2ra-1738/19 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr.2ra-1738/19

Prima instanță - Judecătoria Comrat, sediul Central ( jud. : V. Hrapacov )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Cahul (jud. : R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Diuvenji Tatiana, reprezentată

de avocatul Jecov Nicolai,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Caraseni Evdochia

împotriva Tatianei Diuvenji cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Diuvenji Tatiana și menținută hotărârea din 28 decembrie

2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 2 februarie 2018, Caraseni Evdochia s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Diuvenji și Statov Nicolai privind

încasarea în mod solidar a sumei de 3024,74 lei cu titlu de prejudiciu material, 10000

lei cu titlu de prejudiciu moral și 1500 lei cu titlu de cheltuieli legate de asistenta

juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a reiterat că, că copii minori ai pârâților,

Diuvenji Maxim și Statov Gheorghi, au pătruns în casa fiului ei, Caraseni Iosif, care se

află sub supravegherea acesteia, de unde au sustras bani, telefoane mobile și alte

bunuri și au deteriorat un niște aparate electrocasnice, cauzându-i astfel un prejudiciu

material în sumă de 3024,74 lei.

Reclamanta a menționat că, copii minori pătrunzând în casa fiului și atentând la

proprietatea acestuia, i-au provocat ultimei suferințe morale cauzate de stări de

retrăială, frică și neliniște pentru proprietatea încredințată de fiul acesteia pentru

păstrare, precum și temeri pentru viață și sănătatea sa, prin care i-au fost încălcate

drepturile personale nepatrimoniale, cauzându-i un prejudiciu moral estimat la suma

de 10 000 de lei.

La 26 iunie 2018, reclamanta a înaintat o cerere de renunțare a pretențiilor față de

Statov Nicolai invocând lipsa pretențiilor fața de acesta.

Totodată, a solicitat încasarea de la Diuvenji Tatiana a sumei de 1512,37 lei cu

titlu de prejudiciu material, 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 1250 lei cu titlu

de cheltuieli legate de asistență juridică.

1

Prin încheierea din 27 iulie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central s-a admis

cererea reclamantei Caraseni Evdochia privind renunțarea la pretențiile față de Statov

Nicolai a prejudiciului moral și material, iar examinarea cauzei civile în această parte a

fost încetată.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Caraseni Evdochia a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Diuvenji Tatiana în beneficiul Evdochiei Caraseni suma de 4000

de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 653 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest acțiunea s-a respins ca nefondată.

S-a încasat de la Diuvenji Tatiana în beneficiul statului suma de 100 de lei cu titlu

de taxă de stat, plata căreia reclamanta a fost scutită la depunerea acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, că la 28 august 2017 minorii Statov

Gheorghe și Diuvenji Maxim, au pătruns în casa fiului reclamantei, Caraseni Iosif, și

au sustras de acolo banii în suma de 24 000 de lei și două telefoane mobile în suma

totală de 10300 lei. Circumstanța dată a fost constatată în baza ordonanței procurorului

sediul Comrat a procuraturii UTA Găgăuzia din 29 septembrie 2017 privind încetarea

urmăririi penale, pornite în privința lui Statov Gheorghe și Diuvenji Maxim, din

motivul neatingerii de ei a vârstei pentru atragerea la răspunderea penală.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral instanța a conchis că

suma de 4000 de lei este o sumă rezonabilă în vederea satisfacerii pretenției morale, ca

urmare a stărilor emoționale negative trăite în timpul sustragerii bunurilor din locuință.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 1512,37 lei cu titlu de

prejudiciu material instanța a reținut că, bunurile deteriorate și anume aparatele

electrocasnice aparțin fiului reclamantei și nu acesteia. Prin urmare, ultimei nu i s-a

cauzat nici un prejudiciu material.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 6 martie 2019, Diuvenji Tatiana

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii în partea respingerii acțiunii și emiterea unei decizii noi de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul a fost respinsă cererea de

apel depusă de Diuvenji Tatiana și menținută hotărârea din 28 decembrie 2018 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central.

La 11 iulie 2019, Diuvenji Tatiana, reprezentată de avocatul Jecov Nicolai a

declarat recurs împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii

din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri

noi de admitere integrală a pretențiilor formulate de către Caraseni Evdochia.

În motivare a indicat că instanța de apel examinând cauza nu a constatat și

elucidat toate circumstanțele care au importantă pentru justa soluționarea a cauzei.

Concluzia instanței de apel precum că Evdochiei Caraseni nu i s-a cauzat un prejudiciu

material este greșită, deoarece prin baza ordonanța procurorului sediul Comrat a

procuraturii UTA Găgăuzia din 29 septembrie 2017 aceasta a fost recunoscută ca parte

vătămată. Astfel, astfel că, atribuirea calității de parte vătămată acesteia i-a fost

cauzat atât un prejudiciu moral cât și material.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect pricina și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond.

2

Recurentul a declarat cerere de recurs în temeiul art. 432, alin.(2) lit. a), b) și c)

din Codul de procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 mai 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 11 iulie 2019, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Diuvenji Tatiana,

reprezentată de avocatul Jecov Nicolai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Diuvenji Tatiana, reprezentată de

avocatul Jecov Nicolai.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii

Nina Vascan

Dumitru Mardari

4