2ra-165/20 — cu privire la demolarea construcției neautorizate și eliberarea terenului ocupat ilegal

2ra-165/20 — cu privire la demolarea construcției neautorizate și eliberarea terenului ocupat ilegal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-165/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Laura

Postu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Consiliului municipal

Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău împotriva lui Serghei Samohvalov,

Alexandru Rezanu, Laurei Postu și Ion Plămădeală cu privire la demolarea

construcției neautorizate și eliberarea terenului ocupat ilegal

împotriva deciziei din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău, casată hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru și adoptată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 23 noiembrie 2018, Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Serghei Samohvalov, Alexandru Rezanu, Laurei Postu și Ion Plămădeală,

intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice”, Departamentul „Cadastru” cu

privire la demolarea construcției neautorizate și eliberarea terenului ocupat ilegal.

În motivarea acțiunii au invocat că la 11 mai 2018, serviciul respectiv al

Consiliului municipal Chișinău a exercitat un control privind folosirea rațională și

după destinație a resurselor funciare din municipiul Chișinău.

Astfel, în rezultatul controlului a fost constatat că pârâții, fără a efectua

coordonările respective cu serviciile abilitate, în lipsa deciziei Consiliului

municipal Chișinău privind atribuirea terenului, au ocupat ilegal un lot de pământ

proprietate municipală cu suprafața de circa 0,04 ha din str. XXXXX, str. XXXXX

și str. XXXXX mun. XXXXX.

Conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 4/15 din 13 mai 2014,

terenul ocupat ilegal cu suprafața de 0,04 ha constituie proprietate municipală,

1

teren de uz public – drum, pe perimetrul terenului ocupat abuziv fiind edificat un

gard capital neautorizat.

Au precizat că construcția menționată a fost edificată în limitele de extindere

a străzii.

Au remarcat că acțiunile pârâților contravin prevederilor art. 20, 21 Cod

funciar, art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, Legii nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție, Legii nr. 835 din 17 iunie 1996 privind

principiile urbanismului și amenajării teritoriului, inclusiv Planului Urbanistic

General al orașului Chișinău și cartierului locativ din zona respectivă.

Așadar, în calitate de proprietari ai terenului și ca instituție responsabilă

pentru demararea lucrărilor de organizare a lucrărilor de interes public, Consiliul

municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău intervin cu prezenta acțiune

în vederea înlăturării obstacolelor în folosirea lotului de pământ și demolarea

construcțiilor edificate neautorizat.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 46, 127 din Constituția

RM, art. 9, 11, 315, 316, 376 Cod civil, art. 85 lit. f), 166, 167, 168 CPC.

Au solicitat admiterea acțiunii, demolarea construcției samavolnice și

eliberarea terenului ocupat ilegal din str. XXXXX, str. XXXXX și str. XXXXX

mun. XXXXX cu suprafața totală de circa 0,04 ha.

Prin hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, reieșind din modalitatea cum este

formulată pretenția privind demolarea construcției samavolnice, fără ca reclamanții

să indice la ce fel de construcție se referă concret, a considerat că se atestă temei de

drept, prin prisma art. 240 alin. (3) CPC, prin care această pretenție abstractă să fie

respinsă.

Cu referire la netemeinicia pretenției privind eliberarea terenului ocupat

ilegal, prima instanță a reținut că reclamanții nu au prezentat probe ce ar confirma

că ei sunt proprietarii terenului din mun. XXXXX străzile XXXXX, XXXXX și

XXXXX, cu suprafața totală de circa 0,04 ha, la dosar lipsesc probe pertinente,

cum ar fi extrasul din Registrul bunurilor imobile, ce ar confirma dreptul de

proprietate asupra terenului indicat în acțiune.

Totodată, prima instanță a conchis că la materialele cauzei se atestă probe

din partea pârâților și anume, extrase din Registrul bunurilor imobile, ce confirmă

dreptul de proprietate al pârâților asupra bunurilor imobile amplasate pe terenul

litigios.

Prin decizia din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău,

casată hotărârea primei instanțe și adoptată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă.

Au fost obligați Serghei Samohvalov, Alexandru Rezanu, Laura Postu și Ion

Plămădeală să elibereze terenul din str. XXXXX, str. XXXXX și str. XXXXX

2

mun. XXXXX cu suprafața totală de circa 0,04 ha, cu demolarea gardului,

construit samavolnic.

Au fost încasate de la Serghei Samohvalov, Alexandru Rezanu, Laura Postu

și Ion Plămădeală în beneficiul statului a câte 100 de lei fiecare cu titlu de taxă de

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că conform deciziei nr. 4/15

din 13 mai 2014 a Consiliului municipal Chișinău despre delimitarea terenurilor

proprietate municipală din XXXXX, precum și în poziția 954 din anexa nr. 1 la

decizie, dar și în baza extrasului din baza de date electronică a Agenției Servicii

Publice, terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 3,1666 ha, constituie

proprietate municipală din domeniul public, având destinație publică drum.

