2ra-2/20 — declararea nulitatii absolute a contractului, anularea sechestrelor

2ra-2/20 — declararea nulitatii absolute a contractului, anularea sechestrelor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2ra-2/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (M. Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruța)

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Semion Vitman, reprezentat de avocatul

Alexei Tighinean,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Semion Vitman

împotriva ÎM „Cirasico” SRL, SRL „OVC-Montaj”, SRL „Rultehcom”, ÎS

„Cadastru”, SRL „Metalica-Zuev”, SC „Constructmet Grup” SRL, SC „Alustar-

Plus” SRL, SRL „Acit-Trans”, SRL „Dragooro Estates”, SA „Banca Comercială

Română”, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

executorii judecătorești Nicolae Nicolaescu, Oxana Burlac, Ludmila Șapa, Vladimir

Bezede, Anatolie Bănărescu, Corneliu Vânaga, Virgiliu Prodan, Vera Rotaru, Iacob

Miron privind declararea nulității absolute a contractului de cesiune și anularea

sechestrelor,

împotriva deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de avocatul Alexei Tighinean, în interesele lui Semion

Vitman și s-a menținut hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 13 iulie 2017 Semion Vitman, prin intermediul avocatului Alexei Tighinean

a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Cirasico” SRL, SRL „OVC-

Montaj”, SRL „Rultehcom”, ÎS „Cadastru”, SRL „Metalica-Zuev”, SC

„Constructmet Grup” SRL, SC „Alustar-Plus” SRL, SRL „Acit-Trans”, SRL

„Dragooro Estates”, SA „Banca Comercială Română”, Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorii judecătorești, Nicolae

Nicolaescu, Oxana Burlac, Ludmila Șapa, Vladimir Bezede, Anatolie Bănărescu,

Corneliu Vânaga, Virgiliu Prodan, Vera Rotaru, Iacob Miron privind declararea

nulității absolute a contractului de cesiune și anularea sechestrelor.

1

În motivarea cererii reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 06 decembrie 2013, a fost admisă cererea sa privind

declararea nulității absolute a contractului de ipotecă și recunoașterea dreptului de

proprietate. A fost declarat ca lovit de nulitate absolută contractul de ipotecă din 06

martie 2009 încheiat între SA „Banca Comercială Română Chișinău” și ÎM

„Cirasico” în partea grevării bunului imobil nr. xxxxxxxxxxx

A fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Vitman Semion asupra imobilului

xxxxxxxxx

A menționat, că la 18 ianuarie 2015 de către Judecătoria Buiucani,

mun.Chișinău a fost emisă hotărâre suplimentară prin care a fost declarat ca lovit de

nulitate absolută contractul de ipotecă din 25 martie 2009 încheiat între SA „Banca

Comercială Română filiala Chișinău” și ÎM „Cirasico” SRL în partea ce ține de

grevarea bunului imobil xxxxxxxxx

A fost dispusă înregistrarea dreptului de proprietate a lui Semion Vitman

asupra imobilului situat pe xxxxxxxx în Registrul bunurilor imobile, deținut de

Oficiul Cadastral Chișinău.

Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014,

hotărârea primei instanțe a fost menținută.

A relatat, că până în prezent nu poate înregistra dreptul de proprietate a bunului

imobil din motivul existenței sechestrelor și a altor grevări asupra apartamentului.

A susținut, că la 10 martie 2016 a efectuat notarea corespunzătoare a bunului în

Registrul bunurilor imobile, însă înregistrarea lui nu a fost posibilă din cauza

existenței sechestrelor pe bunul imobil.

A menționat că la moment asupra bunului sunt aplicate interdicții și grevări:

contractul de cesiune nr. 2249 din 17 martie 2014 xxxxxxx încheiat între SA

„Banca Comercială Română filiala Chișinău” și SRL „Dragooro Estates”,

interdicția aplicată prin încheierea nr. 5-963/09 din 01 decembrie 2009 a

executorului judecătoresc Rotaru Vera, sechestrul aplicat prin încheierea instanței

de judecată din 26 martie 2010, nr. 2-2061/2010, judecător Valeriu Brașoveanu,

interdicția aplicată prin încheierea nr. 173-58/11 din 11 aprilie 2011 a executorului

judecătoresc Prodan Virgiliu, sechestrul aplicat prin încheierea nr. 078-333/11 din

19 mai 2011 a executorului judecătoresc Vânaga Corneliu, interdicția aplicată prin

încheierea nr. 056-198/11 din 20 iulie 2011 a executorului judecătoresc Bănărescu

