2ra-26/20 — încasarea datoriei și rezilierea contractului de locațiune

2ra-26/20 — încasarea datoriei și rezilierea contractului de locațiune (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-2012/2019

nr. 2ra-26/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Chirtoacă)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu.Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Nicolae Rotaru, prin intermediul

avocatului Vitalie Rotaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul mun.

Chișinău împotriva lui Nicolae Rotaru cu privire la încasarea datoriei și rezilierea

contractului de locațiune,

împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 septembrie 2017 Consiliul mun. Chișinău a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Nicolae Rotaru cu privire la încasarea datoriei și

rezilierea contractului de locațiune.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 27 martie 2006,

între Consiliul mun. Chișinău în calitate de locator și Nicolae Rotaru în calitate

de locatar a fost încheiat contractul de locațiune nr. 3/06/012, potrivit căruia

primul transmitea în locațiune încăperile cu altă destinație decât cea locativă din

șos. Hâncești, 20 lit. A (demisol).

Reclamantul a menționat că conform pct. 4.1 al contractului, cuantumul

chiriei anuale începând cu 01 ianuarie 2014 se stabilește în sumă de 3900,07 de

lei.

Partea reclamantă a relatat că în conformitate cu prevederile Legii bugetului

de stat pentru anul 2014, nr. 339 din 23 decembrie 2013, cuantumul chiriei

anuale, începând cu 01 ianuarie 2014 se stabilește în sumă de 3 900,07 de lei.

Pentru anii 2015-2016, conform prevederilor Legii bugetului de stat nr. 72

din 12 aprilie 2015 și nr. 154 din 01 august 2016 și decizia Consiliului mun.

Chișinău nr. 11/15 din 23 decembrie 2014 cuantumul chiriei bunurilor închiriate,

începând cu data de 28 aprilie 2015 a fost stabilită în sumă de 829,97 de lei.

Totodată, reclamantul a mai specificat că, pentru anul 2017, conform Legii

bugetului de stat nr: 279 din 16 decembrie 2016 și deciziei Consiliului mun.

1

Chișinău nr. 11/15 din 23 decembrie 2014 cuantumul chiriei, începând cu data de

01 ianuarie 2017 a fost stabilită în sumă de 866,47 de lei.

A argumentat reclamantul că în adresa pârâtului Nicolae Rotaru au fost

expediate scrisorile nr. 04-120/59 din 27 ianuarie 2014, nr. 04.120/372 din 06

mai 2015 și 04.120/01 din 02 ianuarie 2017 prin care locatarul a fost informat

despre modificările operate la cuantumul chiriei anuale și necesitatea de a se

prezenta la Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale pentru a

semna acordurile adiționale de introducere a respectivelor modificări în

contractul de locațiune, vizând modificarea cuantumului chiriei în temeiul Legii

bugetului de stat pentru anii 2014-2017și deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.

11/55 din 23 decembrie 2014.

A precizat reclamantul că acordurile propuse pârâtului Nicolae Rotaru nu au

fost semnate pe motiv că acesta nu a fost de acord cu modificările operate.

Totodată, reclamantul a invocat faptul că, în contextul în care încăperile cu

altă destinație decât cea locativă de pe șos. Hîncești 20, lit. A (demisol),

constituie proprietate municipală, iar cuantumurile minime ale chiriei bunurilor

proprietate publică au fost stabilite prin Legile bugetului de stat pentru anii 2014-

2017, nemodificarea cuantumului chiriei ar fi fost inechitabilă și contrar

prevederilor Legii bugetului de stat.

A mai susținut reclamantul că odată ce contractul de locațiune este unul

sinalagmatic, iar locatorul și-a îndeplinit obligațiunea de a transmite în locațiune

încăperile cu altă destinație decât cea locativă de pe șos. Hîncești 20, lit. A

(demisol), nu a efectuat acțiuni ce ar fi împiedicat locatarul să folosească bunul

conform destinației, locatarul, la rândul său, este obligat la plata chiriei în

termenul prevăzut de contract.

Reclamantul a indicat că ținând cont de calculele efectuate în baza Legii

bugetului de stat pentru anii 2014 - 2017 și Deciziei Consiliului mun. Chișinău

nr. 11/55 din 23 decembrie 2014, plata restantă pentru chirie este de 6 462,67 de

lei.

Totodată a precizat că, potrivit calculelor efectuate, avansul achitat acoperă

chiria conform Acordurilor Adiționale de introducere a unor modificări în

contractul de locațiune nr. 03/06/012 din 27 martie 2006 până la 13 februarie

2014.

Cu referire la pretenția de reziliere a contractului de locațiune reclamantul a

invocat că aceasta reprezintă o consecință a neachitării chiriei fiind reglementată

de art. 906 alin. (1) lit. c) Codul civil, dar și stipulată în prevederile pct. 3.1.1 al

contractului.

