2ra-1468/19 — constatarea faptului detinerii stare de arest ilegal in conditii inumane si degradante, compensarea prejudiciului moral

2ra-1468/19 — constatarea faptului detinerii stare de arest ilegal in conditii inumane si degradante, compensarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1468/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

D E C I Z I E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Administrația Națională a Penitenciarelor privind constatarea faptului

deținerii în stare de arest ilegal, în condiții inumane, degradante și compensarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărârea din 13

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 06 decembrie 2016 Gheorghe Străisteanu a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

faptului deținerii în stare de arest ilegal, în condiții inumane, degradante și

compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentința din 01 februarie 2007

a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, a fost condamnat la 11 ani de închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

La 07 noiembrie 2016 a făcut cunoștință cu scrisoarea Ministerului Justiției al

Republicii Moldova din 14 septembrie 2016, în care era indicat că în perioadele 20

iulie 2005 – 18 august 2005, 19 august 2005 – 22 septembrie 2005; 22 septembrie

2005 – 17 noiembrie 2005, 30 august 2006 – 26 septembrie 2006; 08 noiembrie 2007

– 15 noiembrie 2007, iar în total 4 luni și 27 zile a fost deținut în stare de arest

preventiv ilegal, în lipsa unei încheieri, hotărâri sau sentință judecătorească. Din

acest considerent prezenta cerere de chemare în judecată este depusă în termen.

1

Astfel, timp de 4 luni și 27 zile a fost deținut în stare de arest ilegal în condiții

inumane și degradante în Izolatorul de urmărire penală Strășeni și în Penitenciarul

nr.13 din Chișinău.

Gheorghe Străisteanu a solicitat constatarea faptului deținerii în stare de arest

ilegal, în condiții inumane și degradante în perioadele 20 iulie 2005 – 18 august

2005, 19 august 2005 – 22 septembrie 2005; 22 septembrie 2005 – 17 noiembrie

2005, 30 august 2006 – 26 septembrie 2006; 08 noiembrie 2007 – 15 noiembrie

2007, iar în total 4 luni și 27 zile, cu compensarea prejudiciului moral cauzat prin

încălcări pretinse estimat la suma de 73 000 de lei.

Prin încheierea din 22 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

scos de pe rol cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Străisteanu, pe

motivul neprezentării reclamantului Gheorghe Străisteanu în ședința de judecată,

fiind citat legal.

Prin decizia din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul lui

Gheorghe Străisteanu, s-a casat încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 22 martie 2017, cu restituirea cauzei în prima instanță Judecătoria Chișinău,

sediul Buiucani pentru examinarea în fond în aceeași componență.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Departamentul Instituțiilor

Penitenciare (f.d. 141, vol.I).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 decembrie 2017,

s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Străisteanu.

S-a constatat faptul deținerii lui Gheorghe Străisteanu în arest în condiții

inumane și degradante în perioada 20 iulie 2005 – 18 august 2005, 19 august 2005

– 22 septembrie 2005; 22 septembrie 2005 – 17 noiembrie 2005, 30 august 2006 –

26 septembrie 2006; 08 noiembrie 2007 – 15 noiembrie 2007, în total 4 luni și 27

zile.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu cu titlu de prejudiciu

moral suma de 73 000 de lei, pentru detenție în condiții inumane și degradante timp

de 4 luni și 27 zile.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a stabilit că prin probele prezentate de

către Gheorghe Străisteanu s-a confirmat aflarea acestuia în instituția penitenciară în

perioadele de timp: 20 iulie 2005 – 18 august 2005, 19 august 2005 – 22 septembrie

2005; 22 septembrie 2005 – 17 noiembrie 2005, 30 august 2006 – 26 septembrie

2006; 08 noiembrie 2007 – 15 noiembrie 2007, în lipsa căruiva act procedural și în

condiții inumane și degradante.

Totodată, în temeiul art. 1422 și 1423 Cod civil, instanța a concluzionat și

referitor la temeinicia cerinței lui Gheorghe Străisteanu privind încasarea

prejudiciului moral, dat fiind faptul că, în perioada de detenție, acesta a fost deținut

în Penitenciar, fără a fi emis vreun act procedural privind aplicarea măsurii

preventive, ceea ce duce la existența unei bănuieli rezonabile că dînsul a avut de

suferit psihologic și moral, disconfort provocat de necesitatea apărării drepturilor

sale, precum și statutul social al acestuia în perioada de detenție. Instanța a

considerat că încasarea prejudiciului moral în mărime de 73 000 de lei, este

corespunzător și proporțional față de suferințele morale cauzate lui Gheorghe

2

Străisteanu în rezultatul deținerii în lipsa unui act procedural privind aplicarea

măsurii preventive într-o instituție penitenciară, în condiții necorespunzătoare.