Anatolie, sechestrul aplicat prin încheierea nr. 085-552/11 din 20 septembrie 2011 a

executorului judecătoresc Șapa Ludmila, sechestrul aplicat prin încheierea nr. 078-

333/11 din 11 noiembrie 2011, a executorului judecătoresc Vânaga Corneliu,

interdicția aplicată prin încheierea nr. 010s-352/12 din 10 mai 2012 a executorului

judecătoresc Iacob Miron, interdicția aplicată prin încheierea nr. 177-170/12 din 17

octombrie 2012 a executorului judecătoresc Burlacu Oxana, sechestrul aplicat prin

încheierea nr. 018-846/12 din 24 octombrie 2012 a executorului judecătoresc

Nicolaescu Nicolae, sechestrul aplicat prin încheierea nr. 012-97r/13 din 15 ianuarie

2013 a executorului judecătoresc Rotaru Vera, interdicția aplicată prin încheierea

nr. 078-67r/2014 din 06 august 2014 a executorului judecătoresc Vânaga Corneliu,

interdicția aplicată prin încheierea nr. 010s-425/16 din 25 iulie 2016 a executorului

judecătoresc Iacob Miron, interdicția aplicată prin încheierea nr. 078-34r/2017 din

17 ianuarie 2017 a executorului judecătoresc Vânaga Corneliu.

A susținut că toate interdicțiile și grevările nominalizate urmează a fi anulate.

2

A indicat, că la 13 aprilie 2016 a expediat în adresa BC „Banca Comercială

Română filiala Chișinău” SA și SRL „Dragooro Estates” cereri prealabile prin care

a solicitat încetarea/rezilierea/rezoluțiunea contractului de cesiune, iar prin

răspunsul din 03 iunie 2016 banca a comunicat refuzul, indicând că sechestrele și

interdicțiile aplicate de către executorii judecătorești au fost emise în cadrul

procedurii de executare înaintate față de ÎM „Cirasico” SRL, iar reieșind din faptul

că apartamentul nu aparține cu drept de proprietate ÎM „Cirasico” SRL dar lui

Vitman Semion, apartamentul nu poate fi urmărit.

Totodată a indicat și faptul că executorii judecătorești nu au reacționat la

cererile prealabile expediate în adresa ultimilor.

Suplimentar a indicat că contractul de cesiune nr. 2249 din 17 martie 2014, la

contractul de gaj din 06 martie 2009 (care a fost declarat nul), a fost încheiat în

urma examinării cauzei dintre SA „Banca Comercială Română filiala Chișinău” și

SRL „Dragooro Estates”, invocând că anularea actului juridic inițial atrage și

anularea actului juridic ulterior.

A solicitat reclamantul, declararea nulității absolute a contractul de cesiune nr.

2249 din 17 martie 2014 (0100/14/37602) încheiat între SA „Banca Comercială

Română filiala Chișinău” și SRL „Dragooro Estates”, anularea încheierii instanței

de judecată privind aplicarea sechestrului din 26.03.2010 nr. 2-2061/2010, judecător

Valeriu Brașoveanu, anularea interdicției aplicate prin încheierea nr.5- 963/09 din

01.12.2009 a executorului judecătoresc Rotaru Vera, anularea interdicției aplicate

prin încheierea nr. 173-58/11 din 11.04.2011 a executorului judecătoresc Prodan

Virgiliu, anularea sechestrului aplicat prin încheierea nr. 078-333/11 din 19.05.2011

a executorului judecătoresc Vânaga Corneliu, anularea interdicției aplicate prin

încheierea nr. 056-198/11 din 20.07.2011 a executorului judecătoresc Bănărescu

Anatolie, anularea sechestrului aplicat prin încheierea nr.085-552/11 din 20.09.2011

a executorului judecătoresc Șapa Ludmila, anularea sechestrului aplicat prin

încheierea nr.078-333/11 din 11.11.2011 a executorului judecătoresc Vânaga

Corneliu, anularea interdicției aplicate prin încheierea nr. 010s-352/12 din

10.05.2012 a executorului judecătoresc Iacob Miron, anularea interdicției aplicate

prin încheierea nr. 177-170/12 din 17.10.2012 a executorului judecătoresc Burlacu

Oxana, anularea sechestrului aplicat prin încheierea nr. 018-846/12 din 24.10.2012

a executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae, anularea sechestrului aplicat prin

încheierea nr. 012-97r/13 din 15.01.2013 a executorului judecătoresc Rotaru Vera,

anularea interdicției aplicate prin încheierea nr. 078-67r/2014 din 06.08.2014 a

executorului judecătoresc Vânaga Comeliu, anularea interdicției aplicate prin

încheierea nr. 010s-425/16 din 25.07.2016 a executorului judecătoresc Iacub Miron,

anularea interdicției aplicate prin încheierea nr. 078-34r/2017 din 17.01.2017 a

executorului judecătoresc Vânaga Corneliu.

