2ra-255/20 — constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulitării certificatului de mostenitor legal si contractului de înstrăinare a imobilului

2ra-255/20 — constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulitării certificatului de mostenitor legal si contractului de înstrăinare a imobilului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-255/20

Prima instanță: (Judecătoria Soroca, sediul Central) P. Cocitov

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu

Î N C H E I E R E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Deșan Valentin,

reprezentat de avocatul Ciuhrii Ludmila,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Deșan Valentin

împotriva lui Deșan Anatolie, intervenienți accesorii Ojog Tatiana, Deșan Svetlana

cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității

certificatului de moștenitor legal și a contractului de înstrăinare a bunului imobil cu

condiția întreținerii pe viață,

împotriva deciziei din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Deșan Anatolie, s-a casat hotărârea din 13 martie 2018 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 21 noiembrie 2017, Deșan Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Deșan Anatolie, intervenient principal Ojog Tatiana cu privire la

constatarea faptului acceptării succesiunii și declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii, Deșan Valentin a menționat că s-a născut în familia lui

Deșan Piotr și Deșan Anastasia.

În familie au fost 4 copii, inclusiv Deșan Anatolie și Deșan (Ojog) Tatiana,

care au plecat din casa părintească.

Reclamantul a reiterat că a rămas să locuiască împreună cu părinții în casa din

str. Crîngului (în prezent Levandovschi) nr. 6 din orașul Soroca.

A specificat reclamantul că la 02 iulie 2007, tatăl său, Deșan Piotr a întocmit

un testament, prin care a testat întreaga avere în părți egale lui și mamei sale,

Deșan Anastasia.

1

La 21 septembrie 2007, tatăl său a decedat, însă nu au intrat în posesia

moștenirii.

La 12 mai 2017, a decedat mama sa, Deșan Anastasia, iar în luna iulie 2017 a

aflat că casa părintească este înregistrată pe numele lui Deșan Anatolie, în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu mama sa la 26 noiembrie 2015.

A invocat că contractul de vânzare-cumpărare urmează a fi declarat nul,

deoarece împreună cu mama sa, Deșan Anastasia a acceptat succesiunea prin

intrarea în posesia patrimoniului succesoral, însă nici unul din moștenitorii lui

Deșan Piotr nu au depus declarații de acceptare a succesiunii la notar și nu i-au

fost eliberate certificate de moștenitor.

Respectiv, dreptul de proprietate asupra imobilului situat pe str. Levandovschi

6 orașul Soroca a fost înregistrat pe numele Anastasiei Deșan în alt temei decât

certificatul de moștenitor legal.

Reclamantul a menționat că astfel i-a fost lezat dreptul la moștenire și

proprietate, or, ținând cont de faptul că ½ cotă-parte din averea succesorală rămasă

după decesul tatălui a moștenit-o în temeiul testamentului, mamei Deșan Anastasia

la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare a imobilului î-i aparținea

doar ¾ din imobil, în privința căruia urma să-și realizeze dreptul de dispoziție.

La 03 octombrie 2018, Deșan Valentin a depus cerere de concretizare a

cerințelor (f.d. 96-101 Vol. I).

În motivarea cererii de concretizare a cerințelor, prin care a menționat că i-a

devenit cunoscut faptul că la 06 august 2012, pe numele mamei sale, Deșan

Anastasia a fost eliberat certificat de moștenitor legal pentru averea rămasă după

decesului tatălui său, Deșan Piotr, iar la 26 noiembrie 2015, Deșan Anastasia a

încheiat cu Deșan Anatolii contractul de înstrăinare a imobilului situat pe

str. Levandovschi 6 orașul Soroca, cu condiția întreținerii pe viață.

A solicitat Deșan Valentin constatarea faptului acceptării succesiunii după

decesul lui Deșan Piotr la 21 septembrie 2007 și Anastasiei Deșan, decedată la

12 mai 2017; declararea nulității certificatului de moștenitor legal, eliberat pe

numele Anastasiei Deșan la 06 august 2012, declararea nulității contractului de

înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață din 26 noiembrie 2015,

încheiat între Deșan Anastasia și Deșan Anatolii, cu repunerea părților în poziția

inițială și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 martie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Deșan Valentin.

S-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Deșan Valentin rămasă

după decesul lui Deșan Piotr, la 21 septembrie 2009 și Deșan Anastasia, decedată

la 12 mai 2017, prin intrarea în posesia bunurilor succesorale.

S-a declarat nul certificatul de moștenitor legal eliberat pe numele Anastasiei

Deșan la 06 august 2012.

S-a declarat nul contractul de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii

pe viață din 26 noiembrie 2015, cu repunerea părților în poziția inițială.

S-a încasat de la Deșan Anatolii în beneficiul lui Deșan Valentin suma de

5 427 de lei cu titlu de taxă de stat.