Prin decizia din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au admis apelurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Departamentul Instituțiilor

Penitenciare (succesor în drepturi Administrația Națională a Penitenciarelor) și s-a

casat hotărîrea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

restituind cauza la rejudecare în Judecătoria Chișinău, în alt complet de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a conchis că prima instanță a soluționat

cauza, cu încălcarea procedurii de citare legală a intervenientului accesoriu

Departamentul Instituțiilor Penitenciare (succesor în drepturi Administrația

Națională a Penitenciarelor), fapt ce reprezintă o încălcare esențială a normelor de

drept procedural și a dreptului de acces la justiție a persoanei interesate.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu, ca fiind

depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărîrea din 13 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 17 aprilie 2019 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs în temeiul art.432

alin. (2) lit. a)–c), alin. (3) lit. b) Cod de procedură civilă, și anume instanțele nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, cît și s-au

admis alte încălcări care constituie temei de declarare a recursului. A solicitat

casarea deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 13

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea și motivarea recursului a indicat că inițial Curtea de Apel Chișinău

a restituit cauza spre rejudecare, indicând doar că nu a fost atras în proces

Administrația Națională a Penitenciarelor, iar Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

a respins cererea precum că a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, pe

cînd la acest capitol Curtea de Apel Chișinău a decis că acțiunea este înaintată în

termen.

A menționat că analizând actele instanțelor ierarhic inferioare recurentul a

constatat că acestea sunt emise ilegal, contrar prevederilor legislației naționale și

internaționale. Astfel, dânsul a prezentat probe ce confirmă faptul că anume la 07

noiembrie 2016 a aflat că pe o perioadă de 4 luni și 27 zile a fost deținut în arest

preventiv ilegal, în lipsa unei încheieri, hotărâri, sentințe judecătorești, fapt

confirmat prin scrisoarea Ministerului Justiției din 14 septembrie 2016. Deci, cererea

de chemare în judecată din 06 decembrie 2016 a fost depusă în termenul stabilit de

lege, 3 ani de la data când a aflat, când a cunoscut. Alte probe care ar demonstra

contrariul părțile dosarului nu au prezentat, declarând doar că dosarul penal nr.1-

23/2007 din 01 februarie 2007, la care urma să fie anexate încheierile judecătorești

și mandatele de arest, dacă au fost emise a dispărut și nu-l pot găsi.

A invocat că în temeiul art. 5 din Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cererea de chemare în judecată

privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariției

dreptului la repararea prejudiciului.

3

Potrivit art.272 Cod civil, dreptul la acțiune se naște la data când persoana a

aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului, iar în acțiunile privind

răspunderea delictuală, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data

când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de

ea. Astfel, doar la 07 noiembrie 2016 dânsul a aflat informația privind deținerea în

arest preventiv ilegal, ca rezultat cererea de chemare în judecată a fost înaintată în

termenul stabilit de lege de 3 ani.

A specificat că i-a fost încălcat grav dreptul fundamental la un proces echitabil

prevăzut de Constituția Republicii Moldova și Convenția Europeană, încălcare care

cade sub incidența art. 6 alin. CEDO și a Legii nr.1545 din 25 februarie 1998.

Totodată la caz sunt aplicabile prevederile art.1405 Cod civil, și anume răspunderea

statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale

procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Ambele instanțe de judecată au interpretat eronat prevederile legii, nu au aplicat

direct prevederile Constituției și Convenției Europene, și ca rezultat au emis hotărîri

judecătorești ilegale.

A precizat că mărimea prejudiciului moral cauzat și solicitat în cererea de

chemare în judecată este cu mult mai mică decât mărimea sumelor oferite de CEDO

în cauze similare decise împotriva Moldovei.

Consideră că hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 decembrie

2018 și decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, nu corespund cerințelor

art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă, în ele fiind făcută trimitere vădit eronat la

prevederile legii precum că termenul de depunere a prezentei acțiuni civile curge din

01 februarie 2007.

