3ra-295/20 — contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei

3ra-295/20 — contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-295/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Iulia Deleu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea deciziei și obligarea recalculării

pensiei pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 mai 2018 Iulia Deleu, a depus cerere de chemare în judecată în ordinea

contenciosului împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

deciziei și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta Iulia Deleu a indicat că la 04 decembrie 2017 a

adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Rîșcani o cerere privind

stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, la care a anexat carnetul de muncă în original,

iar la 11 ianuarie 2018 aceasta a emis decizia privind stabilirea pensiei pentru limită de

vârstă în mărime de 1058 lei, pe care reclamanta a apreciat-o ca fiind ilegală în raport

cu plățile pe care le-a efectuat la buget.

Reclamanta Iulia Deleu a relatat că a recepționat decizia indicată la 22 martie

2018, iar la 23 aprilie 2018 a contestat-o cu cerere prealabilă, la care nu a primit nici

un răspuns.

Reclamanta Iulia Deleu a afirmat că înscrisurile prezentate denotă că stagiul său

de muncă depășește 40 ani.

1

Reclamanta Iulia Deleu a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Rîșcani din 11 ianuarie 2018 și obligarea

pârâtei de a efectua recalcularea pensiei conform datelor din carnetul de muncă.

Prin hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ depusă

de Iulia Deleu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea deciziei

și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă, s-a anulat decizia din

11 ianuarie 2018 emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Rîșcani

privind stabilirea pensiei, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze

cuantumul pensiei stabilite beneficiarei Iulia Deleu luându-se în considerare datele din

carnetul de muncă.

Prin decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 10 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea

depusă de Iulia Deleu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

deciziei și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, la 04 decembrie 2017

intimata Iulia Deleu, născută la 12 aprilie 1963, s-a adresat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale sectorul Rîșcani, mun. Chișinău cu o cerere privind stabilirea pensiei

pentru vechime în muncă. Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul

Rîșcani, mun. Chișinău privind stabilirea pensiei din 11 ianuarie 2018 intimatei i-a fost

stabilită pensie pentru limită de vârstă în mărime de 1058,44 lei, apelanta neluînd în

cosniderare la determinarea stagiului de cotizare înscrierile făcute în carnetul de muncă

al intimatei la nr. 14 și 15, referitoare la perioada de activitate 08 februarie 1980 –

23 septembrie 1980 și nr. 18 privind eliberarea din funcție din 04 noiembrie 1985 pe

motivul existenței corectărilor și lipsei numărului și datei emiterii ordinului de eliberare

din funcție, precum și perioadele de acitivtate a intimatei în cadrul societății cu

răspundere limitată „Lunitext” (ianuarie 1999 – iunie 2000) și în cadrul cabinetului

avocatului „Iulia Deleu” (2002-2002, 2004). La 23 aprilie 2018 intimata a contestat

decizia sus-indicată prin cerere prealabilă, solicitare ce nu a fost satisfăcută de către

apelantă.

În contextul pretențiilor deduse judecării, instanța de apel a reținut prevederile art.

2, alin. (1)-(3) al Legii privind sistemul public de pensii (în redacția în vigoare la data

depunerii cererii intimatei de acordare a pensiei), dreptul la pensie îl are persoana

domiciliată în Republica Moldova care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta

lege. Dreptul la pensie este imprescriptibil. Dreptul la pensie nu poate fi cedat, total

sau parțial.

Instanța de apel a mai reținut că confirmarea stagiului de cotizare realizat de

solicitantul pensiei poate fi confirmat prin carnetul de muncă, iar în cazul în care acesta

conține date imprecise sau în acesta lipsesc anumite date, stagiul de cotizare poate fi

confirmat prin Actul de bază care confirmă stagiul de cotizare, conform pct.69 alineatul

întîi, este carnetul de muncă. În lipsa carnetului de muncă sau în cazurile în care

carnetul de muncă include înscrieri incorecte și imprecise sau lipsesc înscrisurile

respective despre anumite perioade de activitate, pentru confirmarea stagiului se iau în

considerare adeverințele, extrasele din ordine, contul personal al angajatului în care se

2

reflectă salariul calculat lunar, schema de încadrare și alte documente ce conțin

informații referitoare la perioada de muncă.

Astfel, în speță stagiul de cotizare al intimatei Iulia Deleu, realizat în perioada de

pînă la 01 ianuarie 1999, aferente înscrierilor din carnetul de muncă la pct. pct. 14-15

privind activitatea în perioada 08 februarie 1980 – 23 septembrie 1980, ce conțin

corectări, și cele expuse la nr.18 privind eliberarea din serviciu din 04 noiembrie 1985,

la care lipsește numărul ordinului și data emiterii acestuia, se confirmă prin înscrisurile

suplimentare prezentate de intimată, și anume certificatul nr. 44/10-D-520/18 din

14 august 2018, întocmit de Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

extrasul din ordinul nr. 58л/с din 14 noiembrie 1985. Din aceste considerente instanța

de apel a apreciat ca fiind contrară legii poziția apelantei referitoare la neincluderea în

stagiul de cotizare al intimatei a perioadelor sus-indicate în contextul în care proba

realizării acestuia a fost prezentată instanței.

