3ra-74/20 — contestarea actului administrativ

3ra-74/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-74/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Alexandru Roșca,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Roșca împotriva Uniunii Avocaților, Ministerului Justiției cu privire la

contestarea actelor administrative, constatarea faptului încălcării procedurii de

organizare și desfășurare a examenului de admitere în profesia de avocat la etapa a doua

și constatarea faptului încălcării dreptului de acces la informație,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată hotărârea din 07 mai 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și a fost

emisă o nouă decizie de respingere integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 15 ianuarie 2014 Alexandru Roșca a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Uniunii Avocaților, intervenientul accesoriu Ministerul Justiției cu

privire la contestarea actelor administrative, constatarea faptului încălcării procedurii de

organizare și desfășurare a examenului de admitere în profesia de avocat la etapa a doua

și constatarea faptului încălcării dreptului de acces la informație.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza hotărârii nr. 14 din 07

noiembrie 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a fost admis la examenul

de calificare în profesia de avocat, proba scrisă.

A menționat că, potrivit anunțului din 02 decembrie 2013, postat pe site-ul

www.avocat.md, pentru etapa a doua a examenului de calificare în profesia de avocat

(proba verbală) candidații au fost împărțiți în trei grupe, care urmau să se prezinte la

examen în zilele de 9, 10 și 11 decembrie 2013.

La data de 11 decembrie 2013, ora 08:00, s-a prezentat la examen, însă

președintele Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a anunțat în hol că în sala de

examinare intră câte șapte candidați, iar după ieșirea unuia intră altul, fără a fi afișată la

1

intrarea în sală lista candidaților conform prevederilor art. 27 alin. (4) și (6) din Statutul

profesiei de avocat.

A explicat că din această cauză toți se străduiau să intre mai degrabă, iar el a intrat

al 24-lea, aproximativ la ora 14:45, cu toate că conform listei candidaților se afla sub

nr.15.

Prin tragere la sorți i-au fost puse la dispoziție trei spețe din trei discipline, dar din

motiv că membrii comisiei adresau unor candidați mai multe întrebări decât altora, a

avut posibilitatea de a ieși la răspuns doar la ora 17:00, fiind încălcate prevederile art.

27 lit. b) pct.(3) al Statutului profesiei de avocat.

A mai indicat Alexandru Roșca că începând să răspundă, membrii comisiei l-au

întrerupt și au început să-i dea lecții de filologie referitor la faptul când și ce cuvinte pot

fi întrebuințate corect, acțiuni pe care le-a apreciat ca o încercare de a-l intimida.

Totodată, i-a fost spus să vorbească mai tare, fără a se lua în considerație că în lipsa

listei, ce ar fi stabilit ordinea intrării în sală, a stat toată ziua fără mâncare și era obosit.

În timpul răspunsului la spețe, unii membri ai comisiei vorbeau la telefon sau între ei,

prin ce înțelegea că nu-i interesează răspunsul lui. Alți membri ai comisiei i-au adresat

întrebări provocatoare și derutante în timpul răspunsului, fapt confirmat prin

înregistrarea audio, deținută de către pârât.

La data de 12 decembrie 2013 pe site-ul www.avocatul.md a luat cunoștință cu

hotărârea nr.17 din 11 decembrie 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat

potrivit căreia nu a fost admis în profesia de avocat.

Prin cererea prealabilă din 13 decembrie 2013 adresată președintelui Uniunii

avocaților din Republica Moldova a solicitat anularea hotărârii nr.17 din 11 decembrie

2013, invocând că în cazul în care a soluționat pe deplin două spețe la dreptul penal și

procedură penală, iar la două spețe la dreptul civil și procedură civilă a răspuns doar

parțial, la aprecierea răspunsurilor nu putea să-i fie aplicat calificativul „respins”, însă

această contestație a fost respinsă.