Prin urmare, instanțele au ignorat toate probele, prevederile legislației în

vigoare, inclusiv și recomandările CEDO, care prevăd expres că hotărârea

judecătorească se pronunță în numele Legii, trebuie să fie legală, întemeiată și să

conțină răspunsuri la toate pretențiile, ceea ce în cazul dat nu s-a respectat.

La 19 iulie 2019, intimatul Administrația Națională a Penitenciarelor a depus

referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia, așa cum actele

judecătorești contestate sunt legale și întemeiate, fiind apreciată corect tardivitatea

acțiunii.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) Cod de procedură

civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cereri se referă la

decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 429 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Recursul a fost formulat de către Gheorghe Străisteanu, subiectul căruia i s-a

conferit dreptul de a declara recurs împotriva actului de dispoziție a instanței de apel,

în baza art. 430 lit. a) Cod de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei

confirmă că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că Gheorghe Străisteanu la 17 aprilie 2019 a declarat recurs împotriva

deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău. Prin urmare, cererea a fost

înregistrată în limitele temporale prevăzute la articolul 434 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care prevede că recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

4

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanța

de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai

mult, Gheorghe Străisteanu nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect

procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 14 august 2019 a Curții Supreme de

Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea în

fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. În realitate, opiniile lor

vizează aspecte juridice tehnice care nu implică nicio revizuire a faptelor care ar

putea necesita o audiere publică (a se vedea Mutu și Pachstein vs Elveția, 2

octombrie 2018, parag. 187).

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurentul și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a

solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho

Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia,

12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34,

decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în limitele

controlului de legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se

impune respingerea recursului, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a), c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și c)

a interpretat în mod eronat legea. De asemenea, săvârșirea altor încălcări decât cele

5

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul lărgit notează că prima instanță a respins acțiunea înaintată de

Gheorghe Străisteanu ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, fără a

examina fondul cauzei, soluție menținută prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău. Astfel, părțile au opinii diferite cu privire la faptul dacă acțiunea

înaintată de Gheorghe Străisteanu a fost depusă cu respectarea termenului de 3 ani

prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr.1545-XIII din 25.02.1998, și anume că cererea de

chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de

la data apariției dreptului la repararea prejudiciului. Referitor la acest aspect

recurentul Gheorghe Străisteanu invocă suplimentar și prevederile art. 272 alin. (1),

(4) Cod civil, din conținutul căruia reiese că dreptul la acțiune se naște la data când

persoana a aflat despre încălcarea dreptului, iar termenul extinctiv în acțiunile

privind răspunderea delictuală începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut

paguba și pe cele care răspunde de ea.

Astfel, Gheorghe Străisteanu invocă că a aflat doar la 07 noiembrie 2016 că a

fost deținut în arest preventiv ilegal, în lipsa unei încheieri, hotărîri, sentințe

judecătorești, fapt confirmat prin scrisoarea Ministerului Justiției din 14 septembrie

2016, iar la 06 decembrie 2016 a depus cererea de chemare în judecată în termenul

stabilit de lege.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, oferă instanței

de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și a

temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu,

care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în fazele

procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate

arbitrare sau vădit nerezonabile în acord cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă.

În speță, prin sentința din 01 februarie 2007 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău, Gheorghe Străisteanu a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 11 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul ispășirii pedepsei a-l considera de la 01 februarie 2007, cu includerea în

acest termen a timpului aflării lui sub arest pe dosarul dat în perioada 20 iulie 2005

– 18 august 2005, 19 august 2005 – 17 noiembrie 2005 și 30 august 2006–28

noiembrie 2006 (f.d.10-11, vol.I).

Prin decizia din 08 iulie 2010 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia

din 04 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, sentința din 01 februarie 2007 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău a fost casată parțial, rejudecată și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care Gheorghe Străisteanu a fost achitat pe art. 195 alin. (2) Cod

penal, din motivul că fapta nu a fost săvârșită de inculpat (f.d. 102-118, vol.I).