Cu referire la perioada de activitate a intimatei în cadrul societății cu răspundere

limitată „Lunitext” (ianuarie 1999 – iunie 2000) și în cadrul cabinetului avocatului

„Iulia Deleu” (2002-2002, 2004) instanța de apel a reținut că la materialele cauzei au

fost prezentate probe ce denotă că intimata a activat în perioadele respective în cadrul

angajatorilor indicați, iar omisiunea angajatorilor de a prezenta declarațiile privind

achitarea contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioadele menționate nu este

opozabilă intimatei, ori conform art. 20 alin. (1) al Legii privind sistemul public de

asigurări sociale, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații

angajați cu contract individual de muncă și de angajatorul acestora se fac lunar de către

angajator, iar conform art. 35 alin. (4) al legi nominalizate, sumele datorate sub orice

formă Casei Naționale se vor urmări, ca și veniturile statului, prin Serviciul Fiscal de

Stat și prin intermediul judecătoriilor.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în contextul în care intimata a probat că

în perioadele nominalizate mai sus aceasta a activat în cadrul unităților nominalizate și

a încasat venituri sub formă de drepturi salariale, omisiunea angajatorilor de a prezenta

declarațiile sau, eventual al autorităților abilitate de a încasa forțat contribuțiile

respective în cazul neachitării acestora, nu constituie un temei justificat de a priva

intimata de dreptul fundamental la pensie.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 16 ianuarie 2020, Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi decizii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și

ilegală, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante ale cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și, anume, nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat normele de drept procedural.

Recurenta a menționat că din dosarul de pensionare intimata Iulia Deleu, începând

cu 04 decembrie 2017, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu

de cotizare de 28 de ani și o lună.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a relatat că la determinarea

stagiului de cotizare realizat până la 01 ianuarie 1999, nu au fost luate în considerație

înscrierile din carnetul de muncă nr. 14-15 privind perioada de activitate 08 februarie

3

1980-23 septembrie 1980, deoarece conțin corectări și nr. 18 privind eliberarea din

lucru din 04 noiembrie 1985, deoarece lipsește numărul ordinului și data emiterii.

Pentru perioada de activitate realizată după 01 ianuarie 1999 au fost luate în calcul

perioadele reflectate în contul personal de asigurări sociale, cu excepția perioadelor de

activitate la SRL “Lunitex”, ianuarie 1999 – iunie 2000 și 2001-2002, 2004 -

“Cabinetul avocatului Iulia Deleu”, deoarece agenții economici nu au prezentat

declarațiile privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioadele

menționate.

Recurenta a specificat că pentru faptul neincluderii perioadelor respective în

stagiul de cotizare pentru stabilirea pensie i-a fost comunicat intimatei, totodată despre

necesitatea prezentării la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani a

extraselor din ordine angajare/eliberare sau alte documente indicate în prevederile

menționate, iar pentru perioadele realizate după 01 ianuarie 1999, agenții economici

urmează să prezinte declarațiile privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale de

stat, după lichidarea circumstanțelor date Casa Teritorială de Asigurări Sociale va

reexamina dreptul la pensie a intimatei.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că în procesul

stabilirii pensiilor operează cu date concrete, respectiv, în cazul în care documentele

prezentate pentru confirmarea stagiului de cotizare conțin devieri de la regulile

stabilite, chestiunea privind posibilitatea utilizării lor în calitate de dovezi ale stagiului

de cotizare este soluționată de către organele teritoriale de asigurări sociale conform

pct. 82 din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de

confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017. Conform prevederilor p.69-70 al

Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de

confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, stagiul de cotizare realizat până 01 ianuarie

1999, se confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte documente eliberate în modul

stabilit, iar stagiul de cotizare realizat după 01 ianuarie 1999, se confirmă în baza

datelor din contul personal de asigurări sociale al persoanei asigurate, gestionat în

conformitate cu Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

Cât privește admiterea cerinței de includere în calculul stagiului de cotizare pentru

stabilirea pensiei a perioadelor de activitate la SRL “Lunitex”, ianuarie 1999 – iunie

2000 și 2001-2002, 2004 - “Cabinetul avocatului Iulia Deleu”, în care agenții

economici nu au prezentat declarațiile privind achitarea contribuțiilor, Casa Națională

de Asigurări Sociale o consideră neîntemeiată din următoarele considerente.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că sistemul public de

asigurări sociale obligatorii este un sistem organizat de stat pe principiul

contributivitații obligatorii, prin care se realizează constituirea de fonduri și plata de

prestații sociale, respectiv pensia de asigurări sociale este un drept bănesc cuvenit

asiguratului, în condițiile Legii privind sistemul public de pensii, corelativ

obligațiunilor privind piața contribuțiilor de asigurări sociale de stat. Deci, cuantumul

pensiei se stabilește solicitantului potrivit stagiului de cotizare realizat (timpului efectiv

lucrat) și venitului asigurat de care acesta a beneficiat și au fost achitate contribuții de

asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, conform Legii nr. 156-XIV din

4

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii; Legii nr. 489- XIV din 08 iulie

1999 privind sistemul public de asigurări sociale, Regulamentului privind modalitatea

de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a specificat că baza de calcul al

pensiei o constituie venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate,

valorizat la momentul stabilirii pensiei. Venitul mediu lunar asigurat se determină din

suma contribuțiilor plătite în perioadele contributive, cotele de contribuții stabilite prin

lege pentru aceste perioade conform contului personal de asigurări sociale din Registrul

de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale și numărul total

de luni de cotizare.

La 14 februarie 2020, intimata Iulia Deleu a depus referință la recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil

(f.d. 131-134).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,

prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de apel

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la

data de 16 ianuarie 2020, completul ajunge la concluzia că recurenta Casa Națională

de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de

depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

5

Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat argumente ce țin de dezacordul său cu

felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat

circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente,

deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu

și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere. La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, pe când în recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care acest drept este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual,

6

așa cum formal invocă Casa Națională de Asigurări Sociale și, respectiv, nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale, inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin.(3) din Codul administrativ,

precum și art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7