Prin hotărîrea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea instanței de judecată din 26 martie

2010, dosar nr. 2-2061/2010, judecător Vladimir Brașoveanu.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Rotaru

Vera, nr. 5-963/09 din 01 decembrie 2009.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Prodan

Virgiliu, nr. 173-58/11 din 11 aprilie 2011.

3

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga

Corneliu, nr. 078-333/11 din 19 mai 2011.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc

Bănărescu Anatolie, nr. 056-198/11 din 20 iulie 2011.

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Șapa

Ludmila, nr. 085-552/11 din 20 septembrie 2011.

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga

Corneliu, nr. 078-333/11 din 11 noiembrie 2011.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Iacob

Miron, nr. 010s-352/12 din 10 mai 2012.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Burlac

Oxana, nr. 177-170/12 din 17 octombrie 2012.

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc

Nicolaescu Nicolae, nr. 018-846/12 din 24 octombrie 2012.

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Rotaru

Vera, nr. 012-97r/13 din 15 ianuarie 2013.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga

Corneliu, nr. 078-67r/2014 din 06 august 2014.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Iacob

Miron, nr. 010s-425/16 din 25 iulie 2017.

S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga

Corneliu, nr. 078-34r/17 din 17 ianuarie 2017.

S-a respins acțiunea în partea declarării nulității absolute a pct.1.3.12. din

contractul de cesiune a creanțelor și vînzarea drepturilor litigioase nr. 2249 din 17

martie 2014 (0100/14/37602) încheiat între SA „Banca Comercială Română” și

SRL „Dragooro Estatest”, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de avocatul Alexei Tighinean, în interesele lui Semion Vitman și s-a

menținut hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 15 mai 2019 Semion Vitman, reprezentat de avocatul Alexei Tighinean, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea în care a fost respinsă cererea

de chemare în judecată, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi prin care

să fie declarată nulitatea absolută a contractului de cesiune nr.2249 din 17 martie

2014 (0100/14/37602) încheiat între SA „Banca Comercială Română” și SRL

„Dragooro Estates”, în partea ce ține de transmiterea drepturilor de garanție aferente

creanțelor născut în temeiul contractului de ipotecă încheiat cu ÎM „Cirasico” SRL,

autentificat la 06.03.2009 de notarul privat Mirela Amihalachioaie-Țurcan sub

nr.4559 prin care a fost grevat cu ipotecă în favoarea cedentului SA „Banca

Comercială Română”, bunul imobil încăperea locativă cu nr.cadastral xxxxxxx

În motivarea recursului a menționat că, contractul de cesiune este nul

deoarece contractul de bază a fost anulat și cesionarul nu a avut careva drepturi pe

care le putea înstrăina prin contractul de cesiune or, contractul de cesiune nu poate

produce nici un efect juridic, respectiv fiind considerat unul fictiv. Existența

contractului de cesiune și înregistrarea acestuia în registrul bunurilor imobile,

limitează drepturile recurentului ca proprietar în gestionarea bunurilor care îi

aparțin. În conformitate cu Legea privind cadastrul bunurilor imobile, stingerea

4

grevării este posibilă prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească. Luând

în vedere că părțile contractului de cesiune nu doresc stingerea grevării, unica

posibilitate de a înceta încălcările dreptului de proprietate a lui Semion Vitman este

declararea nulă a contractului de cesiune.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 13 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 12 martie 2019 (f.d. 51, vol.II), însă la materialele cauzei

lipsește confirmarea recepționării deciziei contestate. La 19 martie 2019 avocatul

Alexei Tighinean a înregistrat cerere privind eliberarea hotărârii și deciziei pe

marginea cazului, fiind recepționată de către acesta la 23 aprilie 2019 (f.d.53,

vol.II). Totodată în cererea de recurs recurentul menționează că a făcut cunoștință

cu decizia instanței de apel la 17 aprilie 2019 (f.d.57, vol.II).

Astfel, recursul declarat de Semion Vitman, reprezentat de avocatul Alexei

Tighinean, la 15 mai 2019 a fost depus în termenul stabilit de lege.

La 25 iunie 2019, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de Semion Vitman, reprezentat de avocatul Alexei Tighinean, cu înștiințarea de a

depune referință la recurs (f.d. 62-63, vol.II).

