensiei. Venitul mediu lunar asigurat se determină din
suma contribuțiilor plătite în perioadele contributive, cotele de contribuții stabilite prin
lege pentru aceste perioade conform contului personal de asigurări sociale din Registrul
de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale și numărul total
de luni de cotizare.
La 14 februarie 2020, intimata Iulia Deleu a depus referință la recursul depus de
Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil
(f.d. 131-134).
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ
al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,
prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor
prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul
administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a
prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru
procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.
Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de apel
a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.
Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a
Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.
Conform art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța
de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea
nu stabilește un termen mai mic.
Luând în considerare că recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a depus
recurs motivat împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la
data de 16 ianuarie 2020, completul ajunge la concluzia că recurenta Casa Națională
de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de
depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.
Astfel, examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul este inadmisibil.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că
5
Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat argumente ce țin de dezacordul său cu
felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat
circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente,
deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu
și temeinicia ei în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere. La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri, pe când în recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea
aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții
de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,
primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care acest drept este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot
constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual,
6
așa cum formal invocă Casa Națională de Asigurări Sociale și, respectiv, nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa
Națională de Asigurări Sociale, inadmisibil.
În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin.(3) din Codul administrativ,
precum și art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Victor Burduh
Nina Vascan
7