2ra-2048/19 — restabilirea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-2048/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Zinovia Macicalișvili,

reprezentată de avocatul Petru Răileanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zinovia Macicalișvili

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, intervenienți accesorii notarul

Valeriu Rudco și Liubovi Panov cu privire la restabilirea dreptului de proprietate,

aducerea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil la poziția inițială și

obligarea efectuării înscrierilor,

împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru Răileanu și s-a

menținut hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 13 iunie 2018 Zinovia Macicalișvili a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, intervenienți accesorii notarul Valeriu Rudco și

Liubovi Panov cu privire la restabilirea dreptului de proprietate, aducerea contractului de

vânzare-cumpărare a bunului imobil la poziția inițială și obligarea efectuării înscrierilor

corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 18 octombrie 2002 a vândut apartamentul

nr.59 din str. XXXXX, Haritinei Tulba, întocmind în acest sens la notarul Valeriu Rudco

contractul de vânzare-cumpărare.

A specificat că în aceiași zi, la 18 octombrie 2002 din banii obținuți din vânzarea

apartamentului menționat a cumpărat apartamentul nr.XXXXX din str. XXXXX, de la

Liubovi Panov, întocmind la același notar Valeriu Rudico contractul de vânzare-

cumpărare, iar la pct.4 din contract a fost indicat că prețul vânzării imobilului înstrăinat

stabilit de parți constituie 21408 lei, achitați de cumpărător vânzătorului până la semnarea

contractului.

Reclamanta a opinat că în rezultatul constatării sau declarării nulități actului juridic

oneros, proprietarul bunului - obiect material al actului respectiv dispune de dreptul de

revendicare a bunului, în cazurile stabilite la art.375 alin.(1) Cod civil (este pierdut, furat

sau ieșit în alt mod din posesie fără voie), de la dobânditorul de bună-credință. Situațiile

expres stabilite de textul de lege constituie excepții de la principiul drepturilor,

dobânditorul este prezumat de buna-credință. Reaua-credință necesită a fi dovedită, iar

dobânditorul fiind prezumat a fi de buna-credință.

1

Totodată a afirmat că la 06 iunie 2006, Galina Manuchian și Varujan Manuchian

ilegal au înregistrat în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra ½ din

apartamentul nr.XXXXX din str. XXXXX, prezentând hotărârea ilegala din 26 mai 2005

a Judecătoriei Buiucani.

A mai relatat că, prin hotărârea din 30 mai 2016 a Judecătorii Buiucani a fost

respinsă acțiunea înaintată de Zinovia Macicalișvili împotriva lui Liubovi Panov,

Anatolie Panov, intervenient accesoriu notarul public Valeriu Rudco privind declararea

nulității contractului de vânzare-cumpărare și încasarea prejudiciului moral.

Astfel, până la moment contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.159, nu

este anulat, fiind valabil.

A solicitat restabilirea dreptului de proprietate a Zinoviei Macicalișvili asupra

apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, aducerea contractului de vânzare-

cumpărare din 18 octombrie 2002 a apartamentului, încheiat între Zinovia Macicalișvili și

Liubovi Panov la poziția inițială, obligarea efectuării înscrierii în Registrul bunurilor

imobile a dreptului de proprietate a reclamantei asupra apartamentului nr.XXXXX din

str. XXXXX și obligarea eliminării din Registrul bunurilor imobile a înscrierilor care

încalcă dreptul de proprietate a reclamantei.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea a fost respinsă.

La 21 noiembrie 2018, Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru

Raileanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii, cu pronunțarea

unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat

de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru Răileanu și s-a menținut

hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prin prisma art. 219, 220, 666, 667, 668, Cod civil, instanța de apel a conchis că

prima instanță corect a respins acțiunea formulată în acest sens dat fiind faptul că metoda

de apărare utilizată de apelantă prin solicitarea intervenirii unei autorități, care reprezintă

calitatea de deținător al registrului public al bunurilor imobile în actul juridic de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr.XXXXX, încheiat între Zinovia Macicalișvili și Liubovi

Panov cu aducerea părților la poziția inițială reprezintă o formulă absolut inadmisibilă și

arbitrară în raport cu normele legale existente, or, cerințele reclamantei pot fi reținute în

raport cu autoritatea doar reieșind din controlul legalității acestora.

Totodată, Colegiul civil a menționat că acțiunea formulată de apelantă împotriva

unei autorități privind radierea înscrierilor efectuate în registrul bunurilor imobile în

privința drepturilor sale în temeiul unor acte administrative prezumate a fi legale dat

fiindcă legalitatea acestora nu a fost contestată de partea interesată nu reprezintă în sine o

acțiune în rectificare, dar este o cerere subsecventă cererii de declarare a nulității

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.XXXXX, încheiat între

reclamantă și Liubovi Panov cu revenirea la pozitia inițială a părților.

Deci, a fost concluzionat că autoritatea pârâtă nu este parte a contractului civil

enunțat și respectiv, nu poate intervine în raporturile juridice constituite în mod legal din

lipsa de competențe și atribuții, or, apărarea dreptului pretins încălcat prin restabilirea

dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentului nr.XXXXX din str.

XXXXX se face pe cale judiciară și acțiunea se îndreaptă împotriva subiectului, care a

devenit dobânditorul dreptului a cărei restabilire se cere.

2

La 07 septembrie 2019, prin intermediul Oficiului poștal, Zinovia Macicalișvili,

reprezentată de avocatul Petru Răileanu a declarat recurs împotriva deciziei din 04 iulie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel, menționând

că instanța la emiterea acesteia a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Ulterior, la 18 noiembrie 2019 Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru

Răilean a depus recurs suplimentar, prin care și-a concretizat cerințele, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 04 iulie 2019.

Având în vedere că decizia instanței de apel a fost expediată pe poșta electronică a

avocatului recurentei, Petru Răilean la data de 07 august 2019, recursul depus la 07

septembrie 2019 se consideră în termen.

La 04 octombrie 2019 IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul

Petru Răileanu ca fiind neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Zinovia Macicalișvili,

reprezentată de avocatul Petru Răileanu, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Zinovia Macicalișvili,

reprezentată de avocatul Petru Răileanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei contestate.

3

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de către Zinovia Macicalișvili, reprezentată de avocatul Petru Răileanu, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zinovia Macicalișvili,

reprezentată de avocatul Petru Răileanu împotriva deciziei din 04 iulie 2019 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

4