Prin răspunsul Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr.5/S-2031 din 14

septembrie 2016, adresat lui Gheorghe Străisteanu, s-a comunicat că Gheorghe

Străisteanu a fost deținut în Penitenciarul nr.13 Chișinău în următoarele perioadele

de timp: 22 septembrie 2005 – 17 noiembrie 2005; 26 septembrie 2006 – 28

6

noiembrie 2006; 01 februarie 2007 – 08 noiembrie 2007; 15 noiembrie 2007 – 13

iulie 2010 (f.d. 12, vol.I).

Prin răspunsul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr.5/6286 din

decembrie 2016, s-a comunicat lui Gheorghe Străisteanu informația privind

perioadele de deținere a acestuia în Penitenciarul nr.13 Chișinău potrivit datelor de

evidență ale sistemului penitenciar. Totodată recurentul a fost înștiințat că dosarul

personal pe numele lui a fost nimicit, iar datele din răspuns au fost preluate din fișa

de evidență a dosarului ce se păstrează în arhiva Penitenciarului nr.13 Chișinău (f.d.

53-54, vol.I).

Invocând lipsa actelor judecătorești prin care s-ar fi dispus aplicarea arestui în

privința sa, Gheorghe Străisteanu a cerut instanțelor de judecată constatarea faptului

deținerii în stare de arest ilegal, în condiții inumane și degradante în perioadele 20

iulie 2005 – 18 august 2005, 19 august 2005 – 22 septembrie 2005; 22 septembrie

2005 – 17 noiembrie 2005, 30 august 2006 – 26 septembrie 2006; 08 noiembrie 2007

– 15 noiembrie 2007, iar în total 4 luni și 27 zile, cu compensarea prejudiciului moral

cauzat prin încălcări pretinse estimat la suma de 73 000 de lei.

Instanța de recurs învederează că, atât prima instanța, cât și instanța de apel,

fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au hotărât că cererea de chemare în

judecată înaintată de Gheorghe Străisteanu este depusă cu omiterea termenului de

prescripție și au respins acțiunea, după caz, au respins cererea de apel.

Cu privire la fond, instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe.

La această etapă, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că Gheorghe

Străisteanu a omis termenul de prescripție la depunerea acțiunii, atât în partea

pretenției de constatare a faptului deținerii în stare de arest ilegal în perioadele

menționate, cît și în partea pretenției de constatare a faptului deținerii în condiții

inumane și degradante, omițând în același timp să solicite repunerea în termenul de

adresare în instanță în modul stabilit în conformitate cu art. 116 Cod de procedură

civilă și conform art. 279 alin. (2) Cod civil, fapt care a determinat adoptarea soluției

de respingere a acțiunii pe motivul omiterii termenului de prescripție, fără judecarea

fondului.

Instanța a menționat că convingerea lui Gheorghe Străisteanu precum că s-a

adresat cu prezenta acțiune în interiorul termenului de prescripție este eronată, or

termenul de prescripție în cazul dat nu se calculează de la 07 noiembrie 2016, când

reclamantul a pretins că a făcut cunoștință cu scrisoarea Ministerului Justiției nr.5/S-

2031 din 14 septembrie 2016, dar de la data nașterii dreptului la acțiune (data cînd

reclamantul trebuia să afle despre încălcarea dreptului), și anume din fiecare zi din

perioadele 20 iulie 2005 – 18 august 2005, 19 august 2005 – 22 septembrie 2005;

22 septembrie 2005 – 17 noiembrie 2005, 30 august 2006 – 26 septembrie 2006; 08

noiembrie 2007 – 15 noiembrie 2007, atît pentru pretenția de constatare a faptului

deținerii în stare de arest ilegal, cît și pentru pretenția de constatare a faptului

deținerii în condiții inumane și degradante.

Instanța a constatat că termenul de prescripție a expirat la expirarea perioadei

de 3 ani la fiecare zi din perioadele menționate (de exemplu pentru data de 20 iulie

2005 la 20 iulie 2008; pentru 21 iulie 2005 la 21 iulie 2008, ... pentru 15 noiembrie

2007 la 15 noiembrie 2010), iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă

abia la data de 06 decembrie 2016. Totodată în cadrul examinării cauzei civile părțile

7

au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Instanțele ierarhic inferioare și-au întemeiat soluția reieșind din prevederile art.

