3ra-1475/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1475/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1475/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Olga Ionașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Angela Bostan, Anatol Pahopol, Veronica Negru)

ÎNCHEIERE

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea Comercială „S.D.M.-Sirocco” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea

din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a admis

acțiunea depusă de Societatea Comercială „S.D.M.-Sirocco” Societate cu

Răspundere Limitată,

constată:

La 07 iunie 2017, Societatea Comercială „S.D.M.-Sirocco” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare SC „S.D.M.-Sirocco” SRL) a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciul

Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, în perioada 31 ianuarie 2017 – 28 februarie

2017 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a efectuat control rezultatele

căruia au fost expuse în Actul de control nr. 5-678133 din 28 februarie 2017.

La 16 martie 2017, a depus dezacord cu actul de control nr. 5-678133 din 28

februarie 2017.

Prin pct. III al deciziei IFS Ialoveni nr. 56 din 24 martie 2017 i-a fost aplicată

amendă pentru încălcarea legislației fiscale: 229 968 de lei conform prevederilor

art. 10 pct. 4) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03

ianuarie 1992; amendă în mărimea venitului brut obținut de la prestarea serviciilor

de transport rutier a mărfurilor contra cost fără a dispune de licența pentru perioada

13 mai 2016 – 31 decembrie 2016 și 69 286,50 de lei conform prevederilor art. 10

pct. 5) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992, care prevede aplicarea sancțiunii

pecuniare în proporție de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac

venit la bugetul de stat.

1

La 21 aprilie 2017, a depus contestație asupra deciziei IFS Ialoveni nr. 56 din

24 martie 2017, care a fost completată prin contestația din 04 mai 2017.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 36 din 18 mai 2017 a fost admisă

parțial contestația și s-a modificat decizia IFS Ialoveni nr. 56 din 24 martie 2017

substituindu-se valoare amenzii din 229 968 de lei în 191 640 de lei.

Punctul III al deciziei IFS Ialoveni nr. 56 din 24 martie 2017 este ilegal și

contravine prevederilor legii, fiind emis contrar competenței și procedurii stabilite.

Conform articolului 132 alin.(l) și (2) lit. d) din Codul fiscal (în redacția

vigoare la momentul controlului), IFS Ialoveni a supus controlului un domeniu

care depășește aria competenței de control a acestei instituții.

Prevederile Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03

ianuarie 1992 nu califică automat IFS competent de a efectua acest control, întrucât

poate efectua control doar în baza procedurii stabilite de Codul fiscal. Verificarea

respectării condițiilor de licențiere nu poate fi efectuată în baza Codului fiscal,

deoarece norma dată acordă această competență și Camerei de Licențiere, care este

instituție de stat inclusă în lista organelor cu drept de efectuare a controlului

stabilite în anexa la Legea privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător.

În aceste circumstanțe, controlul exercitat de IFS Ialoveni, rezultatele căruia

au fost expuse în Actul de control nr. 5-678133 din 28 februarie 2017 nu se poate

include la categoria controalelor fiscale. Or, IFS efectuează doar controale fiscale.

Nicio lege nu acordă IFS atribuții și nu prevede proceduri de efectuare a

controalelor nefiscale.

Respectarea cerințelor și condițiilor de licențiere urmează a fi efectuată în

baza Legii nr. 131 din 08 iunie 2012, iar prin prisma art. 1 alin. (4) lit. e) din

această Lege, IFS nu le poate aplica și nu poate efectua controlul asupra respectării

cerințelor și condițiilor de licențiere.

Prin urmare, IFS a supus controlului un domeniu ce-i depășește competenta,

deoarece în speță aplicarea sancțiunii ține de competența Camerei de Licențiere,

conform art. 10 pct. 4) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992, care prevede că

atribuția de a aplica amenda aparține organului abilitat în eliberarea licenței.

Conform articolului 8 alin. (1) lit. a) pct. 11) din Legea nr. 451 din 30 iulie

2001, organul abilitat cu atribuția de eliberare a licenței de transport rutier contra

cost este Camera de Licențiere.

Inspectoratul Fiscal de Stat nu poate avea competență de a aplica sancțiuni

concomitent cu Camera de Licențiere, întrucât articolul 4 alin. (2) și (4) din Legea

nr. 131 din 08 iunie 2012 interzice conflictul de competență a organelor de control,

în interpretarea căruia organul de control este în drept să efectueze controlul doar

în privința aspectelor ce țin de competența sa stabilită expres de lege.