La 09 iulie 2019 SA „Banca Comercială Română”, reprezentată de avocatul

Valeriu Cernei, a depus referință la cererea de recurs prin care a solicitat

respingerea cererii de recurs și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13

februarie 2019 și a hotărârii din 02 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d.

65-71, vol.II).

A menționat că recurentul nu a indicat nici un argument care se referă la

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual. Totodată însăși recurentul în cererea de recurs pretinde

casarea deciziei instanței de apel ca fiind neîntemeiată, nu invocă și ilegalitatea

acesteia.

A indicat că cererea de recurs este identică cu cererea de chemare în judecată și

cererea de apel depuse de către acesta, astfel că însăși instanța de apel a indicat că

argumentele apelantului sunt declarative, acestea fiind o expunere directă a cererii

de chemare în judecată. Prin urmare recurentul a copiat cererea de apel, camuflând-

o drept cerere de recurs.

A subliniat că decizia instanței de apel este legală și întemeiată.

Prin încheierea din 07 august 2019 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Semion

Vitman, reprezentat de avocatul Alexei Tighinean, a fost considerat admisibil (f.d.

84, vol.II).

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Potrivit prevederilor art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

5

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea cauzei date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Semion Vitman, reprezentat de avocatul Alexei Tighinean, urmează a fi

admis cu casarea parțială a deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărîrii din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărîre.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) - (2), (4) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Materialele dosarului confirmă faptul că la 13 iulie 2017 Semion Vitman a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Cirasico” SRL, SRL „OVC-

Montaj”, SRL „Rultehcom”, ÎS „Cadastru”, SRL „Metalica-Zuev”, SC

„Constructmet Grup” SRL, SC „Alustar-Plus” SRL, SRL „Acit-Trans”, SRL

„Dragooro Estates”, SA „Banca Comercială Română”, Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorii judecătorești, Nicolae

Nicolaescu, Oxana Burlac, Ludmila Șapa, Vladimir Bezede, Anatolie Bănărescu,

Corneliu Vânaga, Virgiliu Prodan, Vera Rotaru, Iacob Miron privind declararea

nulității absolute a contractului de cesiune nr. 2249 din 17 martie 2014

(0100/14/37602) încheiat între SA „Banca Comercială Română filiala Chișinău” și

SRL „Dragooro Estates”, cît și anularea sechestrelor aplicate pe bunul imobil

xxxxxxxxx

Judecând cauza dată, prima instanță prin hotărârea din 02 februarie 2018, a

admis acțiunea parțial, anulând sechestrul aplicat prin încheierea instanței de

judecată din 26 martie 2010, dosar nr. 2-2061/2010, judecător Vladimir

Brașoveanu, interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Rotaru

6

Vera, nr. 5-963/09 din 01 decembrie 2009, interdicția aplicată prin încheierea

executorului judecătoresc Prodan Virgiliu, nr. 173-58/11 din 11 aprilie 2011,

sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga Corneliu, nr.

078-333/11 din 19 mai 2011, interdicția aplicată prin încheierea executorului

judecătoresc Bănărescu Anatolie, nr. 056-198/11 din 20 iulie 2011, sechestrul

aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Șapa Ludmila, nr. 085-552/11 din

20 septembrie 2011, sechestrul aplicat prin încheierea executorului judecătoresc

Vânaga Corneliu, nr. 078-333/11 din 11 noiembrie 2011, interdicția aplicată prin

încheierea executorului judecătoresc Iacob Miron, nr. 010s-352/12 din 10 mai 2012,

interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Burlac Oxana, nr. 177-

170/12 din 17 octombrie 2012, sechestrul aplicat prin încheierea executorului

judecătoresc Nicolaescu Nicolae, nr. 018-846/12 din 24 octombrie 2012, sechestrul

aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Rotaru Vera, nr. 012-97r/13 din 15

ianuarie 2013, interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga

Corneliu, nr. 078-67r/2014 din 06 august 2014, interdicția aplicată prin încheierea

executorului judecătoresc Iacob Miron, nr. 010s-425/16 din 25 iulie 2017,

interdicția aplicată prin încheierea executorului judecătoresc Vânaga Corneliu, nr.

078-34r/17 din 17 ianuarie 2017.

Totodată prima instanță a respins acțiunea în partea declarării nulității absolute

a pct.1.3.12. din contractul de cesiune a creanțelor și vânzarea drepturilor litigioase

nr. 2249 din 17 martie 2014 (0100/14/37602) încheiat între SA „Banca Comercială

Română” și SRL „Dragooro Estatest”, ca fiind neîntemeiată (f.d. 203-204, 2041-

211, vol.I).