267 alin. (1), 271, 272 alin. (1), 279 alin. (1), (2) Cod civil (în redacția legii în vigoare

până la 01.03.2019) și art. 5 alin. (2) din Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Împotriva acestor raționamente juridice, Gheorghe Străisteanu a susținut că

instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, la caz art. 10

Cod de procedură penală, art. 24 din Constituția R. Moldova, art. 3 CEDO, cât și a

interpretat în mod eronat legea, în special prevederile legale care se referă la

termenul de prescripție, or dânsul a aflat despre încălcarea drepturilor sale la 07

noiembrie 2016, atunci și a apărut dreptul la acțiune și dreptul la repararea

prejudiciului. Prin urmare cererea de chemare în judecată a fost depusă la 06

decembrie 2016 în termenul prevăzut de 3 ani, începutul termenului de prescripție

fiind data de 07 noiembrie 2016.

În apărarea sa, intimatul Ministerul Justiției al R. Moldova nu a prezentat

referință cu indicarea argumentelor aferente recursului, însă reprezentantul

Administrației Naționale a Penitenciarelor a reiterat argumentele invocate și pe

parcursul examinării cauzei. Totodată, intimatul a menționat că înaintarea cererii de

chemare în judecată abia la 07 noiembrie 2016 este o situație ce indică asupra

omiterii de către Gheorghe Străisteanu a termenului de prescripție pentru apărarea

dreptului încălcat, iar o atare lipsă de diligență este sancționată de lege prin stingerea

elementului de protecție juridică a dreptului pretins lezat.

Pornind de la argumentele recurentului și intimatului, instanța de recurs va

raporta circumstanțele prezentate mai sus la normele de drept material în redacția

caracteristică perioadei în vigoare la data faptelor. Astfel, litigiul se va axa pe

prevederile Codului civil în redacția legii până la republicarea din 1 martie 2019.

În plus, instanța de judecată va trebui să se asigure că în cazul de față Curtea de

Apel Chișinău a îndeplinit condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns

specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se vedea,

în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs

Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 5 din Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu privire la repararea

prejudiciului material și moral se examinează în conformitate cu normele de

procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe

această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în

termen de 3 ani de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.

Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor

8

în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul

în care instanța se pronunță asupra fondului.

În astfel de circumstanțe, Colegiul judiciar este de părere că instanțele ierarhic

inferioare au stabilit just că în speța dată, termenul de prescripție nu se calculează

din data de 07 noiembrie 2016, când recurentul pretinde că a făcut cunoștință cu

scrisoarea Ministerului Justiției al R.Moldova nr.5/S-2031 din 14 septembrie 2016,

dar de la data nașterii dreptului la acțiune, și anume din fiecare zi din perioadele

invocate de către Gheorghe Străisteanu, precum că s-ar fi aflat în arest ilegal, fără

vreun careva temei și act juridic. Astfel termenul de prescripție a expirat la expirarea

perioadei de 3 ani la fiecare zi din perioadele 20 iulie 2005 – 18 august 2005, 19

august 2005 – 22 septembrie 2005; 22 septembrie 2005 – 17 noiembrie 2005, 30

august 2006 – 26 septembrie 2006; 08 noiembrie 2007 – 15 noiembrie 2007. Același

termen de prescripție are aplicare raportat și la pretenția de constatare a faptului

deținerii sale în condiții inumane și degradante, cât și referitor la cerința subsecventă

privind compensarea prejudiciului moral cauzat prin încălcările pretinse estimat la

suma de 73 000 de lei.

Reieșind din prevederile art. 279 Cod civil, în cazuri excepționale, dacă instanța

de judecată constată că termenul de prescripție extinctivă nu este respectat datorită

unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este

apărat.

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea și-a exercitat dreptul

la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de prescripție.

La caz instanțele ierarhic inferioare, corect au reținut că Gheorghe Străisteanu

nu a invocat și argumentat ca fiind incidente la caz prevederile art. 279 alin. (1) Cod

civil.

Prin urmare instanțele ierarhic inferioare stabilind că Gheorghe Străisteanu a

omis termenul de prescripție la depunerea prezentei cereri de chemare în judecată,

omițând în același timp să solicite repunerea în termenul de adresare în instanță în

modul stabilit în conformitate cu art. 116 Cod de procedură civilă și conform art.

279 alin. (2) Cod civil, corect au adoptat soluția de respingere a acțiunii pe motivul

omiterii termenului de prescripție, fără a se expune referitor la fondul cauzei. Or,

atunci când instanța de judecată va respinge acțiunea în temeiul unei explicații

procedurale, hotărîrea nu va conține concluzii ce țin de soluționarea fondului

nemijlocit.