Articolul 2541 din Codul fiscal indică expres competența organului fiscal în

latura controlului transportului rutier doar sub aspectul transportului auto de

călători.

Respectiv, IFS Ialoveni nu a avut temei de drept de a aplica sancțiune sub

formă de amendă în mărime de 229 968 de lei.

Depășirea domeniului de competență al IFS Ialoveni se confirmă și prin faptul

că, prin dispozitivul deciziei contestate i-a fost aplicată amendă pentru încălcarea

legislației fiscale în mărime de 229 968 de lei și 69 286,50 de lei, care se bazează

pe prevederile Codului fiscal, iar prin scrisoarea nr. 26/4-20-14/8 din 25 aprilie

2

2017, Serviciul Fiscal de Stat i-a comunicat că prevederile articolului 234 alin. (2)

din Codul fiscal, privind reducerea de 50% a amenzii nu poate fi aplicată, întrucât

această normă se aplică pentru încălcări fiscale, pe când sancțiunile aplicate prin

actul contestat nu sunt sancțiuni fiscale.

În cazul în care dispozitivul deciziei contestate nu se atribuie la încălcări și

sancțiuni fiscale, atunci la emiterea acesteia urmau a fi respecte prevederile Legii

nr. 131 din 08 iunie 2012, or, controlul se putea baza decât pe aceste 2 legi – Codul

fiscal sau Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător nr. 131

din 08 iunie 2012.

La emiterea deciziei contestate, IFS Ialoveni nu a ținut cont de faptul că suma

amenzii aplicate în mărime de 229 968 de lei, include nu doar transportul de

mărfuri, dar și serviciile de încărcare/descărcare realizate, iar o parte din această

activitate nu cade sub incidența prevederilor articolului 8 alin. (1) lit. a) pct. 11) din

Legea privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451

din 30 iulie 2001, deoarece serviciile de încărcare și descărcare cu manipulator a

mărfii livrate nu sunt supuse licențierii.

În facturile fiscale a fost inclusă denumirea serviciului „Servicii transport”,

care include și serviciul de încărcare/descărcare manipulate de mecanismul unui

transport, însă, în facturi nu au fost indicate exclusiv „Serviciile de transportare”,

fapt întemeiat pe prevederile articolului 105 alin. (2) din Codul fiscal, care prevede

că livrarea serviciilor legată de livrarea mărfurilor se consideră parte a livrării de

mărfuri.

Vehiculele care au executat procedura de încărcare/descărcare aveau utilat un

mecanism de încărcare/descărcare inclus în pașaportul vehiculului aflate în

proprietatea sa, fapt confirmat prin:

-facturile fiscale, care confirmă că livrarea mărfurilor către punctul de

primire-predare a cumpărătorului a fost efectuată cu transportul său propriu, iar

marfa livrată era proprietatea furnizorului. În factura fiscală au fost incluse

suplimentar numai cheltuielile suportate de furnizor pentru livrarea mărfii la locul

de predare-primire, loc până la care furnizorul deținea dreptul de proprietate asupra

mărfii livrate;

-certificatele de înmatriculare a trei autocamioane, care confirmă dreptul de

proprietate din 31 octombrie 2013, 27 noiembrie 2014 și 08 noiembrie 2012;

-fotografiile autocamioanelor, care confirmă faptul că sunt dotate cu

dispozitiv specializat de încărcare-descărcare, necesare pentru livrarea mărfurilor

până la punctul de predare-primire a mărfii ambalate pe palete, greutatea cărora

constituie 1.1-1.6 tone/fiecare.

La aprecierea mărimii amenzii IFS nu a delimitat pretinsele servicii de

transport realizate fără licență de serviciile de încărcare/descărcare a mărfii

transportate, care nu se supun licențierii.

Activitatea desfășurată în valoare de 229 968 de lei nu cade sub incidența

prevederilor articolului 8 alin. (1) lit. a) pct. 11) din Legea nr. 451 din 30 iulie

2001, deoarece pentru transportul propriu-zis a mărfii livrate nu a fost încasat un

anumit tarif sau echivalentul în natură ori în servicii. Acesta este un serviciu

secundar/suplimentar activității principale; mărfurile transportate au fost

proprietatea sa și au fost vândute.

