3ra-1007/19 — obligarea examinării cererii cu privire la schimbul de terenuri și atribuirii unui lot de pământ pentru construcția casei de locuit

Dosarul nr. 3ra-1007/19 Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud. T. Andronic) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila) ÎNCHEIERE 18 decembrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Solonari Tatiana, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Solonari Tatiana împotriva Consiliului municipal Strășeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Solonari Tatiana și a fost menținută hotărârea din 07 noiembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, constată: La data de 02 iulie 2018 Solonari Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Strășeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, după decesul tatălui său, Solonari Vladimir, în temeiul certificatului de moștenitor legal XXXXX, a devenit succesor al lotului de pământ cu nr. cadastral XXXXX, din XXXXX. A menționat că, la data de 12 iunie 2018 s-a adresat la Consiliul municipal Strășeni cu cerere, prin care a solicitat schimbul lotului de pământ proprietate privată cu nr.cadastral XXXXX cu un alt lot de pământ proprietate publică. A susținut că, prin răspunsul Consiliului municipal Strășeni nr. 645 din 19 iunie 2018 a fost informată că, nu este posibil schimbul terenului, pe care îl deține în proprietate, cu un teren proprietate publică.

A solicitat obligarea Consiliului municipal Strășeni de a soluționa cererea sa cu privire la schimbul terenului cu nr. cadastral XXXXX cu un alt teren cu aceeași suprafață și cu aceeași destinație, obligarea Consiliului municipal Strășeni de a-i atribui un lot de teren pentru construcția casei de locuit în conformitate cu prevederile art. 11 din Codul funciar, în schimbul terenului cu nr. cadastral XXXXX și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 07 noiembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul central a fost respinsă acțiunea depusă de Solonari Tatiana ca neîntemeiată. 1 Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Solonari Tatiana și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile pct. 39 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinației și schimb de terenuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1170 din 25 octombrie 2016, schimbul terenurilor din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale pe terenuri proprietate privată al unei persoane fizice sau juridice este interzisă, cu excepția cazului de utilitate publică, declarată în condițiile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488-XIV din 08 iulie 1999. Corespunzător, prin prisma principiului autonomiei locale, decizia și competența privind schimbul de terenuri, în caz de utilitate publică, îi revine în exclusivitate autorităților publice locale.

Totodată, instanța de apel a reținut că, nu poate oblige Consiliul municipal Strășeni să examineze cererea adresată, după dorința personal, or, ar admite imixtiune în activitatea altei autorități publice, iar stabilirea răspunsului este atributul exclusiv al autorității publice competente. La data de 11 iunie 2019 Solonari Tatiana a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, deoarece concluziile instanței de apel sunt greșite. A menționat că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

A afirmat că, instanțele judecătorești au examinat cauza superficial, nu au identificat raportul juridic litigios dintre părți și norma de drept material, care îl guvernează. A relevat că, decizia instanței de apel contravine art. 10 din Codul funciar. A invocat că, în speță, de competența consiliului municipal este schimbul terenului, iar cauza de utilitate publică, în speța dată. este faptul prevenirii alunecării și prăbușirii de terenuri. A mai invocat că, nu are acces la teren, deoarece sunt alunecări de teren și nu poate să dispună de proprietatea sa. Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. 2 Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ. În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 17 aprilie 2019 și a fost expediată în adresa părților la data de 14 mai 2019 (f. d. 95), respectiv, recursul depus de către Solonari Tatiana, la data de 11 iunie 2019, este în termen. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4). 3 Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către Solonari Tatiana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de către Solonari Tatiana, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către Solonari Tatiana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de către Solonari Tatiana se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu 4