2rc-160/19 — încasarea datoriei

2rc-160/19 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rc-160/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.V. Buhnaci, O. Cojocaru. L. Pruteanu)

DECIZIE

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Primăria municipiul Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal

Chișinău și Primăria municipiului Chișinău împotriva Întreprinderii Comerciale de

Producere „Spicușor-BL” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 22 noiembrie 2018, Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiul

Chișinău au depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii

Comerciale de Producere „Spicușor-BL” Societate pe Acțiuni (în continuare SA

„Spicușor-BL”) solicitând încasarea de la SA „Spicușor-BL” în beneficiul

Consiliului municipal Chișinău a sumei de 54004 lei cu titlu de plată pentru folosirea

terenului, încasarea de la SA „Spicușor-BL” în beneficiul Consiliului municipal

Chișinău a sumei de 7,95 de lei cu titlu de cheltuieli poștale.

Prin hotărârea din 29 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal Chișinău

și Primăria municipiul Chișinău și s-a încasat de la SA „Spicușor-BL” în beneficiul

Consiliului municipal Chișinău, la contul bugetului municipiului Chișinău MF-TT

Chișinău, datoria pentru folosirea terenului municipal în mărime de 27987 de lei; s-

a încasat de la SA „Spicușor-BL” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

839,61 de lei; în rest, acțiunea în partea încasării datoriei pentru folosirea terenului

a fost respinsă ca fiind tardivă, iar în partea încasării cheltuielilor poștale, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 18 iulie 2019, Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiul Chișinău

au depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 29 mai 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii primei instanțe ca fiind neîntemeiată, admiterea integrală a cererii de

chemare în judecată.

1

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

ca fiind depusă în afara termenului legal cererea de apel înaintată de către

reprezentantul Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiul Chișinău, Ion

Ursu, împotriva hotărârii din 29 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 18 octombrie 2019, Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiul

Chișinău au declarat recurs împotriva încheierii din 17 septembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea încheierii cu restituirea

cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că la 15 iulie 2019 prin intermediul

cancelariei primăriei au recepționat hotărârea primei instanțe din 29 mai 2019 și la

18 iulie 2019 au înregistrat cererea de apel.

Totodată, au menționat că nu au cunoscut despre existența hotărârii primei

instanțe și nu au avut posibilitate de a o contesta în termenul stabilit, de aceea au

înregistrat apelul nemotivat la 18 iulie 2019. Astfel, în temeiul art. 116 Cod de

procedură civilă, a solicitat repunerea în termenul pentru declararea apelului.

Cu referire la fondul cauzei, au precizat că instanța de fond nu a luat în

considerare argumentele precum că a fost întrerupt termenul general de prescripție

de către SA „Spicușor-BL”, or, în acest sens au fost prezentate probe și în final nu

au fost elucidate pe deplin circumstanțele cauzei conform argumentelor aduse.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată la 17 septembrie 2019, iar

Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiul Chișinău au declarat recurs la

18 octombrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii prin scrisoarea de însoțire

datată cu 08 octombrie 2019 (f.d.66), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia

de către recurenți. Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va respinge recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiul

Chișinău și va menține încheierea contestată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează că termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța

de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

2

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel ca fiind depusă în afara termenului legal, iar reprezentantul apelanților nu a

solicitat repunerea în termen.

În dezvoltarea acestei ipoteze, Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiul Chișinău

împotriva SA „Spicușor-BL” cu privire la încasarea datoriei, a fost pronunțat la 29

mai 2019 (f.d.52).

Cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii din 29 mai 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, a fost înregistrată de către Consiliul municipal Chișinău și

Primăria municipiul Chișinău, prin intermediul reprezentantului Ion Ursu, la 18 iulie

2019 (f.d.56).

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 369 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, s-a restituit ca fiind depusă în afara

termenului legal cererea de apel depusă de către reprezentantul Consiliului

municipal Chișinău și Primăriei municipiul Chișinău, Ion Ursu, împotriva hotărârii

din 29 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.63-65).

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Colegiul învederează că instanța de apel a menționat că apelanții nu au solicitat

repunerea în termen, motivând că termenul de contestare poate fi repus cu

examinarea apelului în fond doar în cazul în care persoanele îndreptățite solicită

acest lucru cu prezentarea probelor veridice în acest sens, precum și că din oficiu

termenul nu poate fi restabilit.