Ulterior, s-a adresat pârâtului cu cerere privind eliberarea hotărârilor nr. 17 din 11

decembrie 2013 și nr.18 din 17 decembrie 2013, precum și copiile la materialele de la

proba orală în privința lui, maculatoarele predate secretarului Comisiei după examen și

înregistrarea audio a răspunsurilor la fiecare speță, însă i-a fost refuzat din motivul

respingerii contestației, fiindu-i încălcat în acest fel dreptul de acces la informație

prevăzute de art.10 și 11 al Legii privind accesul la informație.

A mai susținut că, prin încălcarea art. 6 și 13 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, art. 7, 20, 43 din Constituția Republicii Moldova și prin

neadmiterea în profesia de avocat, fără argumentarea motivelor, i-a fost încălcat dreptul

la muncă și la libera alegere a profesiei.

A solicitat reclamantul, inclusiv prin cererea de concretizare a pretențiilor, anularea

hotărârii nr. 17 din 11 decembrie 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat în

partea neadmiterii în profesia de avocat; anularea hotărârii nr. 18 din 17 decembrie

2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat privind respingerea contestației;

constatarea faptului încălcării procedurii de organizare și desfășurare a examenului de

admitere în profesia de avocat la etapa a doua (proba verbală), prin aplicarea incorectă,

contrar legii a calificativelor „admis” și „respins”, prin adresarea unor întrebări

2

derutante și provocatoare de către membrii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat

și încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) și (6) din Statutul profesiei de avocat;

constatarea faptului lipsei în Statutul profesiei de avocat a criteriilor clare (baremurilor)

de apreciere a răspunsurilor candidaților, precum și explicarea calificativelor „admis” și

„respins” în sensul în care le înțelege Comisia de licențiere a profesiei de avocat;

constatarea faptului încălcării prevederilor art.14 alin. (2) al Legii contenciosului

administrativ nr.753 din 10 februarie 2000 și art.13 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, la precăutarea contestației nr. 2/140 din 13 decembrie 2013;

constatarea faptului încălcării prevederilor art. 10 și 11 ale Legii nr. 982 din 11 mai

2000 privind accesul la informație, prin refuzul de a furniza informația solicitată și

anume, copiile la materialele de la proba orală, inclusiv maculatoarele predate

secretarului Comisiei de licențiere a profesiei de avocat după examen și înregistrarea

audio a răspunsurilor la fiecare speță; obligarea de a-l repune în dreptul lezat și a emite

actul administrativ privind înlăturarea încălcărilor comise, cu admiterea sa în profesia de

avocat; a considera susținut examenul de calificare în profesia de avocat a candidatului

Roșca Alexandru, cu acordarea dreptului de a-i fi eliberată licența de avocat.

Prin hotărârea din 07 mai 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost

respinsă acțiunea depusă de Alexandru Roșca ca fiind nefondată.

La data de 22 mai 2014 Alexandru Roșca a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, prin care a solicitat casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Alexandru Roșca și a fost menținută hotărârea din 07 mai 2014 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La data de 12 februarie 2015 Alexandru Roșca a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 15 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat

inadmisibil recursul declarat de Alexandru Roșca.

La data de 26 iulie 2018 Alexandru Roșca a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii instanței de recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu dispunerea rejudecării cauzei.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fot respinsă

ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Alexandru Roșca.

La data de 11 octombrie 2018 Alexandru Roșca a depus la Curtea de Apel

Chișinău cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea actelor

judecătorești emise în cauza dată cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea de revizuire depusă de Alexandru Roșca, a fost casată decizia din 15 decembrie

2014 cu transmiterea cauzei președintelui Curții de Apel Chișinău pentru redistribuirea

unui alt complet de judecători care va examina cauza în ordine de apel.

Prin decizia din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

hotărârea din 07 mai 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și a fost emisă o nouă

deciziei cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

3

În susținerea opiniei sale, instanța de apel a menționat că hotărârea primei instanțe

urmează a fi casată deoarece este adoptată în temeiul prevederilor art. 43 alin. (4) din

Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, care a fost declarat

neconstituțional prin hotărârea Curții Constituționale din 03 iulie 2018.