2

Prin decizia din 05 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Deșan Anatolii, s-a casat hotărârea din 13 martie 2018 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Deșan Valentin.

S-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Deșan Valentin rămasă

după decesul lui Deșan Piotr, la 21 septembrie 2009 și Deșan Anastasia, decedată

la 12 mai 2017, prin intrarea în posesia bunurilor succesorale.

S-a declarat parțial nul certificatul de moștenitor legal eliberat la 06 august

2012 de notarul public Radu Marco pe numele Anastasiei Deșan, în partea averii

succesorale rămase după decesul lui Deșan Piotr, la 21 septembrie 2007, în privința

a ¼ cotă-parte din casa de locuit cu suprafața totală egală cu 93,3 m.p., ¼ cotă-

parte din 67,7% din terenul pentru construcții cu suprafața totală de 0,0665 ha,

situate pe str. Levandovschi 6 orașul Soroca.

S-a declarat parțial nul contractul din 26 noiembrie 2015, încheiat între Deșan

Anastasia și Deșan Anatolii în partea transmiterii de către Deșan Anastasia în

proprietatea lui Deșan Anatolii a ¼ cotă-parte din imobilul, compus din casa de

locuit individuală cu suprafața totală egală cu 93,3 m.p. și 67,7% din terenul pentru

construcții cu suprafața totală de 0,0665 ha, situate pe str. Levandovschi 6 orașul

Soroca.

În rest, pretențiile s-au respins.

S-a încasat de la Deșan Valentin în beneficiul lui Deșan Anatolii suma de

5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prima instanță întemeiat a concluzionat că după decesul lui Deșan Piotr,

fiul său, Deșan Valentin a continuat să locuiască în gospodăria defunctului, fapt

care nu a fost contestat de Deșan Anatolii, motiv ce servește drept temei pentru

constatarea faptului acceptării succesiunii de către Deșan Valentin după decesul lui

Deșan Piotr, la 21 septembrie 2007.

La fel, instanța de apel a stabilit că la 06 august 2012, notarul public Radu

Marcu a eliberat pe numele Anastasiei Deșan certificatul de moștenitor legal în

privința întregii mase succesorale testate de către Deșan Piotr, deci și în privința

cotei-părți a lui Deșan Valentin, or, Deșan Piotr a testat întreaga avere în părți

egale lui Deșan Valentin și Deșan Anastasia, cu toate că nici unul din ei nu s-a

adresat în vederea eliberării certificatului de moștenitor testamentar.

Astfel instanța de apel a concluzionat că reieșind din faptul că Deșan Piotr și

Deșan Anastasia au deținut în proprietate comună în devălmășie bunurile testate,

cotele-părți ale proprietarilor devălmași prezumându-se a fi egale, succesorii Deșan

Valentin și Deșan Anastasia au moștenit cîte ¼ cotă-parte din casa de locuit și

terenul pentru construcții și prin urmare, Deșan Anastasia nu era îndrept să

moștenească ½ cotă-parte din imobil, dar numai ¼, altă ½ cotă-parte aparținând-i

de drept.

În rezultat, instanța de apel a ajuns la concluzia că urmează a fi declarat nul

certificatul de moștenitor legal din 06 august 2012 eliberat pe numele Anastasiei

Deșan în partea averii succesorale rămasă după decesul lui Deșan Piotr la

21 septembrie 2007 în privința a ¼ cotă-parte din casa de locuit și terenul pentru

3

construcții, precum și contractul din 26 noiembrie 2015, încheiat între Deșan

Anastasia și Deșan Anatolii în partea transmiterii de către Deșan Anastasia în

posesia lui Deșan Anatolii a ¾ din casa de locuit și terenul pentru construcții,

situate pe str. Levandovschi 6 orașul Soroca.

La 09 decembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Deșan Valentin,

reprezentat de avocatul Ciuhrii Ludmila, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Deșan Valentin, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată și a interpretat în mod eronat legea, fapt

ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Recurentul a menționat că a intrat în posesia patrimoniului succesoral,

acceptând astfel moștenirea după decesul tatălui său, Deșan Piotr, iar ulterior după

decesul mamei sale, a intrat și în posesia averii, care s-a aflat în proprietatea

acesteia.

Astfel urmare a constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor

legal, contractul din 26 noiembrie 2015, ca act subsecvent actului juridic nul

absolut, este lovit de nulitate absolută.

La 11 ianuarie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Deșan Anatolii și Ojog Tatiana la 15 și

respectiv 22 ianuarie 2020 (f.d. 21-22 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 05 septembrie

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 09 decembrie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

4

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Deșan Valentin,

reprezentat de avocatul Ciuhrii Ludmila, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Deșan Valentin, reprezentat de

avocatul Ciuhrii Ludmila.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6