La acest capitol, Colegiul reține constatarea instanței de apel precum că

termenul de apel este unul imperativ, iar nerespectarea lui atrage după sine decăderea

părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Sub acest aspect, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de

apel precum că apelanții nu au solicitat repunerea în termen pentru exercitarea căii

de atac-apelul, în condițiile în care textul cererii de apel atestă lipsa unor cerințe în

acest sens. Dealtfel, la materialele cauzei lipsesc alte cereri formulate separat de

cererea de apel, prin care s-ar solicita repunerea în termen la declararea acestuia.

Respectiv, instanța de apel just a conchis, în esență, despre lipsa unei cereri de

repunere în termen pentru declararea apelului de către Consiliul municipal Chișinău

și Primăria municipiul Chișinău.

La caz, Colegiul precizează că repunerea în termen pentru declararea apelului

putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelanții ar fi

formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și

admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de

repunere în termen este o prioritate a apelanților și nu poate fi soluționată din oficiu

de către instanța de apel.

3

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Concomitent, Colegiul accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui termen de

declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în

special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Colegiul reiterează că art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă stabilește expres

termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Odată ce legiuitorul a stabilit un termen strict de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii pentru exercitarea căii de atac-apelul, apelanții/recurenți nu

au avut decât obligația de a se conforma acestui termen.

Chiar și în condițiile în care reclamanții/apelanți nu au fost prezenți la

pronunțarea dispozitivului hotărârii primei instanțe-29 mai 2019, ei au cunoscut

despre existența litigiului inițiat la cererea lor. Totodată, la 28 mai 2019

reprezentantul reclamanților a înregistrat pledoariile în cancelaria Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d.42-44), ceea ce atestă suplimentar că au cunoscut despre

desfășurarea procesului. De altfel, la data de 28 mai 2019, despre ce a fost înștiințat

și reprezentantul reclamanților contra semnătură (f.d.48), s-a desfășurat ședința de

judecată, fiind amânată deliberarea cu pronunțarea hotărârii pentru data de 29 mai

2019 (f.d.51).

În conformitate cu art. 102 alin. (41) Cod de procedură civilă participanții la

proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea

actelor de procedură la o dată ulterioară.

Mai mult, diligența părților de a urmări desfășurarea procesului nu a fost

exclusă, iar în contextul prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) Cod de

procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale, aspect despre care a accentuat și instanța de

apel în ipotezele sale.

Concomitent Colegiul reliefă că, deși, recurenții contestă încheierea din 17

septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a restituit cererea de apel, nu

au adus anumite argumente care coroborate cu circumstanțele cauzei ar duce la

4

identificarea unor încălcări ce ar fi fost admise de instanța de apel la adoptarea

soluției prin încheierea contestată. Or, recurenții declarativ, nefiind susținute de

anumite confirmări, s-au referit la data parvenirii hotărârii în adresa lor.

Din alegațiile invocate de recurenți nu se disting anumite încălcări sau

interpretări/aplicări eronate ale normelor de drept procedural care ar fi fost admise

de instanța de apel la restituirea cererii de apel și care ar putea fi analizate sub

aspectul temeiniciei pentru a determina legalitatea/ilegalitatea încheierii contestate,

iar argumentele aduse, în esență, se referă la dezacordul cu hotărârea primei instanțe.

În corolar, pornind de la lipsa unor încălcări de ordin procedural sau de altă

natură, care ar determina casarea încheierii contestate, Colegiul apreciază ca fiind

corectă concluzia instanței de apel privind restituirea apelului ca fiind declarat în

afara termenului legal, or, apelanții nici nu a solicitat repunerea în termen la etapa

depunerii cererii de apel.

La fel, nu au fost stabilite anumite circumstanțe, probe, care ar putea fi reținute

în justificarea cererii de repunere în termen pentru declararea apelului, formulată în

textul recursului, în situația în care recurentul nu a confirmat prin înscrisuri precum

că dispozitivul hotărârii primei instanțe ar fi parvenit la 15 iulie 2019 în cancelaria

primăriei. Scrisoarea primei instanțe de expediere a copiei dispozitivului hotărârii în

adresa părților, este datată cu 29 mai 2019 (f.d.53).

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că recurenții și-au neglijat

dreptul de valorificare în termen a drepturilor procedurale.

Dealtfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Primăria municipiul Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău.

5

Se menține încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal

Chișinău și Primăria municipiului Chișinău împotriva Întreprinderii Comerciale de

Producere „Spicușor-BL” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

6