2r-53/20 — recunoasterea dreptului pierdut la spatiu locativ

Dosarul nr. 2r-53/20

Prima instanță : Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, sediul Buiucani (jud. S. Daguța)

Instanța de apel : Curtea de Apel Chișinău ( jud. : L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici )

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Garmacean Anatolie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Garmacean

Valentina către Garmacean Anatolie privind recunoașterea dreptului pierdut la

spațiu locativ,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019, prin care

s-a respins cererea lui Garmacean Anatolie privind repunerea în termenul de

declarare a apelului și s-a restituit apelul ca depus în afara termenului legal,

c o n s t a t ă :

La 21 noiembrie 2003, Garmacean Valentina s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Garmacean Anatolie

privind recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 decembrie 2003

cererea de chemare în judecată înaintată de Garmacean Valentina a fost admisă.

Nefiind de acord cu soluția instanței la 25 septembrie 2019, Garmacean

Anatolie a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău

din 26 decembrie 2003, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă ca neîntemeiată

cererea înaintată de Garmacean Valentina privind recunoașterea dreptului pierdut

la spațiul locativ.

Totodată, apelantul a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019 s-a respins

cererea lui Garmacean Anatolie de repunere în termen de declarare a apelului și

s-a restituit apelul declarat din motiv că a fost depus în afara termenului legal.

La 26 decembrie 2019, Garmacean Anatolie a declarat recurs împotriva

încheierii din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea

acesteia, repunerea în termenul de declararea apelului și restituirea cauzei în

instanța de apel pentru examinarea apelului.

În motivare a indicat că, nu este de acord cu încheierea adoptată de Curtea de

Apel Chișinău, considerând-o ilegală.

1

Prin respingerea cererii de repunere în termen a apelului i s-a încălcat dreptul

de acces la o instanță, garantat de articolul 6 § 1 al Convenției.

Despre posibilitatea de a ataca hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău,

din 26 decembrie 2003, a aflat abia la data de 17 septembrie 2019, atunci când a

primit decizia nr.784s-845p/m din 14 august 2019 al Inspecției judiciare de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii.

La materialele dosarului nu există niciun indiciu că recurentul a cunoscut

despre această posibilitate până la dată respectivă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că

Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 12 decembrie 2019.

Conform prevederilor art.425 din Codul de procedură civilă termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Cererea de recurs a fost declarată la 26 decembrie 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.425 din Codul de procedură civilă.

La 20 ianuarie 2019, instanța de recurs a comunicat intimatului copia

recursului, (f.d. 66), corespondența fiind remisă instanței cu mențiunea nereclamat

(f.d.68).

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Potrivit art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Examinând materialele dosarului Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate din următoarele

considerente.

Colegiul reține că, hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, a fost

pronunțată la 26 decembrie 2003.

Examinarea cauzei în fond a avut loc în lipsa pârâtului.

La 25 septembrie 2019, Garmacean Anatolie a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, adică peste 15 ani și 9 luni de la adoptarea

hotărârii.

Deci apelul a fost declarat cu omiterea termenului stabilit de art. 362 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, care prevede că, termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede

altfel. Alin. (3) a reglementează că, repunerea în termen de apel se face de către

instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Respectiv, conform art.116 din Codul de procedură civilă repunerea în termen

este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana, care a omis acest

termen din motive întemeiate cu anexarea probelor ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului, ce argumentează această cerere.

Astfel, la depunerea cererii urmează a fi respectate prevederile art. 116 alin.

(4) din Codul de procedură civilă, conform căruia repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

2

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

La caz, instanța de recurs constată că, la 25 mai 2017 avocatul Belous Andrei

acționând în interesele lui Garmacean Anatolie a depus o cerere la Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana prin care a solicitat eliberarea copiei hotărârii Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 26 decembrie 2003.

Potrivit mențiunii acesta a primit copia hotărârii la 8 iunie 2017.

Prin urmare, în conformitate cu art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă, în

coroborare cu art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă termenul limită pentru

depunerea apelului s-a împlinit la data de 10 iulie 2017.

În acest context, susținerile recurentului precum că a aflat despre hotărârea

judecătorească din 26 decembrie 2003, 17 septembrie 2019, sunt neîntemeiate.

Or, potrivit deciziei Inspecției Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii din 14 august 2019 cu privire la respingerea sesizării, Garmacean

Anatolie la 16 iulie 2019 a expediat în adresa Consiliului Superior al Magistraturii o

plângere privind dezacordul cu acțiunile judecătorului care a examinat acțiunea și

și-a exprimat și dezacordul cu hotărârea emisă la 26 decembrie 2003.

Astfel că, la 16 iulie 2019, Garmacean Anatolie cunoștea despre hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 decembrie 2003.

Potrivit art. 6 § 1 din Convenție orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei sale, de către o instanță, care va hotărî asupra încălcării drepturilor

și obligațiilor sale cu caracter civil.

Dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere.

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție.

Respectiv, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

Or, dispozițiile art.362 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează expres

începerea curgerii termenului de contestare.

Așadar, termenele procedurale prin existența lor nu fac altceva decât să asigure

certitudinea drepturilor și stabilitatea raporturilor juridice, fapt ce duce în mod

evident la respectarea principiului legalității, pe de o parte, și a interesului părților

de a-și pregăti temeinic apărarea, astfel încât să nu fie supuse unor sancțiuni severe,

pe de altă parte.

Deci, efectul principal al decăderii constă în pierderea dreptului procedural ce

nu a fost exercitat în termenul prescris de lege.

Potrivit jurisprudenței CtEDO dreptul de acces la o instanță poate fi astfel

supus, în anumite circumstanțe, unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale

pentru prescripție (Stubbings și alții împotriva Regatului Unit pct. 51-52).

Astfel, corect a reținut instanța de apel că apelantul a omis termenul prevăzut

de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, iar soluția instanței de apel

3

privind restituirea cererii de apel ca depusă în afara termenului legal, iar instanța a

refuzat să efectueze repunerea în termen este compatibilă cu respectarea garanțiilor

unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeana

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere

că, ține de obligația apelantului de a lua măsurile necesare privind protejarea

dreptului său de acces la instanță.

Or, în cazul în care restricția este compatibilă cu principiile stabilite, nu rezultă

nicio încălcare a art. 6 § 1.

Prin prisma art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile

sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Colegiul notează că, instanța de apel, corect a concluzionat despre restituirea

cererii de apel declarată de Garmacean Anatolie, deoarece apelantul a omis termenul

legal de contestare a hotărârii judecătorești.

Având în vedere cele expuse, încheierea Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2019, este întemeiată și legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a

normelor de drept procedural și urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Garmacean Anatolie.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Garmacean

Valentina către Garmacean Anatolie privind recunoașterea dreptului pierdut la

spațiu locativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

4