De asemenea, reclamantul a mai susținut că la 07 iulie 2017, în adresa

pârâtului Nicolae Rotaru a fost expediată reclamația nr. 04-120/311 din 20 iunie

2017, care însă, conform adeverinței biroului poștal a rămas nereclamată, fapt

confirmat prin copia plicului și a avizului de recepție și pe cale de consecință a

fost respectată procedura de soluționare prealabilă a litigiului.

În drept reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 512, 572,

887 și 906 Cod civil.

A solicitat Consiliul mun. Chișinău încasarea de la Nicolae Rotaru în

beneficiul său a sumei de 7 645,34 de lei cu titlu de datorie și penalitate precum și

rezilierea contractului de locațiune, cu eliberarea încăperilor cu altă destinație

2

decât cea locativă de pe șos. Hâncești, 20 lit. A (demisol) și restituirea acestora

proprietarului în baza actului de predare-primire.

Ulterior Consiliul mun. Chișinău a depus cerere de majorare a pretențiilor în

sensul încasării din contul pârâtului Rotaru Nicolae a sumei de 150 de lei cu titlu

de cheltuieli pentru citarea publică efectuată prin intermediul ziarului “Timpul”.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul mun. Chișinău

împotriva lui Nicolae Rotaru cu privire la încasarea datoriei și rezilierea

contractului de locațiune, a fost admisă parțial fiind dispusă încasarea din contul

lui Nicolae Rotaru în beneficiul Consiliului mun. Chișinău suma de 7 645,34 de

lei cu titlu de datorie, suma de 270 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată formate

din taxa de stat și suma de 150 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

citarea pârâtului și în beneficiul statului suma de 270 de lei cu titlu de taxă de

stat.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Rotaru Nicolae și cererea de apel depusă de Consiliul

mun. Chișinău, și a fost menținută hotărârea din 06 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 385 din Codul de

procedură civilă, art. 195, 199, 201, 206 alin. (1), 208 alin. (1) și (2), 512, 513

alin. (1), 514, 572 alin. (2), 666 alin. (1), 668 alin. (1), 875, 887 alin. (1) din

Codul civil, a considerat întemeiată hotărârea primei instanțe, pe care a menținut-

o, deoarece aceasta corect a elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat

și apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei în vederea respingerii

cererii de chemare în judecată, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând

corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

Totodată, Colegiul a menționat că prima instanță întemeiat a reținut că, în

virtutea caracterului sinalagmatic al obligațiilor ce rezultă din contractul de

locațiune obligația de plată a cuantumului pentru chirie rezultat din contractul de

locațiune urma a foi achitată de către Rotaru Nicolae.

Colegiul a reținut faptul că suma de 7645,34 de lei cu titlu de datorie, este

confirmată prin actele cauzei, și anume prin înscrisul prezentat de reclamant cu

privire la calculul datoriei acumulate de către locatar la plata pentru locațiunea

încăperilor nelocuibile (f.d. 11).

Instanța de apel a mai reținut că, modificarea cuantumului chiriei este în

legătură de cauzalitate cu reglementările Legii bugetului de stat pentru anii 2014-

2017.

Astfel, instanța de apel a reținut drept întemeiată concluzia primei instanțe

de respingere a pretenției de reziliere a contractului de locațiune, deoarece art.

737 Codul civil prevede că, rezoluțiunea contractului operează prin declarație

scrisă față de cealaltă parte, or, prin reclamația din 20 iunie 2017, nr. 04-120/311

pârâtul a fost notificat de reclamant și în sensul necesității rezilierii contractului

de locațiune (f.d. 10).

La 20 august 2019, Nicolae Rotaru, prin intermediul avocatului Vitalie

Rotaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

3

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiate actele

judecătorești emise de instanțele de judecată ierarhic inferioare, deoarece au fost

emise cu încălcarea normelor materiale și procedurale.

Recurentul în susținerea recursului a invocat argumente de fapt și de drept

similare celor expuse anterior pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 mai 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

deciziei prin scrisoarea de însoțire din 13 iulie 2019 număr de ieșire 6117 (f.d.

120), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către participanții la

proces.

Astfel, recursul declarat la20 august 2019, este în termen.

La 18 septembrie 2019 în adresa Consiliul mun. Chișinău a fost expediată

copia recursului depus de către Rotaru Nicolae, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, recepționată de intimat la 24 septembrie 2019

(f.d. 140).

La 05 noiembrie 2019, Consiliul mun. Chișinău a prezentat referință,

solicitând să fie respins recursul depus de Rotaru Nicolae, cu menținerea deciziei

din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, pe care o consideră legală și

întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate circumstanțele,

care au importanță pentru soluționarea justă a litigiului, dând o apreciere corectă

suportului probatoriu al cauzei (f.d. 132-134).