Cu trimitere la prevederile art. 1, 3, 5, 14 și 26 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 instanța de apel a conchis că legalitatea

actului administrativ urmează a fi examinată prin prisma triplului test al legalității, care

prevede sancțiunea anulării actului, dacă acesta a fost emis cu încălcarea competenței a

procedurii stabilite de lege și dacă acesta a fost emis contrar prevederilor legii.

În acest sens, din analiza pretențiilor formulate în prezenta acțiune, completul

judiciar al instanței de apel a reținut că, apelantul/reclamant nu a indicat careva norme

de drept material cărora contravin hotărârile contestate, or, reieșind din argumentele

acțiunii formulate apelantul invocă asupra unei atitudini dezaprobatoare a membrilor

comisiei care au admis invitarea candidaților contrar ordinii stabilite în listele afișate,

durata îndelungată a examenului ce a obosit candidatul s.a. acțiuni pe care candidatul le

apreciază ca încălcări de procedură. Or, reieșind din prevederile art. 20 din Legea cu

privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002 și art. 27 alin. (3), (4), (13) și (14), art. 28

din Statutul profesiei de avocat a conchis că deși legalitatea hotărârii Comisiei de

licențiere urmează a fi examinată în fond și nu doar pe marginea procedurii la

examinare, instanța de contencios administrativ nu poate substitui Comisia de licențiere

în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege de a aprecia lucrările candidaților pentru a le

acorda un alt calificativ.

Mai mult, Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 18 din 03 iulie 2018 privind

excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea cu privire la avocatură nr.

1260 din 19 iulie 2002 a menționat că, în situația în care instanța de contencios

administrativ constată careva ilegalități la emiterea hotărârii contestate, urmează să

anuleze hotărârea contestată și să oblige Comisia pentru a aprecia lucrarea în mod

repetat.

Așadar, colegiul instanței de apel a notat că apelantul deși a indicat supra încălcării

procedurii stabilite de desfășurare a examenului bazate pe unele motive ambigui și

incerte, legiuitorul indică expres modalitatea de desfășurare a concursului, iar din actele

anexate la dosar nu rezultă că acesta ar fi fost desfășurat cu încălcarea normelor citate

mai sus. Faptul că Alexandru Roșca apreciază că în raport cu sine Comisia de Licențiere

a avut o atitudine neprietenoasă, arogantă și neconformă prin faptul că a fost invitat nu

conform listei anexate circumstanță ce a condiționat obosirea acestuia, iar fiind ascultat

cineva din membrii Comisiei i-a spus să vorbească mai tare prin ce l-a derutat, sub nici

o formă nu poate fi privit ca încălcarea procedurii de desfășurare a concursului.

Deopotrivă, colegiul instanței de apel a mai notat că, rațiunea unui examen este

evaluarea cât mai obiectivă a candidaților, sarcina Comisiei de evaluare fiind aprecierea

candidaților din toate punctele de vedere, intelectiv, comportament s.a. în vederea

admiterii persoanelor apte și integre de a profesa în continuare. La caz, apelantul

Alexandru Roșca a contestat acțiunile Comisiei de licențiere din motive subiective ce nu

pot fi puse în raport cu normele legale de desfășurare a concursului.

4

În circumstanțele descrise, instanța de apel a atestat legalitatea procedurii de

organizare și desfășurare a examenului de admitere în profesia de avocat la etapa a doua

(proba verbală), subsecvent a atestat legalitatea hotărârii nr. 17 din 11 decembrie 2013 a

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat în partea neadmiterii în profesia de avocat,

precum și legalitatea hotărârii nr. 18 din 17 decembrie 2013 a Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat privind respingerea contestației înaintate de Alexandru Roșca.

La fel, instanța de apel s-a bazat la emiterea deciziei și pe prevederile art. 10 și 11

ale Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, art. 34 alin. (1) și (2) din

Constituția RM, art. 10 alin. (1) și (2) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale nr. 1950 din 04 noiembrie 1950, art. 5 alin. (2), 6

alin. (1), 21 alin. (1), (3) lit. d) și e) din Legea privind accesul la informație și a conchis

asupra netemeiniciei cerinței formulate privind încălcarea dreptului

apelantului/reclamant de acces la informație.

