3ra-244/20 — contestarea actului administrativ

3ra-244/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-244/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „Farmacia Familiei” împotriva Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea reperfectării licenței,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

împotriva hotărârii din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2019 SRL „Farmacia Familiei” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire

la contestarea actului administrativ și obligarea reperfectării licenței.

În motivarea acțiunii a indicat că prin cererea din 3 ianuarie 2019, a solicitat

pârâtului reperfectarea licenței privind extinderea activității și crearea unor noi

subdiviziuni teritoriale a societății, menite să contribuie la asigurarea populației cu

medicamente de calitate și la prețuri competitive, anume prin intermediul

subdiviziunilor teritoriale amplasate în or. Fălești, str. Chișinău 48 și or. Briceni, str.

Independenței 18/D, iar operațional juridic solicitarea a avut ca cerință reperfectarea

licenței, includerea subdiviziunii menționate în anexa licenței seria AMM1I cu nr.

044195 eliberată de Camera de Licențiere din 20 iulie 2005 (prelungită la 20 iulie

2015 și valabilă până la 19 iulie 2020) și eliberarea copiei autorizate de pe licență.

A menționat că cererea prealabilă înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul a arătat că prin decizia contestată din 21 ianuarie 2019, cât și prin

răspunsul la cererea prealabilă, pârâtul enumeră atribuțiile sale legale în domeniul

licențierii domeniului farmaceutic, în paralel menționând condițiile prevăzute de

lege în domeniul licențierii, dar totodată recunoaște vidul unui cadru legal de

implementare a normelor organizatorice, potrivit art. 19 alin. (3), (4), (5) al Legii cu

privire la activitatea farmaceutică nr. 1456 din 25 iulie 1993, conform căruia

1

Ministerul Sănătății, stabilește modul de deschidere, funcționare și control al

întreprinderilor și instituțiilor farmaceutice de asistență cu medicamente a

populației, fiind și organul abilitat de a stabili normativele referitoare la spațiul,

amplasarea și extinderea întreprinderilor și instituțiilor farmaceutice.

A relatat că din motivele invocate, prin răspunsul contestat cu nr. 250 - RC din

2 octombrie 2017, pârâtul, conform art. 15 alin. (1) și (2) lit. a) al Legii

contenciosului administrativ nr. 793-X1V din 10 februarie 2000, a respins cererea

privind confirmarea în scris și recunoașterea dreptului prevăzut de lege referitor la

recepționarea actelor de la SRL ,,Farmacia Familiei” cu reperfectarea licenței,

includerea subdiviziunilor în anexa licenței și eliberarea copiilor autorizate de pe

licență.

A enunțat că dispozițiile Legii nr. 57 din 1 aprilie 2011 pentru modificarea și

completarea Legii nr.1456-XII din 25 mai 1993 cu privire la activitatea

farmaceutică, sunt inaplicabile atât timp cât acestea nu au fost puse în aplicare prin

norme organizatorice, în special cele ce țin de elaborarea cadrului legal privind

punerea în aplicare a legii, precum și faptul că acestea, în fond, contravin

Convențiilor internaționale la care Republica Moldova este parte.

Reclamantul a precizat că acest fapt a fost stabilit expres prin nenumărate

hotărâri judecătorești adoptate pe astfel de cazuri, chiar dacă s-a schimbat de mai

multe ori organul competent privind autorizarea prin licențiere a activității

farmaceutice.

A mai punctat că prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 57 din 1 aprilie 2011 care

a fost modificată parțial ulterior la finele anului 2017, de către Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, au fost încălcate flagrant principiile de

autorizare a activității de întreprinzător, în lipsa unui cadru legal de implementare a

legii.

A afirmat că nu o singură confirmare există în privința faptului că nu este un

cadrul legal și nici norme organizatorice privind punerea în aplicare a normativelor

ce țin de respectarea distanței precum și a numărului de populație la deschiderea

noilor filiale farmaceutice.

Mai mult, a indicat că potrivit art. II din Legea nr. 57 din 1 aprilie 2011 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 1456-XII din 25 mai 1993 cu privire la

activitatea farmaceutică, Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare

a respectivei legi (publicată la 29 aprilie 2011), urma să aducă actele sale normative

în concordanță cu legea dată.

A susținut că restricțiile pentru amplasarea farmaciilor prevăzute la art. 19 alin.

(4), (5), (6) din Legea cu privire la activitatea farmaceutică, sunt incompatibile cu

legislația comunitară privind libertatea de stabilire și concurență.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 25 și 26 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

A solicitat declararea ilegalității deciziei Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale din 21 ianuarie 2019 privind respingerea cererii de

reperfectarea a licenței, obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale să reperfecteze licența seria AMMII cu nr. 044195 din 20 iulie 2005

(prelungită la 20 iulie 2015 și valabilă până la 19 iulie 2020), cu includerea

subdiviziunii/filialei în anexa licenței și eliberarea copiilor autorizate de pe licență

2

pentru subdiviziunile (filiale) teritoriale amplasate în or.Fălești, str. Chișinău 48 și

or. Briceni, str. Independenței 18/D.

Prin hotărârea din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulată decizia Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din 21 ianuarie 2019. A fost obligată

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să reperfecteze licența pentru

activitatea farmaceutică SRL „Farmacia Familiei”, seria AMMII cu nr. 044195,

eliberată de Camera de Licențiere la 20 iulie 2005 valabilă până la 19 iulie 2020, cu

includerea subdiviziunilor teritoriale amplasate în or. Fălești, str. Chișinău 48 și or.

Briceni, str. Independenței 18/D, în anexa licenței și eliberarea copiilor autorizate de

pe licență.

La 30 iulie 2019 Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a depus

apel împotriva hotărârii din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva

hotărârii din 23 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii, menționând că existența

unei licențe valabile și lipsa temeiurilor care ar justifica respingerea cererii de

reperfectare a licenței, prin care se solicită includerea unor subdiviziuni teritoriale

noi, acordă dreptul SRL ,,Farmacia Familiei” de a desfășura până la expirarea

valabilității licenței activitatea farmaceutică, iar neadmiterea cererii de extindere pe

motive care nu sunt imputabile intimatului, constituie o ingerință nejustificată în

dreptul de proprietate a acestuia.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural, iar în consecință soluția de admitere a acțiunii este justă, fiind

rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios.

La 13 decembrie 2019 Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

depus recurs împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

A relevat că pentru a desfășura activitatea farmaceutică, farmacia nou fondată

ori filiala acesteia, urmează să se conformeze normativelor stabilite de art. 19 alin.

(4),(5) al Legii cu privire la activitatea farmaceutică nr. 1456 din 25 iulie 1993, iar

neîntrunirea unuia dintre aceste criterii, exclude posibilitatea desfășurării activității

farmaceutice.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

3

În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 noiembrie 2019.

Astfel, recursul depus la 13 decembrie 2019, este în termen.

Prin referința din 7 februarie 2020, SRL „Farmacia Familiei” a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale, în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270,

433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru

5

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

6