Argumentul recurentului Gheorghe Străisteanu, precum că anume la 07

noiembrie 2016 dânsul a aflat în baza scrisorii Ministerului Justiției al R.Moldova

că în perioada 20 iulie 2005 – 18 august 2005, 19 august 2005 – 22 septembrie 2005;

22 septembrie 2005 – 17 noiembrie 2005, 30 august 2006 – 26 septembrie 2006; 08

noiembrie 2007 – 15 noiembrie 2007 a fost deținut în arest preventiv ilegal, în lipsa

unei încheieri, hotărâri, sentințe judecătorești, și că anume de la această dată a apărut

dreptul la repararea prejudiciului și a început a curge termenul de prescripție,

instanța de recurs îl va respinge ca neîntemeiat, or Codul de procedură penală oferă

persoanelor cu statut de bănuit, învinuit și inculpat o serie de drepturi, de care aceștia

pot face uz, inclusiv să primească de la organul de urmărire penală informații în scris

despre drepturile de care dispune; în caz de reținere, să primească consultație juridică

9

din partea apărătorului; din momentul punerii sub învinuire, să aibă asistența unui

apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod

gratuit de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat; să ia cunoștință

de procesele-verbale ale acțiunilor procesuale; să ia cunoștință de materialele trimise

în judecată pentru confirmarea arestării sale; după terminarea urmăririi penale, să ia

cunoștință de toate materialele cauzei și să noteze din ele datele necesare, să

înainteze cereri de completare a urmăririi penale; să participe la judecarea cauzei în

primă instanță și în ordine de apel; să fie informat de către organul de urmărire

penală despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile și interesele sale.

Conform art. 177 alin. (3) Cod de procedură penală, copia de pe încheierea

privind aplicarea măsurii preventive se înmânează neîntârziat persoanei față de care

se aplică măsura preventivă. Persoanei i se comunică în limba pe care o înțelege

motivele aplicării față de ea a măsurii preventive și, totodată, i se explică modul și

termenul de atac al acesteia.

Având în vedere cele indicate supra, Colegiul evidențiază că Gheorghe

Străisteanu, beneficiind de serviciile unui avocat, avea acces nelimitat la materialele

dosarului penal care s-a finalizat cu pronunțarea sentinței din 01 februarie 2007 de

către Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău, cunoștea toate actele procesuale emise în

privința sa, reieșind din dreptul său legal de a le contesta. Prin urmare nu poate fi

apreciată ca credibilă poziția recurentului că a aflat despre ilegalitatea arestului în

privința sa, cât și deținerea în condiții inumane și degradante, abia la 07 noiembrie

2016.

Pe această cale, Colegiul judiciar subliniază că nu atestă nici un motiv să se

abată de la concluziile din decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Astfel,

instanțele de judecată au respins, în mod legal, acțiunea ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție și, după caz, cererea de apel formulată de către Gheorghe

Străisteanu.

Deopotrivă cu cele menționate, raționamentele de fapt și de drept ale deciziei

instanței de apel au fost expuse detaliat. Totuși, pentru a nu ignora observațiile

recurentului și circumstanțele speciale ale cauzei (a se vedea, în contrast, Bochan vs

Ucraina, 3 mai 2007, parag. 84), instanța de judecată a reexaminat problema de drept

și a fost de acord cu raționamentul instanței de apel, care a fost completat în faza de

recurs pentru a înlătura orice dubiu cu privire la legalitatea actelor judecătorești. În

esență, punctul de vedere al recurentului Gheorghe Străisteanu oferit în această fază

nu a putut modifica concluziile anterioare (a se vedea Ruminski vs Suedia, 2 mai

2017, parag. 32 – 33).

Prin urmare, observațiile recurentului au fost ascultate, iar instanțele de

judecată au răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de

inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008;

Fundația pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții

vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia că instanța de apel a aplicat și a interpretat corect normele de drept

pertinente cauzei, iar argumentele recurentului nu sunt justificate, în consecință se

va respinge recursul avansat de către Gheorghe Străisteanu.

10

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu.

Se menține decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Străisteanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Administrația Națională a Penitenciarelor privind constatarea faptului deținerii în

stare de arest ilegal, în condiții inumane, degradante și compensarea prejudiciului

moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

11