Ulterior, instanța de apel, prin decizia din 13 februarie 2019, a respins apelul

declarat de avocatul Alexei Tighinean în interesele lui Vitman Semion și a menținut

hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 42,

43-50, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a stabilit că, ținând cont de faptul că

prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 decembrie 2013, a fost

recunoscut dreptul de proprietate a lui Semion Vitman asupra bunului imobil

xxxxxxxx iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014,

hotărârea primei instanțe a fost menținută, fiind stabilit faptul că bunurile imobile în

cauză aparțin cu drept de proprietate lui Semion Vitman, prima instanță just a

conchis că sechestrele și interdicțiile aplicate asupra acestui bun în scopul asigurării

executării obligațiilor civile de către debitorul ÎM „Cirasico” SRL, urmează a fi

anulate, pentru a nu încălca dreptul de proprietate al reclamantului.

A constatat că hotărârea primei instanțe în această parte nu a fost contestată.

Cu referire la cerința reclamantului privind declararea nulității absolute a

contractului de cesiune nr. 2249 din 17 martie 2014 (0100/14/37602) încheiat între

SA „Banca Comercială Română filiala Chișinău” și SRL „Dragooro Estates” a

reținut că la 17.03.2014 între SA „Banca Comercială Română filiala Chișinău” și

SRL „Dragooro Estates” a fost încheiat contractul de cesiune a creanțelor și vânzare

a drepturilor litigioase nr.2249 din 17.07.2014 (0100/14/37602), potrivit căruia

cedentul se obligă să transmită, iar cesionarul se obligă să preia cu titlu oneros

creanțele cedentului.

Potrivit pct. 1.3 al contractului odată cu cesiunea creanțelor au fost transmise și

drepturile de garanție aferente creanțelor, iar potrivit pct.1.4 al contractului

7

garanțiile indicate la pct. 1.3.2-1.3.12 au fost transmise cesionarului cu titlu de

vânzare de drept litigios.

A reținut, că nulitatea absolută este cea care sancționează nerespectarea la

încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, tipul grevării dintre bancă și SRL

„Dragooro Estates” reprezintă ipoteca înregistrată în temeiul contractului de ipotecă

nr. 4559 din 06 martie 2009 și nu cesiunea efectuată în temeiul contractului or,

potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile la subcapitolul III pct. 3.1.3 tipul

grevării este indicat ipotecă, subliniind că în temeiul contractului a fost doar

substituit creditorul ipotecar. În aceeași ordine de idei, potrivit art.1 Cod civil,

legislația civilă este întemeiată pe recunoașterea egalității participanților la

raporturile reglementate de ea, libertății contractuale, inadmisibilității imixtiunii în

afacerile private, necesității de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a

restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată și de apărare judiciară a lor.

Persoanele fizice și juridice sunt libere să stabilească pe bază de contract drepturile

și obligațiile lor, orice alte condiții contractuale, dacă acestea nu contravin legii.

A stabilit că la încheierea contractului de cesiune a creanțelor și vânzare a

drepturilor litigioase nr.2249 din 17.03.2014 (0100/14/37602), au fost respectate

prevederile art. 556 Cod civil, care reglementează dispozițiile generale cu privire la

cesiunea de creanță iar careva drepturi ale reclamantului prin cesionarea creanței nu

au fost încălcate, fiind înlocuit în cadrul raportului juridic litigios, doar creditorul

ipotecar.

Reieșind din faptul că nu au fost sesizate careva circumstanțe ce ar duce la

nulitatea absolută al contractului nr. 2249 din 17 martie 2014 (0100/14/37602),

prima instanță just a concluzionat de a respinge ca neîntemeiată acțiunea în această

parte. Totodată, chiar și în eventualitatea în care contractul de cesiune va fi declarat

nul, grevarea sub formă de ipotecă va continua să existe, fiind substituit în acest caz

doar creditorul ipotecar.

A reținut că, instanței de apel nu i-au fost prezentate probe pertinente,

concludente și admisibile în susținerea apelului care ar dovedi ilegalitatea hotărârii

instanței de fond și ar servi ca temei de casare a acesteia cu admiterea apelului

înaintat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând situația de fapt din cauza dată, în raport cu normele de drept

material pertinente, punctează că concluzia primei instanțe, menținută de instanța de

apel, privind necesitatea respingerii acțiunii depuse de Semion Vitman, în partea

declarării nulității absolute a pct.1.3.12 din contractul de cesiune a creanțelor și

vânzarea drepturilor litigioase nr.2249 din 17 martie 2014 încheiat între SA „Banca

Comercială Română” și SRL „Dragooro Estatest”, este eronată.

