2ra-341/20 — Decăderea din drepturile părintesti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Decăderea din drepturile părintesti
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-341/20 — Decăderea din drepturile părintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-341/20
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, judecător – Gh. Bîrsan
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu
Î N C H E I E R E
26 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Pleșca (Țopa) Inga, prin
intermediul avocatului Odobescu Ghenadie,
în cauza civilă la cererea înaintată Pleșca (Țopa) Inga către Țopa Ion, intervenient
accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț cu privire la decăderea
din drepturile părintești a lui Țopa Ion față de copilul minor,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
respinsă cererea de apel depusă de Pleșca (Țopa) Inga, fiind menținută hotărârea din
14 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La 03 aprilie 2019, Pleșca (Țopa) Inga a depus cerere de chemare în judecată către
Țopa Ion și Direcția Economie Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț despre
decăderea din drepturile părintești a lui Țopa Ion față de copilul minor, Țopa
XXXXXX, a.n. XXXXXX.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că în rezultatul relațiilor de căsătorie s-a
născut fiica Țopa XXXXXX, care la moment se află la educația și întreținerea mamei.
După desfacerea căsătoriei, pârâtul manifestă o atitudine nepăsătoare față de creșterea,
instruirea, îngrijirea copilului, nu-și onorează obligațiile sale față de fiica minoră.
La 05 septembrie 2011, Judecătoria Edineț a emis ordonanța prin care Țopa Ion a
fost obligat să achite pensia de întreținere pentru fiica minoră în mărime de ¼ din toate
veniturile lunare începând din 01 septembrie 2011. Țopa Ion nu a achitat pensia
alimentară, acumulând o datorie de 78240 lei, sumă care se confirmă prin adeverința
anexată la dosar. De educația și întreținerea fiicei are grijă doar mama. Pârâtul încalcă
prevederile art. 67 din Codul Familiei.
Având în vedere cele expuse, reclamanta a solicitat să fie decăzut din drepturile
părintești pârâtul Țopa Ion față de fiica minoră, Țopa XXXXXX.
Prin hotărârea din 14 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a respins
integral ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Pleșca (Țopa) Inga
1
către Țopa Ion, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei
din cadrul Primăriei or. Edineț, privind decăderea din drepturile părintești.
Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de
apel depusă de Pleșca (Țopa) Inga, fiind menținută hotărârea din 14 august 2019 a
Judecătoriei Edineț, sediul Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, nu s-a constatat о eschivare
voită din partea pârâtului, Țopa Ion, de la plata pensiei de întreținere a copilului, or,
deși restanța la plata pensiei de întreținere a copilului minor este stabilită prin
încheierea executorului judecătoresc, Bodean Olesea, în sumă de 78240,85 lei, la
materialele cauzei civile nu este anexată vreo dovadă a faptului că Țopa Ion, tatăl
copilului, cu rea-credință se eschivează de la achitarea pensiei de întreținere.
La 04 decembrie 2019, Pleșca (Țopa) Inga, prin intermediul avocatului Odobescu
Ghenadie, a contestat cu recurs decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți.
În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele
de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la
proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare în judecată
și cererea de apel.
Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 21
noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, cu pronunțatea unei noi decizii prin care
acțiunea să fie admisă integral.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii
și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pleșca
(Țopa) Inga, prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, este neîntemeiat și
urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a
recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere
și nu poate fi restabilit.
Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 21
noiembrie 2019 și expediată participanților la proces la 03 ianuarie 2020 (f.d. 98), fiind
recepționată de către avocatul recurentei, Odobescu Ghenadie, la 13 ianuarie 2020 (f.d.
100). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 21
noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 04 decembrie 2019, adică
înainte de recepționarea deciziei contestate, în conformitate cu art. 434 din Codul de
procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
2
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de
procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din
prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului
este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor
încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor
de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca
fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură
civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor
cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context
este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,
precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,
rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a
deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia
cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea
omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în
cererea de recurs declarată de Pleșca (Țopa) Inga, prin intermediul avocatului
Odobescu Ghenadie.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Pleșca (Țopa) Inga, prin intermediul
avocatului Odobescu Ghenadie.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova,
Judecătorii Galina Stratulat,
Iurie Bejenaru
3