Activitatea dată se încadrează în cea reglementată de articolul 42 alin. (1)

lit. a) și b) din Codul transporturilor rutiere, care o califică ca transport rutier în

3

cont propriu, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că prestarea serviciilor de

transport rutier în cont propriu de mărfuri și persoane în trafic național și/sau

internațional este supusă regimului de notificare, dar nu de licențiere.

În sensul articolului 5 alin. (1) din Codul transporturilor rutiere, a efectuat

transport rutier în scopuri necomerciale și nonprofit.

Caracterul necomercial și nonprofit al serviciilor în valoare de 229 968 de lei

a fost apreciat în factură la valoarea lor de sine cost, întrucât se compun din

următoarele cheltuieli suportate: TVA – 38 328 de lei, salariu anual la 3 șoferi –

122 000 de lei; asigurarea medicală – 6 500 de lei, fondul de pensii – 8 600 de lei,

impozit pe venit din salariu – 6 100 de lei, fondul social (23%) – 30 300 de lei,

taxa de drum 4x4 500 = 18 000 de lei, asigurarea obligatorie – 6 000 de lei și

cheltuieli motorină și uzura mijloacelor fixe.

Inspectoratul Fiscal de Stat nu a ținut cont că, la momentul efectuării

controlului și la momentul emiterii deciziei nr. 56 din 24 martie 2017, dispunea de

licență pentru transport rutier contra cost nr. 054054 seria AMMII din 26 ianuarie

2017, eliberată de Camera de Licențiere, iar articolul 233 alin. (1) din Codul fiscal

statuează că tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul

legislației fiscale în vigoare în timpul și la locul săvârșirii încălcării, cu excepția

situațiilor când legea nouă prevede sancțiuni mai blânde, cu condiția că încălcarea

fiscală prin caracterul ei, nu atrage după sine, în condițiile legii, răspunderea

penală.

Respectiv, pretinsa încălcare fiscală a fost epuizată până la momentul pornirii

controlului.

La data eliberării licenței pentru transport contra cost nr. 054054 seria AMMII

din 26 ianuarie 2017, Camera de Licențiere nu a invocat solicitantului careva

încălcare a legislației ce reglementează regimul de licențiere. Or, conform

articolului 19 alin. (1) din Legea nr. 451 din 30 iulie 2001, autoritatea de licențiere

are obligația de a controla respectarea condițiilor de licențiere a activităților pentru

care eliberează/prelungește licența.

Amenda aplicată pentru încălcarea legislației fiscale în sumă de 69 286,50 de

lei, ca fiind achitată în beneficiul SRL „Ialoveni-Gaz”, nu cade sub incidența

prevederilor articolului 10 pct. 5) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992, întrucât

aceiași normă prevede că, în sensul prezentului punct, cuvântul „intermediar”

semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă de bani, în numerar sau

prin virament, neavând către aceasta obligații financiare directe.

Prin contractul de preluare a datoriei din 15 octombrie 2014 și-a asumat

obligațiuni financiare directe, iar SRL „Ialoveni-Gaz” a acceptat ca SC „S.D.M.-

Sirocco” SRL să stingă datoria SA „Anchir” față de SRL „Ialoveni – Gaz” în sumă

de 921 703,19 lei în termen de 2 zile lucrătoare.

Prin contractul nr. 1 din 15 octombrie 2014 și-a asumat obligația să achite în

contul stingerii datoriei acumulate față de SA „Anchir” suma datoriei curente pe

care aceasta o avea față de SRL „Ialoveni-Gaz”.

Datoria față de SA „Anchir” a fost generată în baza contractului de distribuție

nr. 1/14 din 14 octombrie 2014, în baza căruia avea obligația de a achita în

beneficiul acesteia lunar o sumă de 2 100 000 – 2 600 000 de lei în avans.

Prin scrisoarea nr. 225 din 19 martie 2015 s-a confirmat că suma de

921 703,19 lei a fost achitată de SC „S.D.M.-Sirocco” SRL în beneficiul

4

SRL „Ialoveni-Gaz” cu titlu de stingere a datoriei a SA „Anchir” pentru gazele

consumate în luna septembrie 2014.

