2rac-464/19 — cu privire la incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-464/19 — cu privire la incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2rac-464/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – A. Cucerescu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Simciuc, A. Danilov, I. Cotruță
ÎNCHEIERE
24 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
Judecătorii Nina Vascan
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal Chișinău,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Consiliul municipal
Chișinău împotriva Cooperativei de Constucții a Garajelor nr. 96 cu privire la încasarea
datoriei și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din data de 18 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut
hotărârea din data de 20 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
constată:
La 19 decembrie 2017 Consiliul mun. Chișinău a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Cooperativei de Construcții a Garajelor nr.96 (în continuare CCG nr. 96), prin
care a solicitat încasarea sumei de 913 979,08 lei, ce reprezintă plata pentru folosirea
terenului în perioada 30 iulie 2010- 10 ianuarie 2018 și suma de 7,95 lei, ce reprezintă
plata pentru cheltuielile poștale.
În susținerea cererii de chemare în judecată Consiliul mun. Chișinău a indicat că lotul
de pământ cu suprafața de 1,83 ha, cu numărul cadastral XXXXX, situat în municipiul
Chișinău, sector Buiucani, str. Milano, 19/1, pe care sunt amplasate imobilele proprietate
ale CCG nr. 96, constituie proprietate municipală.
Prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 9/23 din 30 iulie 2010 a fost stabilit pentru
CCG nr. 96 modul unilateral a plății pentru folosirea terenului proprietate municipală.
Astfel, CCG nr. 96, prin prisma art.10, alin. (1) în colaborare cu art. 101 din Legea
nr. 1308 din 25 iulie 1997 cu privire la prețul normativ și modul de vânzare – cumpărare
a pământului urmează să achite plata pentru folosirea terenului proprietate municipală.
Reclamantul a menționat că plata anuală pentru utilizarea terenului dat, constituie
suma de 169 048 lei, fapt despre care CCG nr. 96 a fost informată prin scrisoare
1
recomandată. De asemenea, a fost informată și despre modalitatea de achitare a plăților
pentru utilizarea terenului și despre contul la care urmează să efectueze decontările.
Consiliul mun. Chișinău a mai menționat că în conformitate cu prevederile
„metodologiei calculării prețului estimativ al terenurilor din intravilanul municipiului
Chișinău” și „Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipale”,
aprobate prin deciziile Consiliului mun. Chișinău nr. 3/24 și nr. 3/23 din 02 aprilie 2013,
plata anuală pentru folosirea terenurilor proprietate municipală a fost recalculată.
Începând cu data de 01 mai 2013, plata anuală pentru utilizarea terenului menționat
supra constituie suma de 95 432 lei.
Prin urmare, se constată că CCG nr. 96 nu a respectat prevederile expres stipulate în
legislație, neachitând pentru perioada 31 iulie 2010 – 10 ianuarie 2018 suma de
913 979,08 lei, pentru folosirea terenului cu suprafața de 1,83 ha, cu numărul cadastral
XXXXX, situat în municipiul Chișinău, sector Buiucani, str. Milano, 19/1.
Consiliul mun. Chișinău a mai susținut că a întreprins măsuri de tranșare prealabilă
a litigiului, prin expedierea reclamației nr.01/1-08-2209 din 26 octombrie 2017 pârâtei,
fiindu-i acordat un termen suplimentar pentru înlăturarea încălcărilor specificate în
legislație, solicitându-i-se stingerea integrală a datoriei, cerințe care nu s-au soldat cu
succes.
Prin hotărârea din 20 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la CCG nr. 96 în beneficiul
Consiliului mun. Chișinău datoria pentru folosirea terenului în mărime de 286 296 lei și
în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 8 588,88 lei. În rest pretențiile au fost
respinse. (f.d.92, 100-107)
Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 18 septembrie 2019, a respins
apelul declarat de către Consiliul mun. Chișinău, a menținut hotărârea din data de 20
februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. (f.d. 144, 145-155)
Instanțele de judecată au reținut că raportul juridic între părți a luat naștere în temeiul
deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, prin care s-a stabilit plata
pentru folosirea terenului aferent cu suprafața de 1,83 ha, cu numărul cadastral XXXXX,
situat în municipiul Chișinău, sector Buiucani, str. Milano, 19/1, deținut în folosință de
către CCG nr. 96.
Astfel, în temeiul 10, alin. (1), (8), (11) în colaborare cu art. 101 din Legea nr. 1308
din 25 iulie 1997 cu privire la prețul normativ și modul de vânzare – cumpărare a
pământului pretenția Consiliului mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei pentru
plata arendei a fost considerată de către instanțele de judecată întemeiată, totodată
instanțele de judecată au aplicat normele de drept material ce reglementează termenul de
prescripție, reținând ca fiind prescrisă pretenția cu privire la încasarea plății de arendă
pentru perioada 30 iulie 2010-10 ianuarie 2015.
Cu referire la pretenția Consiliului mun. Chișinău cu privire la încasarea cheltuielilor
de judecară suportate pentru serviciile poștale, instanțele de judecată au reținut ca fiind
neîntemeiată, ori la materialele dosarului nu au fost prezentate probe ce ar confirma aceste
cheltuieli. Totodată, instanțele de judecată prin prisma art. 98 alin. (1) în colaborare cu
art. 85, alin. (1), lit. i) din Codul de procedură civilă au dispus încasarea din contul pârâtei
2
a taxei de stat, de a cărei plată a fost scutit reclamantul la depunerea cererii de chemare în
judecată.
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 30 octombrie 2019, a depus recurs
Consiliul mun. Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în
judecată. ( f.d. 160-162)
În motivarea cererii de recurs Consiliul mun. Chișinău a indicat că decizia contestată
a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, iar
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe
deplin.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
18 septembrie 2019, a fost publicată pe portalul național al instanțelor de judecată la 16
octombrie 2019, expediată participanților la proces la 17 octombrie 2019.
Recursul, înaintat de către Consiliul mun. Chișinău la 30 octombrie 2019, este
declarat în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei
civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Consiliul mun.
Chișinău este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că
Consiliul mun. Chișinău a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele
de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot
fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea
probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
3
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,
iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către
Consiliul mun. Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de
fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă
Consiliul mun. Chișinău, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de către Consiliul mun. Chișinău, inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.
(1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul, declarat de către Consiliul municipal Chișinău, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Galina Stratulat
4