Aici Colegiul subliniază, că în partea admiterii cerințelor privind anularea

sechestrelor și interdicțiilor aplicate pe bunul imobil xxxxxxxx părțile la proces nu

au solicitat efectuarea controlului judiciar nici în instanța de apel, nici în instanța de

recurs, acestea fiind de acord cu soluția instanțelor ierarhic inferioare, din care

considerent instanța de recurs în această parte nu se va expune referitor la

legalitatea deciziei instanței de apel.

În susținerea acestei opinii instanța de recurs reține că, potrivit materialelor

cauzei, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 decembrie 2013,

8

a fost admisă cererea reclamantului Semion Vitman și a fost declarat lovit de

nulitate absolută contractul de ipotecă din 06 martie 2009, încheiat între „Banca

Comercială Română filiala Chișinău” SA și ÎM „Cirasico” SRL în partea grevării

bunului imobil xxxxxxxxxx fiind recunoscut dreptul de proprietate a lui Semion

Vitman asupra imobilului xxxxxxx (f.d. 14-20, vol.I).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18

ianuarie 2014, a fost declarat lovit de nulitate absolută contractul de ipotecă din 25

martie 2009 încheiat între „Banca Comercială Română filiala Chișinău” SA și ÎM

„Cirasico” SRL în partea grevării bunului imobil xxxxxxxx, fiind dispusă

înregistrarea dreptului de proprietate a lui Semion Vitman asupra imobilului

menționat, în Registrul bunurilor imobile deținut de Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău (f.d. 21-23, vol.I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, a fost admisă cererea

de apel depusă de BC „Banca Comercială Română” SA, succesor în drepturi SRL

„Dragooro” și ÎM „Cirasico” SRL, a fost casată hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 06 decembrie 2013, fiind emisă o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii înaintate de Semion Vitman (f.d. 24-31, vol.I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014, a fost admis

recursul declarat de Semion Vitman, reprezentat de avocatul Tighineanu Alexei,

casată decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014 și menținută hotărârea

primei instanțe din 06 decembrie 2013 (f.d. 32-39, vol.I).

Semion Vitman la 10 martie 2017 a notat hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 06 decembrie 2013 în Registrul bunurilor imobile, însă dreptul de

proprietate a acestuia nu a fost înregistrat din motiv că asupra bunului imobil

xxxxxxxxxxx au fost aplicate un șir de interdicții în urma datoriilor acumulate de

ÎM „Cirasico” SRL, fapt confirmat prin informația din Registrul bunurilor imobile

nr. xxxxx (f.d. 14, 109-112, vol.I).

Conform art. 315 alin. (1) Cod civil (în redacția legii în vigoare până la 01

martie 2019) prin care, proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de

dispoziție asupra bunului.

Conform art. 316 alin. (1) Cod civil, proprietatea este, în condițiile legii,

inviolabilă.

Colegiul civil menționează că art. 9 din Constituție consacră existența

proprietății private asupra bunurilor materiale și intelectuale, iar potrivit art. 46 din

Constituție, dreptul la proprietatea privată este garantat.

Proprietatea privată consacră dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune

de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea

bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de

utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale

dreptului internațional.

Totodată, din materialele cauzei, Colegiul a reținut că la 17 martie 2014 SA

„Banca Comercială Română Chișinău” și SRL „Dragooro Estates” au încheiat

contractul de cesiune a creanțelor și vânzare a drepturilor litigioase, prin care

cedentul a transmis, iar cesionarul s-a obligat să preia, cu titlu oneros creanțele SA

„Banca Comercială Română Chișinău”, în valoare totală de 16 169 965,76 de lei,

9

296 398,43 euro, 2 189 830,14 dolari SUA, calculate la 14 martie 2014 conform

anexei la contract. Contractul dat a fost autentificat la notarul public Gladîș Oleg la

17 martie 2014 cu nr. 2249 (f.d. 40-49, vol.I). Contractul menționat a fost înregistrat

la OCT Chișinău, Filiala ÎS „Cadastru” la 18 martie 2014 (f.d. 48, 109, vol. I).