Alte referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 decembrie 2019 recursul

depus de către Nicolae Rotaru, prin intermediul avocatului Vitalie Rotaru, s-a

declarat admisibil pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

4

În corespundere cu art. 432, alin. (2), lit. a), b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, statuează că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Astfel, actele cauzei atestă că Consiliul mun. Chișinău înaintând acțiune

împotriva lui Nicolae Rotaru a solicitat încasarea sumei de 7 645,34 de lei cu titlu

de datorie și penalitate precum și rezilierea contractului de locațiune, cu

eliberarea încăperilor cu altă destinație decât cea locativă de pe șos. Hâncești, 20

lit. A (demisol) și restituirea acestora proprietarului în baza actului de predare-

primire.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, Judecătoria Chișinău,

sediul Centru prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a admis parțial acțiunea și a

dispus a încasa din contul lui Nicolae Rotaru în beneficiul Consiliului mun.

Chișinău suma de 7 645,34 de lei cu titlu de datorie, suma de 270 de lei cu titlu

de cheltuieli de judecată formate din taxa de stat și suma de 150 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru citarea pârâtului și în beneficiul statului suma de 270

de lei cu titlu de taxă de stat.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău

prin decizia din 28 mai 2019 a respins apelul declarat de Rotaru Nicolae și

cererea de apel depusă de Consiliul mun. Chișinău, și a menținut hotărârea din 06

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că, contrar prevederilor art. 239 CPC, decizia

instanței de apel este una nemotivată, iar concluziile instanței de apel sunt expuse

într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o

apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu

materialul probator reținut de prima instanță, argumentele apelanților, precum și

normele de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel

verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,

precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea

pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de

apel de către participanții la proces.

5

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi și dispozițiilor conținute în

art. 373 alin. (5) CPC, instanța de apel judecând apelul a trecut superficial asupra

motivelor apelului.

Astfel, verificând hotărârea atacată cu apel, prin prisma respectării

cerințelor legale de indicare a motivelor de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, Curtea de Apel Chișinău în ce privește apelul declarat, nu a

luat în considerație argumentele pe care Rotaru Nicolae le-a indicat în cuprinsul

cererii de apel cu toate concretizările depusă la 25 aprilie 2019 (f .d. 87-89).

În acest context, instanța de recurs remarcă că Curtea de Apel Chișinău a

examinat apelul depus de către Rotaru Nicolae și apelul depus de Consiliul mun.

Chișinău, doar sub aspectul legalității încasării sumelor în urma apariției

raporturilor obligaționale corelative ce derivă din semnarea contractului de

locațiune și pretenției de reziliere a acestuia, fără a se expune însă cu privire la

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește argumentele lui

Rotaru Nicolae cu referire la prevederile art.267 alin. (1) Cod civil, precum că

prima instanță eronat a încasat sumele menționate în hotărâre pentru perioada

2014 și a stabilit suma de 3 900 de lei.

Or conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

În acest context apelantul, a invocat că a fost în imposibilitate de a invoca

acest temei de drept în cadrul examinării cauzei în instanța de fond din motiv că a

fost citat la o altă adresă.

A mai indicat că el nu a efectuat achitări periodice, respectiv, termenul

general de prescripție nefiind întrerupt, Astfel, a indicat Rotaru Nicolae că nu

sunt relevante prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil. Or, debitorul nu a

efectuat careva acțiuni prin care ar fi recunoscut datoria, neachitând-o nici parțial.

În respectivul context, se accentuează că prin neexpunerea de către instanța

de apel asupra tuturor argumentelor din apel, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă

dreptul la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune

asupra tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special

și explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat

acțiunea posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil

(speța Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din

09 decembrie 1994).

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia

instanței de apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în

care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor,

apărărilor și probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la

legalitate.

Or, din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că,

hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis,

6

cât și cele pentru care sau respins cerințele părților. O hotărâre judecătorească

trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format,

în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată,

argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la

supozițiile și argumentele părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale

aplicabile raportului juridic litigios, în caz contrar hotărârea se va considera

lipsită de suport probatoriu și legal, precum și pronunțată cu nerespectarea

prevederilor legale.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție

pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel,

singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul

judiciar.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic

cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice

casarea cu trimitere spre rejudecare.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei

în ordine de apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția

instanței de apel, nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6

CEDO, având în vedere faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în

care nu sunt analizate însăși ordinele contestate prin prisma susținerilor,

apărărilor și probelor din dosar, de altfel fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

7

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre

rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată,

respectând dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și

alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de de către Nicolae Rotaru, prin intermediul

avocatului Vitalie Rotaru.

Se casează integral decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul mun. Chișinău

împotriva lui Nicolae Rotaru cu privire la încasarea datoriei și rezilierea

contractului de locațiune, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

8