Totodată, colegiul instanței de apel a concluzionat că prin acțiunea înaintată

Alexandru Roșca a mai pretins obligarea de a-l repune în dreptul lezat și a emite actul

administrativ privind înlăturarea încălcărilor comise, cu admiterea sa în profesia de

avocat; de a considera susținut examenul de calificare în profesia de avocat a

candidatului Alexandru Roșca, cu acordarea dreptului de a-i fi eliberată licența de

avocat.

În acest sens, instanța de apel a notat că procedura desfășurării examenului de

calificare în profesia de avocat din 11 decembrie 2013 precum și procedura examinării

contestației depuse de Alexandru Roșca din 17 decembrie 2013 au avut loc în strictă

conformitate cu prevederile legale menționate mai sus, circumstanță ce condiționează

respingerea cerințelor de repune în dreptul lezat și a emite actul administrativ privind

înlăturarea încălcărilor comise, cu admiterea sa în profesia de avocat.

În consecință instanța de apel a conchis că nu există temei legal de a considera în

privința apelantului Alexandru Roșca susținerii examenului de calificare în profesia de

avocat cu acordarea dreptului de a-i fi eliberată licența de avocat, competență care

revine în exclusivitate Comisiei de licențiere și nicidecum instanței de judecată.

La data de 18 septembrie 2019 Alexandru Roșca a depus recurs nemotivat, iar la

21 noiembrie 2019 a depus recurs motivat, împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi

decizii cu privire la admiterea acțiunii în sensul cerințelor formulate în cererea de

chemare în judecată, sau în cazul imposibilității adoptării unei soluții finale a solicitat

casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei în instanța de apel

pentru examinarea apelului.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel, o

consideră ilegală și neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, fapt care

constituie o încălcare a prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, prin care acțiuni

i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, de o instanță independentă și imparțială,

prevăzut de art. 6 CEDO.

De asemenea, consideră decizia instanței de apel că este una contradictorie,

instanța s-a eschivat să se pronunțe asupra tuturor pretențiilor, probelor și argumentelor

5

acțiunii. Și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra pretenției cu nr. 4, 5, și 6

din acțiune.

A susținut că deși prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 18 din 03 iulie 2018,

sintagma „Calificativul acordat nu poate fi contestat” din art. 43 alin. (4) din Legea cu

privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002 a fost declarată neconstituțională, nici

până la moment nu cunoaște motivul și temeiul legal de respingere și neadmitere a sa în

profesia de avocat, precum și în baza căror criterii au fost apreciate răspunsurile sale și

în ce măsură urma să fi soluționată fiecare speță în parte sau toate trei, pentru a fi admis

în profesia de avocat.

A invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor încălcărilor de

procedură la organizarea examenului de admitere în profesia de avocat (proba orală).

În final, a menționat că afirmațiile instanței de apel sunt unele declarative,

deoarece în realitate s-a eschivat de a da un răspuns la cele mai importante întrebări s-a

plasat de partea pârâtului, a aplicat și interpretat eronat prevederile legale, exclusiv în

favoarea intimatului, precum si nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Astfel, a constatat că acțiunea pe care a depus-o în instanța de judecată nu a fost

examinată legal și sub toate aspectele de către instanța de fond și cea de apel, iar decizia

pronunțată îi încalcă dreptul la un proces echitabil, de o instanță independentă și

imparțială, dreptul la muncă și la libera alegere a profesiei, asimilat dreptului la viată

privată, dreptul la un recurs efectiv.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost inițiat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

6

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 11 septembrie 2019. La data

de 22 octombrie 2019 Alexandru Roșca a recepționat decizia instanței de apel și la 21

noiembrie 2019, adică în termenul prevăzut de lege, Alexandru Roșca a depus cererea de

recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),(3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Alexandru Roșca, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

7

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Alexandru Roșca

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

8

d i s p u n e:

Recursul depus de Alexandru Roșca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

9