2ra-341/20 — Decăderea din drepturile părintesti

Dosarul nr. 2ra-341/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, judecător – Gh. Bîrsan

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Pleșca (Țopa) Inga, prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă la cererea înaintată Pleșca (Țopa) Inga către Țopa Ion, intervenient

accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț cu privire la decăderea

din drepturile părintești a lui Țopa Ion față de copilul minor,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Pleșca (Țopa) Inga, fiind menținută hotărârea din

14 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 03 aprilie 2019, Pleșca (Țopa) Inga a depus cerere de chemare în judecată către

Țopa Ion și Direcția Economie Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț despre

decăderea din drepturile părintești a lui Țopa Ion față de copilul minor, Țopa

XXXXXX, a.n. XXXXXX.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că în rezultatul relațiilor de căsătorie s-a

născut fiica Țopa XXXXXX, care la moment se află la educația și întreținerea mamei.

După desfacerea căsătoriei, pârâtul manifestă o atitudine nepăsătoare față de creșterea,

instruirea, îngrijirea copilului, nu-și onorează obligațiile sale față de fiica minoră.

La 05 septembrie 2011, Judecătoria Edineț a emis ordonanța prin care Țopa Ion a

fost obligat să achite pensia de întreținere pentru fiica minoră în mărime de ¼ din toate

veniturile lunare începând din 01 septembrie 2011. Țopa Ion nu a achitat pensia

alimentară, acumulând o datorie de 78240 lei, sumă care se confirmă prin adeverința

anexată la dosar. De educația și întreținerea fiicei are grijă doar mama. Pârâtul încalcă

prevederile art. 67 din Codul Familiei.

Având în vedere cele expuse, reclamanta a solicitat să fie decăzut din drepturile

părintești pârâtul Țopa Ion față de fiica minoră, Țopa XXXXXX.

Prin hotărârea din 14 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a respins

integral ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Pleșca (Țopa) Inga

1

către Țopa Ion, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei

din cadrul Primăriei or. Edineț, privind decăderea din drepturile părintești.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Pleșca (Țopa) Inga, fiind menținută hotărârea din 14 august 2019 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, nu s-a constatat о eschivare

voită din partea pârâtului, Țopa Ion, de la plata pensiei de întreținere a copilului, or,

deși restanța la plata pensiei de întreținere a copilului minor este stabilită prin

încheierea executorului judecătoresc, Bodean Olesea, în sumă de 78240,85 lei, la

materialele cauzei civile nu este anexată vreo dovadă a faptului că Țopa Ion, tatăl

copilului, cu rea-credință se eschivează de la achitarea pensiei de întreținere.

La 04 decembrie 2019, Pleșca (Țopa) Inga, prin intermediul avocatului Odobescu

Ghenadie, a contestat cu recurs decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare în judecată

și cererea de apel.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 21

noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, cu pronunțatea unei noi decizii prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pleșca

(Țopa) Inga, prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 21

noiembrie 2019 și expediată participanților la proces la 03 ianuarie 2020 (f.d. 98), fiind

recepționată de către avocatul recurentei, Odobescu Ghenadie, la 13 ianuarie 2020 (f.d.

100). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 21

noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 04 decembrie 2019, adică

înainte de recepționarea deciziei contestate, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

2

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor

de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context

este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de Pleșca (Țopa) Inga, prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Pleșca (Țopa) Inga, prin intermediul

avocatului Odobescu Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

3