Conform pct. 1.3 odată cu cesiunea creanțelor, cedentul a transmis cesionarului

drepturile de garanție aferente creanțelor, născute din contractele de ipotecă (cu

modificări și completări), indicate în pct. 1.3.1 -1.3.12. În pct.1.4 se indică că

garanțiile indicate în pct. 1.3.1 -1.3.12 sunt transmise SRL „Dragooro Estates” cu

titlu de vînzare a drepturilor litigioase, în privința lor fiind intentate acțiuni, având

ca obiect anularea contractelor de ipotecă, la pct. (4) fiind indicată concret cauza

civilă inițiată la cererea lui Semion Vitman privind declararea nulității contractului

de ipotecă și recunoașterea dreptului de proprietate, care la acel moment era obiect

de examinare la Curtea de Apel Chișinău.

Potrivit prevederilor art. 556 Cod civil (în vigoare pînă la 01 martie 2019), o

creanță transmisibilă și sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț

(cesionar) în baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract,

cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanță.

Cesiunea creanței nu poate aduce atingere drepturilor debitorului și nici nu

poate face obligația acestuia mai oneroasă.

Cedentul este obligat să remită cesionarului actele aferente creanței și să-i pună

la dispoziție informația necesară realizării ei.

Sunt incesibile creanțele privitoare la încasarea pensiei alimentare, la repararea

prejudiciului cauzat vieții și sănătății persoanei, precum și la alte drepturi legate de

persoana creditorului.

Cesiunea de creanță trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic

în al cărui temei s-a născut creanța cesionată.

Potrivit prevederilor art. 557 Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

titularul unei creanțe o poate transmite, fără consimțământul debitorului, unui terț

dacă aceasta nu contravine esenței obligației, înțelegerii dintre părți sau legii.

Înțelegerea cu debitorul asupra inadmisibilității cesiunii produce efecte doar atunci

cînd acesta are un interes legitim în acest sens.

Semion Vitman a invocat nulitatea absolută a pct. 1.3.12 din contractul de

cesiune nr.2249 din 17 martie 2014 încheiat între SA „Banca Comercială Română”

și SRL „Dragooro Estates”.

Conform art. 216 alin.(1) și (2) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către

instanța de judecată sau prin acordul părților (nulitate relativă).

Conform art. 217 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un

interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Iar, conform art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenția de a

produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs relevă că actele

juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru terți și implică o

neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată, care are ca scop

amăgirea terților.

10

Astfel, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul

juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipsește

unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art. 195 – intenția de a

da naștere, modica, sau stinge drepturi și obligații civile. Manifestarea de voință în

cazul actului juridic fictiv este falsă și are ca scop inducerea în eroare a altor

persoane, creând aparența existenței actului juridic în realitate.

Colegiul reține că nulitatea absolută este cea care sancționează nerespectarea la

încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general.

Raportând la caz prevederile enunțate, instanța de recurs conchide că, deși la

17 martie 2014, între SA „Banca Comercială Română Chișinău” în calitate de

cedent și SRL „Dragooro Estates”, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul

de cesiune a creanțelor și vânzare a drepturilor litigioase nr. 2249, în special odată

cu cesiunea creanțelor, cedentul a transmis cesionarului drepturile de garanție

aferente creanțelor, născute în temeiul, inclusiv și a contractului de ipotecă încheiat

cu ÎM „Cirasico” SRL, prin care a fost grevat cu ipotecă în favoarea cedentului

bunul imobil, încăpere locativă, număr cadastral xxxxx acesta, nu justifică realitatea

unei asemenea convenții, în situația în care la caz contractul de cesiune a creanțelor

și vânzare a drepturilor litigioase a fost încheiat fără intenția de a produce efecte

juridice.

Or, materialele dosarului atestă cu certitudine că prin hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 06 decembrie 2013 a fost admisă cererea

reclamantului Semion Vitman și a fost declarat lovit de nulitate absolută contractul

de ipotecă din 06 martie 2009, încheiat între „Banca Comercială Română filiala

Chișinău” SA și ÎM „Cirasico” SRL în partea grevării bunului imobil xxxxxx fiind

recunoscut dreptul de proprietate a lui Semion Vitman asupra imobilului xxxxx (f.d.

14-20, vol.I), iar prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 18 ianuarie 2014, a fost declarat lovit de nulitate absolută contractul de

ipotecă din 25 martie 2009 încheiat între „Banca Comercială Română filiala

Chișinău” SA și ÎM „Cirasico” SRL în partea grevării bunului imobil xxxxx fiind

dispusă înregistrarea dreptului de proprietate a lui Semion Vitman asupra imobilului

menționat, în Registrul bunurilor imobile deținut de Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău (f.d. 21-23, vol.I).