Achitarea sumei de 921 703,19 lei, inclusiv a sumei de 692 865,19 lei are la

bază obligațiuni financiare directe, iar necesitatea achitării directe a datoriei

acumulate față de SA „Anchir” pe contul SRL „Ialoveni-Gaz” a fost determinată

de condiții obiective, întrucât SA „Anchir” era în procedura planului și conturile

curente blocate de executorul judecătoresc Cornelia Balan în perioada 08-22

octombrie 2014, prin încheierea executorului din 08 octombrie 2014 ridicat prin

încheierea din 22 octombrie 2014.

Astfel, era supusă riscului realizarea planului, întrucât având contul bancar

blocat SA „Anchir” nu putea achita prețul gazului necesar activității curente a

întreprinderii.

Punctul III al deciziei nr. 56 din 24 martie 2017, prin care s-a aplicat amendă

pentru încălcarea legislației fiscale în sumă de 69 286,50 de lei contravine

Capitolului IV secțiunea a 2-a din Codul civil, care reglementează instituția

preluării datoriei; articolului 721 „Contractul în folosul unui terț”; articolului 8

pct. 1 din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992.

Prin actul de control întocmit de Inspecția financiară în baza autorizației din

12 martie 2015 pe perioada 01 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2014, a fost efectuat

un control asupra acelorași circumstanțe și relații și nu au fost stabilite careva

încălcări a legislației la acest capitol.

La întrebările privind reflectarea în evidența contabilă a relațiilor financiar-

economice, corespunderea evidenței cu documentele primare, corespunderea

însemnărilor pe conturi despre încasarea mijloacelor bănești cu documentația

primară, corectitudinea despre ridicarea mijloacelor bănești de pe contul curent în

relație cu SA „Anchir”, Inspecția financiară a statuat:

-la pct. 13, 14, 15 – evidența contabilă a SC „S.D.M.-Sirocco” SRL este

ținută în baza Legii contabilității și SNC al RM.

-la verificarea facturilor fiscale și dispozițiilor de plată ce ține de relația cu

SA „Anchir”, în procedura planului, nu sunt admise careva derogări;

-la pct. 17 – documentele contabile primare legate de oformarea operațiunilor

cu privire la cheltuielile mijloacelor bănești sunt efectuate conform Hotărârii

Guvernului nr. 764 din 25 noiembrie 1992 privind aprobarea Normelor pentru

efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova;

-la pct. 18 – încălcări a cerințelor reflectate în Normele pentru efectuarea

operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova nu au fost

depistate.

Inspecția Financiară, fiind un organ de control abilitat cu atribuții de control

fiscal și de sancționare pecuniară în temeiul prevederilor pct. 7 alin. 1) lit. g) din

Hotărârea Guvernului nr. 1026 din 02 noiembrie 2010, nu a stabilit încălcări a

legislației în activitatea sa, deși a supus controlului aceiași activitate ca și IFS.

Conform articolului 214 alin. (8) din Codul fiscal, se interzice efectuarea

repetată a controalelor fiscale la fața locului asupra unora și acelorași impozite și

taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului.

SC „S.D.M.-Sirocco” SRL a solicitat instanței de judecată recunoașterea ca

fiind ilegală și anularea deciziei nr. 56 din 24 martie 2017 emisă de Inspectoratul

Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni asupra cazului de îcălcare a legislației, în partea

5

pct. III, prin care s-a decis aplicarea amenzii pentru încălcarea legislației fiscale în

sumă de 229 968 de lei și 69 286,50 de lei.

La 11 septembrie 2017, SC „S.D.M.-Sirocco” SRL, reprezentată de avocatul

Vitalie Carmanschi a depus cerere de completare a temeiurilor acțiunii (vol. I,

f.d. 105-106, 137-138).

În argumentarea cererii a invocat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 70 din 14 aprilie 2016 au devenit caduce împuternicirile Serviciului Fiscal de

Stat de sancționare pentru desfășurarea activității fără licență în cazul serviciilor de

transport rutier.

Prin încheierea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani s-a ridicat excepția de neconstituționalitate depusă de administratorul

SC „S.D.M.-Sirocco” SRL și reprezentantul acesteia, avocatul Vitalie Carmanschi

a sintagmei „activității fără licență” în partea în care se referă la desfășurarea fără

licență a activității de transport rutier contra cost de la articolul 10 pct. 4 din Legea

cu privire la activitatea de antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie

1992, „precum și care efectuează decontări în numerar și prin virament prin

intermediari” de la articolul 10 pct. 5 din Legea cu privire la activitatea de

antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992 (vol. I, f.d. 158-160).