Prin urmare, a reținut instanța de apel că, potrivit planului lotului anexat la

actul de constatare nr. 22/2018 din 11 mai 2018 se constată cu certitudine suprafața

lotului de teren ocupat abuziv de către intimați aceasta constituind 0,04 ha din

suprafața totală de 3,1666 ha.

Astfel, reieșind din prevederile art. 8 din Legea cu privire la proprietatea

publică a unităților administrativ-teritoriale, art. 10 din Legea privind administrarea

și deetatizarea proprietății publice și decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 4/15 din 13 mai 2014, instanța de apel a constatat că terenul ocupat ilegal

constituie proprietate municipală și doar Consiliile locale sunt în drept să-l

gestioneze, în condițiile legii.

La 6 noiembrie 2019, Laura Postu a declarat recurs împotriva deciziei din

12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de menținere a

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, menționând

că a fost interpretată în mod eronat legea, nu au fost dovedite circumstanțele

considerate ca fiind stabilite, apelul a fost judecat în absența unei părți la proces

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

A comunicat că hotarele terenului au fost stabilite de către inginerul geodez

A. Stroia în prezența lui Ion Plămădeală și S. Bolboceanu, liniile roșii și limitele

lotului de pământ au fost transferate de pe proiectul liniilor roșii ale lotului și fixate

cu pivoturi metalice în număr de 4. Acest fapt le-a permis deținătorilor de terenuri

să intre în posesie și folosință.

A învederat că dânsa împreună cu soțul Vitalie Postu au devenit

coproprietari ai lotului la 1 martie 2011 prin procurarea cotei-părți a lotului de

teren care a aparținut Alesei Budeanu, în coproprietate cu familia Plămădeală, în

limitele demarcate până în prezent.

La 19 iunie 2013, soțul său, Vitalie Postu și Ion Plămădeală au semnat un

contract de împărțire a proprietății comune, autentificat de notarul public Natalia

Moraru.

Astfel, la momentul procurării cotei-părți a lotului de teren și a construcției,

precum și la momentul semnării contractului de partajare a averii comune, dânsa

împreună cu soțul Vitalie Postu și Ion Plămădeală dețineau terenul demarcat și nu

3

au efectuat modificări ale hotarelor acestuia, lotul menținându-se în hotarele

marcate la momentul procurării de către ea și soțul său.

Pe porțiunea de teren, considerată litigioasă de intimați, sunt trase

comunicațiile externe ale terenului: conducta și contorul de gaze naturale, țevile de

apă și canalizare, care au fost construite conform proiectului de execuție și

devizului, aprobate în conformitate cu procedurile specifice.

Demontarea și permutarea gardului ar conduce la degradarea comunicațiilor

externe și provocarea de pagube materiale considerabile proprietarilor.

A mai notat că potrivit materialelor cauzei, porțiunea de drum între străzile

XXXXX și XXXXX constituie un drum fără ramificație (fundătură) care

corespunde prevederilor normative, iar amplasarea actuală a gardurilor nu

provoacă deranjamente proprietarilor și nu închide accesul la proprietățile

fiecăruia, după cum menționează intimații.

Instanța de apel a admis un singur act drept probă în baza căruia a emis

decizia și anume, actul de constatare pe teren nr. 22/2018 din 11 mai 2018, care a

fost întocmit de reprezentantul Direcției generale arhitectură, urbanism și relații

funciare a Consiliului municipal Chișinău, care este contradictoriu cu datele din

Registrul bunurilor imobile.

A accentuat că bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX (drumuri) a fost

format de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău în anul

2014, peste mai mulți ani, după ce dânsa și ceilalți vecini au finalizat construcțiile

și au amenajat teritoriile, în așa mod instanța de apel nu a analizat corect și

echidistant probele, nu a dovedit prin scheme și în natură necorespunderea

amplasării terenurilor, aspect prin care se admite o interpretare eronată a situației

de fapt create și a legii și persistă riscul iminent de a fi provoace neîntemeiat

pagube materiale proprietarilor, încălcându-se dreptul la proprietate asupra

terenurilor și bunurilor amplasate pe acestea.

A obiectat că conform deciziei recurate, dânsa împreună cu Serghei

Samohvalov, Alexandru Rezanu și Ion Plămădeală este obligată să elibereze

terenul din str. XXXXX, str. XXXXX și str. XXXXX mun. XXXXX, deși ea

locuiește la adresa str. XXXXX mun. XXXXX, iar această adresă nu este

prevăzută în decizia Curții de Apel Chișinău.

A relevat că Alexandru Rezanu nu a fost prezent în instanța de apel, decizia

fiind adoptată fără a lua în calcul poziția acestuia, probele care urmau a fi

prezentate și declarațiile care urmau a fi depuse.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 6 noiembrie 2019 împotriva deciziei din 12 septembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Laura Postu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Laura Postu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

5

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Laura Postu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Laura Postu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

6