În acest context, instanța de recurs relevă că, deși la data încheierii contractului

de cesiune a creanțelor și vânzare a drepturilor litigioase SA „Banca Comercială

Română filiala Chișinău” și SRL „Dragooro Estates” cunoșteau despre existența

hotărârilor judecătorești prin care a fost anulat contractul de ipotecă din 06 martie

2009 și contractul de ipotecă din 25 martie 2009 încheiat între „Banca Comercială

Română filiala Chișinău” SA și ÎM „Cirasico” SRL în partea grevării bunului

imobil xxxxxxx fiind recunoscut dreptul de proprietate a lui Semion Vitman asupra

imobilului menționat, părțile contractante cu rea-credință, negând dreptul de

proprietate a lui Semion Vitman la 17 martie 2014 au încheiat contractul de cesiune

a dreptului de garanție aferent creanței născute în temeiul contractului de ipotecă

din 06 martie 2009 specificat la pct.1.3.12 din contract.

Acțiunile de rea-credință ale SA „Banca Comercială Română filiala Chișinău”

și SRL „Dragooro Estates” se confirmă și prin faptul că, deși hotărârea din 06

decembrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău prin care s-a declarat lovit

de nulitate absolută contractul de ipotecă din 06 martie 2009 încheiat între SA

11

„Banca Comercială Română filiala Chișinău” și ÎM „Cirasico” SRL și a fost

recunoscut dreptul de proprietate a lui Semion Vitman asupra imobilului xxxxx a

fost menținută prin decizia din 15 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, nici

SA „Banca Comercială Română filiala Chișinău”, nici SRL „Dragooro Estates” nu

au înregistrat cerere de stingere a dreptului de ipotecă întru radierea grevării

indicate Registrul bunurilor imobile asupra bunului imobil cu xxxxxx, Semion

Vitman fiind în imposibilitate să-și înregistreze dreptul de proprietate în modul

stabilit de lege.

Ca consecință, în circumstanțele descrise este indubitabil că contratul de

cesiune a creanțelor și vânzare a drepturilor litigioase a fost încheiat între părți fără

intenția de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații civile – elementele

definitorii ale actului juridic în sensul art. 195 Cod civil, ci doar a creat aparența

existenței actului juridic în realitate, existând o neconcordanță între voința reală și

cea declarată a părților contractuale.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs, în temeiul art. 217 alin. (1) Cod

civil, coroborat cu art. 221 Cod civil, ajunge la concluzia că cele invocate mai sus

constituie motiv suficient pentru a conchide că contractul de cesiune a creanțelor și

vânzare a drepturilor litigioase donație nr. 2249 din 17 martie 2014, reprezintă un

act juridic fictiv, prin urmare și temei de a constata nulitatea acestuia în baza art.

217 Cod civil.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Semion Vitman, reprezentat de avocatul Alexei

Tighinean, de a casa parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019 și

hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea

prin care s-a respins cerința privind declararea nulității absolute a pct. 1.3.12 din

contractul de cesiune a creanțelor și vânzarea drepturilor litigioase nr.2249 din 17

martie 2014 încheiat între SA „Banca Comercială Română” și SRL „Dragooro

Estatest”, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a

pretenției. În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2018, urmează a fi

menținute.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Semion Vitman, reprezentat de avocatul Alexei

Tighinean.

Se casează în parte decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Semion Vitman împotriva

ÎM „Cirasico” SRL, SRL „OVC-Montaj”, SRL „Rultehcom”, ÎS „Cadastru”, SRL

„Metalica-Zuev”, SC „Constructmet Grup” SRL, SC „Alustar-Plus” SRL, SRL

„Acit-Trans”, SRL „Dragooro Estates”, SA „Banca Comercială Română”,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorii

12

judecătorești Nicolae Nicolaescu, Oxana Burlac, Ludmila Șapa, Vladimir Bezede,

Anatolie Bănărescu, Corneliu Vânaga, Virgiliu Prodan, Vera Rotaru, Iacob Miron

privind declararea nulității absolute a contractului de cesiune și anularea

sechestrelor, în partea respingerii cerinței privind declararea nulității absolute a pct.

1.3.12 din contractul de cesiune a creanțelor și vânzarea drepturilor litigioase

nr.2249 din 17 martie 2014 încheiat între SA „Banca Comercială Română” și SRL

„Dragooro Estatest”, și în această parte se emite o hotărâre nouă prin care:

Se constată nulitatea absolută a pct.1.3.12 din contractul de cesiune a

creanțelor și vânzarea drepturilor litigioase nr. 2249 din 17 martie 2014 încheiat

între SA „Banca Comercială Română” și SRL „Dragooro Estatest”.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2018, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

13