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 06 martie 2018 s-a admis

parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Vitalie Carmanschi, în

dosarul nr. 3-516/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

S-au declarat neconstituționale textul „precum și care efectuează decontări în

numerar și prin virament prin intermediari” și textul „sancțiuni pecuniare în

proporție de 10 la sută din sumele plătite” din articolul 10 punctul 5 din Legea

nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

S-a declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate în partea referitoare

la controlul constituționalității unor prevederi din articolul 10 punctul 4 din Legea

nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (vol. I,

f.d. 163-169 recto-verso).

Prin hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis acțiunea depusă de SC „S.D.M.-Sirocco” SRL și s-a anulat ca fiind ilegală

decizia nr. 56 din 24 martie 2017 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Ialoveni asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SC „S.D.M.-

Sirocco” SRL, în partea ce ține de aplicarea amenzilor pentru încălcarea legislației

fiscale: în sumă de 229 968 de lei conform prevedrilor art. 10 pct.4) din Legea cu

privire la atreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992, ce

constituie amenda în mărimea venitului brut obținut de la prestarea serviciilor de

transport rutier a mărfurilor contra cost fără a dispune de licență pentru perioada 13

mai 2016 – 31 decembrie 2016 și în sumă de 69 286,50 de lei conform prevederilor

art. 10 pct. 5) din Legea cu privire la atreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din

03 ianuarie 1992, ce constituie sancțiune pecuniară în proporție de 10 la sută din

sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugertul de stat (vol. I, f.d. 220,

227-244).

Prin decizia din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 11 iunie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (vol. II, f.d. 77, 78-98).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, decizia IFS Ialoveni nr. 56

din 24 martie 2017, în partea constatării încălcărilor fiscale și aplicării amenzii în

6

conformitate cu art. 10 alin.(4) și alin.(5) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992, a

fost emisă în baza unor norme neconstituționale, fapt ce impune anularea acesteia

în partea contestată ca fiind ilegală.

La 25 octombrie 2019, Serviciul Fiscal de Stat a depus, prin intermediul

oficiului poștal, la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din

17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 103-106, 111).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a tras concluzii

contradictorii.

Pe de o parte instanța de apel a reținut că „la momentul emiterii deciziei

contestate, textele de lege ale art. 10 alin. (4) și (5) din Legea nr. 845-XII din 03

ianuarie 1992 erau în vigoare și produceau efecte juridice”, dar totodată a conchis

că „decizia IFS Ialoveni nr. 56 din 24 martie 2017 a fost emisă în baza unor norme

neconstituționale”.

Instanțele inferioare nu puteau aplica cu efect retroactiv Hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 30 ianuarie 2018 asupra circumstanțelor deja consumate.

În speță, prevederile Legii nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992 aplicate de

organul fiscal erau în vigoare, produceau efecte juridice și nu pot fi declarate

neconstituționale retroactiv.

Conform articolului 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale.

Articolul 26 alin. (7) din Legea cu privire la Curtea Constituțională nr. 317-

XIII din 13 decembrie 1994 prevede că, hotărârile Curții Constituționale produc

efect numai pentru viitor.

Serviciul Fiscal de Stat a solicitat Curții Supreme de Justiție admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și cu emiterea unei decizii noi, prin care să fie respinsă acțiunea depusă

de SC „S.D.M.-Sirocco” SRL, ca nefondată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

Conform articolului 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Conform articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

7

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Potrivit articolului 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Extrasul din cutia poștală electronică (mailbox) cu adresa

„mariana.russu@mail.ru” atestă indutabilis că, la 10 octombrie 2019, ora 14.29,

decizia din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

Serviciului Fiscal de Stat la adresa de e-mail „mail@sfs.md” (vol. II, f.d. 101).

În atare circumstanțe, completul de admisibilitate consideră că, recurentul

Serviciul Fiscal de Stat a respectat termenul prevăzut de articolul 245 alin. (1) și

(2) din Codul administrativ, deoarece recursul motivat a fost predat oficiului

poștal la 25 octombrie 2019 (vol. II, f.d. 111).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul Serviciului Fiscal

de Stat cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

8

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursurile exercitate conform

Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

Conform articolelor 193, 195, 230, 258 alin. (3) din Codul administrativ și

articolelor 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

9